ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2019

Deliberând asupra contestației declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1212/A/04 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 511/13.08.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția Penală.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin sentința penală nr. 511 din 13.08.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția Penală, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. civ. pen.., a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 452/2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015 ca inadmisibilă.

S-a reținut că la data de 28.06.2018 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2018, contestația formulată de petentul A. care a solicitat admiterea cererii sale, în temeiul dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. civ. pen.

În motivare, contestatorul a susținut că se este încarcerat în Penitenciarul București-Rahova, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, iar în cursul soluționării cauzei i-au fost încălcate grav drepturile și libertățile constituționale, fiind condamnat, deși au existat probe temeinice și clare cu privire la încetarea procesului penal. Din punctul său de vedere, fapta pentru care a fost judecat nu există, nu există probe care să conducă la concluzia că ar fi săvârșit infracțiunea, nu există plângere prealabilă, nu există parte vătămată, În drept, a invocat art. 426 lit. b) din C. proc. civ. pen.. și a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 430, art. 426 lit. b) și art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. civ. pen.., admiterea în principiu a cererii sale și să se dispună suspendarea executării pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 452/02.06.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1739/A din 21.11.2016 a Curții de Apel București, instanța a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. e) din C. pen. și la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 din C. pen.. Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 38- 39 din C. pen. și, în final, i-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Cu privire la contestația în anulare, instanța a reținut că este aceasta inadmisibilă. Astfel, văzând normele de incriminare a infracțiunilor de tâlhărie calificată și înșelăciune, instanța, în esență, a reținut că legiuitorul nu a prevăzut această condiție de procedibilitate pentru ca autorul acestor infracțiuni să poată fi tras la răspundere penală. Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a constatat că petentul- contestator A. a invocat acest caz de contestație în anulare numai în mod formal, fără a avea niciun fel de bază factuală care să conducă la admiterea în principiu a cererii sale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală sub nr. x/2018 la data de 14.09.2018.

La termenul de judecată din 04.10.2018, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuție admisibilitatea apelului prin raportare la considerentele Deciziei nr. 5/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, împrejurare consemnată în încheierea de ședință de la acea dată. S-a reținut că prin sentința apelată în cauza de față a fost respinsă, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. pen.., ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 452/2016 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015. Prin considerentele Deciziei nr. 5/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-au reținut următoarele aspecte relevante în cauza de față:

"În concepția C. proc. civ. pen.., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. civ. pen.., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului." În consecință, s-a constatat că hotărârea apelată în cauza intrând sub incidența art. 431 din C. proc. civ. pen.., apelul declarat de apelantul- contestator este indamisibil.

Împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 29 noiembrie 2018, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 8 ianuarie 2019.

Examinând contestația declarată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală definitivă nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței penale definitive nr. 511 din 13 august 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestator împotriva sentinței penale nr. 452/2016.

Prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie Penală, obligatorie pentru instanțe, s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. civ. pen.. calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul declarat, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

C. proc. civ. pen.. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018 și în temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. civ. pen.. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1212/A din data de 04 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018 .

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2019.