ÎCCJ, Secția penală

Examinând conflictul de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la data de 14 noiembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2019, Penitenciarul București Rahova, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a arătat, în esență, că intimatul-condamnat A. a beneficiat de o dublă despăgubire pentru cazarea în condiții necorespunzătoare în perioada 24 februarie 2016 - 11 aprilie 2016, dispunându-se atât computarea zilelor-câștig din pedeapsa rezultantă, prin Sentința penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cât și acordarea de despăgubiri bănești, prin Sentința civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia civilă nr. 912 din 7 iunie 2019 a Curții de Apel București, cu precizarea că sentința penală prin care intimatul a fost condamnat și i-au fost deduse și zile compensatorii a rămas definitivă la data de 6 noiembrie 2019, ulterior obținerii de despăgubiri.

În probațiune, contestatorul a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii din 6 noiembrie 2019 emis de Judecătoria Sectorului 1, Sentința civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului București și Decizia civilă nr. 912 din 7 iunie 2019 a Curții de Apel București.

Prin Sentința penală nr. 843 din 2 decembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București, printre altele, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de Penitenciarul București Rahova cu privire la condamnatul A. în legătură cu Sentința penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în favoarea Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În esență, în considerentele hotărârii de declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că ar putea fi incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., posibila dublă despăgubire pentru cazarea în condiții necorespunzătoare generând o nelămurire cu privire la dispoziția de deducere și a constatat că sentința civilă de despăgubire a rămas definitivă în cursul judecării cauzei în apel, iar dispoziția de deducere a zilelor considerate executate figurează exclusiv în Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, nu și în sentința penală ce a făcut obiectul apelului.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a solicitat recalificarea cererii, apreciind că temeiul corect al cererii este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., vizând o chestiune legată de deducere, nefiind vorba despre o nelămurire.

Prin Decizia penală nr. 69/A din 4 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, a calificat sesizarea ca și contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a II-a penală, invocată de către Ministerul Public și, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza întâi și art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, competența de soluționare a contestației la executare privind pe intimatul condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul București Rahova.

Pentru a se pronunța în acest sens a reținut că singurul temei de drept ce poate fi reținut în speță este art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv cauză de micșorare a pedepsei, în condițiile în care contestația penitenciarului vizează o dispoziție de scădere a unor zile considerate ca executate potrivit dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 30 aprilie 2020, termenul acordat fiind 15 mai 2020, dată la care instanța a pus în discuția părților prezente calificarea cererii ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin Sentința penală nr. 1112/2020 din 15 mai 2020, Judecătoria Sectorului 5 București, printre altele, a calificat cererea petentului Penitenciarul Rahova ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În baza art. 47 alin. (2) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare în favoarea Curții de Apel București.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Sectorului 5 București și Curtea de Apel București.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că contestatorul solicită instanței să se precizeze dacă se menține dispoziția de deducere a zilelor compensatorii în condițiile în care petentul obținuse în mod definitiv despăgubiri pentru aceeași perioadă executată în condiții de detenție necorespunzătoare, cerere ce a fost calificată ca fiind o nelămurire în legătură cu hotărârea penală prin care a operat această deducere - Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală - instanța competentă să aprecieze dacă, pe fondul cauzei, există sau nu o nelămurire.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 5 București cu privire la competența materială de soluționare a contestației la executare formulate de Penitenciarul București Rahova, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată, Penitenciarul București Rahova a invocat, în esență, intervenirea unei cauze de împiedicare la executare, dată de valorificarea aceleiași împrejurări, respectiv executarea pedepsei închisorii în condiții necorespunzătoare în perioada 24 februarie 2016 - 11 aprilie 2016, prin două hotărâri judecătorești definitive diferite. Astfel, în motivarea contestației la executare se arată că, pentru perioada 24 februarie 2016 - 11 aprilie 2016, în care intimatul-condamnat A. a executat pedeapsa închisorii în condiții necorespunzătoare, acestuia i s-au acordat atât despăgubiri civile, reprezentând daune morale în sumă de 2.000 RON (prin Sentința civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia civilă nr. 912 din 7 iunie 2019 a Curții de Apel București), cât și deducerea unei perioade din pedeapsa închisorii la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Prin urmare, solicitarea contestatorului de a "se lua măsurile ce se impun", se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., așa cum, de altfel, se precizează expres și în cererea acestuia, și nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei ce a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fiind evident că, cererea formulată de Penitenciarul București Rahova nu urmărește o astfel de finalitate.

Cum conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță, dat fiind faptul că Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, competența aparține acestei instanțe.

În consecință, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2020.

GGC - CL