ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 674/05.06.2025 a Tribunalului București, secția I Penală, în baza art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a intervenirii unei legi penale noi, formulată de către persoana condamnată A., în legătură cu sentința penală nr. 807/13.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 491/C din 09.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 425

1

alin. (7), pct. 2, lit. a) din C. proc. pen. cu referire la 595 din C. proc. pen., a admis contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 674/05.06.2025 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul penal nr. x/2025

A desființat sentința contestată și, rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 807/13.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2015, în pedepsele componente de 6 ani și 6 luni închisoare, de 6 ani închisoare, de 3 ani închisoare și de 3 ani și 6 luni închisoare, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor.

A repus în individualitatea lor și pedepsele complementare și accesorii aplicate pe lângă pedeapsa cu închisoarea rezultantă amintită anterior.

În temeiul art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 4 teza a II-a din C. pen., a constatat dezincriminată infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, pentru care contestatorul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 807/13.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2015 .

A înlăturat pedepsele complementare și accesorii, aplicate alăturat pedepsei principale de 3 ani închisoare, care a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 prin sentința penală anterior menționată.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, 6 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin s.p. nr. 807/2019 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 575/2022 a Curții de Apel București, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 3 ani și 2 luni închisoare, urmând ca contestatorul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45, alin. (3), lit. a) din C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate prin sentința penală nr. 807/2019 a Tribunalului București și a aplicat contestatorului-condamnat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și k) din C. pen., pe durata de 5 ani, care se execută conform art. 68, alin. (1), lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45, alin. (5) din C. pen., a aplicat contestatorului-condamnat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și k) din C. pen.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului-condamnat perioada în care a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, de la data de 06.09.2015 la data de 14.01.2016.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 807/13.05.2019 pronunțate de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2015, retragerea tuturor formelor de executare subsecvente în legătură cu pedeapsa principală, pedepsele complementare și accesorii aplicate.

A dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu această decizie.

Împotriva deciziei penale nr. 491/C din 09.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat cerere de recurs în casație condamnatul A., la data de 07.11.2025.

Prin cererea de recurs în casație formulată, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., inculpatul a susținut, în esență, admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, să se dispună pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal față de inculpatul A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., având în vedere intervenirea prescripției răspunderii penale la momentul pronunțării hotărârii recurate, în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită, constituire de grup infracțional organizat și spălare a banilor.

A învederat că recursul în casație se întemeiază pe Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, prin care instanța de control constituțional a constatat că soluția legislativă care îl exclude pe inculpat de la dreptul de a formula recurs în casație în situația în care instanța nu a dispus încetarea procesului penal, deși exista un temei legal, este neconstituțională, întrucât încalcă principiul egalității armelor și dreptul la un proces echitabil.

A solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Judecătorul de filtru, prin rezoluție, a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea examinării admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen.

La data de 17.12.2025, a fost depus la dosar raportul întocmit de către magistratul-asistent. Concluzia magistratului raportor a fost în sensul că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulate de persoana condamnată A., Înalta Curte reține următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situația în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 C. proc. pen. (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu întrunește cerința prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căreia pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Astfel, se observă că hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 491/C din 09.10.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2025, nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că prin aceasta nu s-a pronunțat o soluție de rezolvare, în apel, a fondului unei acțiuni penale.

În acest sens, se constată că recursul în casație nu este formulat împotriva unei decizii prin care instanța de apel să fi soluționat litigiul având ca temei juridic fapta penală și prin care să fi fost soluționat fondul cauzei prin pronunțarea unei soluții de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, pronunțată în calea de atac a apelului de către o curte de apel sau de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, se constată că, astfel cum prevăd dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de recurs în casație nu poate fi atacată pe calea recursului în casație, întrucât a fost pronunțată în materia executării pedepselor.

Prin urmare, întrucât, în cauză, nu este respectată dispoziția legală esențială referitoare la hotărârile împotriva cărora poate fi promovat recursul în casație, necesar a fi îndeplinită cu prioritate pentru admisibilitatea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, devin incidente prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., context în care Înalta Curte constată că analiza celorlalte condiții, subsecvente, reglementate de dispozițiile art. 435-438 C. proc. pen., nu se mai impune.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 491/C din 09.10.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 491/C din 09.10.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2025.