ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1323/A din data de 02.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția I penală, și, în temeiul art. 47 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul-condamnat A. (cu referire la decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2015) în favoarea Tribunalului București, secția penală.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată pe rolul acesteia la data de 14.06.2022, sub nr. x/2022, contestatorul condamnat A. a formulat contestație la executare cu referire la decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, prin care au fost admise apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 807/13.05.2019, îndreptate prin încheierea din 14.05.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, și i-a fost aplicată contestatorului o pedeapsă rezultantă totală de 10 ani și 8 luni de închisoare cu executare.

În susținerea căii de atac promovate, contestatorul a invocat o pretinsă împiedicare privind executarea pedepsei reprezentată de caracterul disproporționat al severității pedepsei rezultante totale în raport cu gravitatea infracțiunilor pentru care contestatorul a fost condamnat, cu încălcarea art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și a solicitat anularea mandatului de arestare european nr. 26/13.05.2022, emis de Tribunalul București, secția I penală - Judecătorul delegat cu executarea, precum și a tuturor actelor și măsurilor de executare subsecvente, emise sau realizate în baza acestui mandat de arestare european (precum transmiterea mandatului de arestare european către autoritățile grecești).

În fapt, în concret, apărarea a arătat că, prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția I penală, în complet de divergență, a admis apelurile declarate de parchet și contestator (în calitate de inculpat apelant), a desființat, în parte sentința penală nr. 807/13.05.2019 a Tribunalului București, secția I penală, și, în urma rejudecării fondului cauzei în apel, a condamnat pe apelant la o pedeapsă rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare cu executare, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de:

- spălare a banilor prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului (a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni)

- luare de mită în varianta agravată a comiterii faptei de o persoană care exercită o funcție de demnitate publică, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. corelat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (a fost condamnat la 6 ani închisoare)

- constituire a unui grup infracțional organizat în varianta agravată, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen. (a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare)

- abuz în serviciu în varianta agravată a obținerii unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 297 din C. pen. corelat cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (a fost condamnat la 3 ani închisoare)

Constând în aceea că a aderat la un grup organizat în anul 2013, a preluat conducerea grupului în același an, urmată în anul 2015 de un act material de primire a sumei de 25.000 euro, urmat în aceeași zi de utilizarea unei părți din suma de bani primită pentru plata unei datorii personale, coroborat cu aprobarea transformării unui post de salariat cu studii medii într-un post de salariat cu studii superioare, în anul 2014, beneficiul total al salariatului și, în același timp, prejudiciul total al angajatorului fiind de 149 RON (echivalentul a 33,52 euro, transformat la cursul mediu anual 2014 calculat de Banca Națională a României, 1 euro = 4,4446 RON).

A arătat contestatorul că invocă expres, direct și prioritar Dreptul Uniunii Europene exclusiv din perspectiva executării hotărârii penale definitive de condamnare, respectiv numai sub aspectul validității mandatului de arestare european emis în temeiul hotărârii penale definitive condamnare, precum și a actelor și măsurilor de executare subsecvente, decurgând din mandatul de arestare european.

Prin urmare, obiectul prezentei contestații la executare îl reprezintă exclusiv actele si măsurile de executare emise sau realizate de autoritățile române în temeiul Dreptului Uniunii Europene, adică mandatul de arestare european nr. 26/13.05.2022, emis de Tribunalul București, secția I penală - Judecătorul delegat cu executarea, precum și toate actele și măsurile de executare subsecvente, emise sau realizate în baza acestui mandat de arestare european (cum ar fi, dar fără a se limita la transmiterea mandatului de arestare european către autoritățile grecești), inclusiv - dacă va fi cazul - actele și măsurile de executare decurgând din mandatul de arestare european posterioare introducerii prezentei contestații la executare.

Contestatorul a precizat în mod expres că nu formează obiect al prezentei contestații la executare nici hotărârile judecătorești penale pronunțate pe fondul cauzei (sentința penală nr. 807/13.05.2019, îndreptată prin încheierea din 14.05.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2015, și decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în același dosar), nici actele și măsurile de executare emise sau realizate de autoritățile române exclusiv în temeiul dreptului intern și care nu au legătură cu mandatul de arestare european (cum ar fi, dar fără a se limita la mandatul de executare a pedepsei nr. 2799/13.05.2022, emis de Tribunalul București, secția I penală - Judecătorul delegat cu executarea).

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului București, secția penală, cu argumentarea, în esență, că în raport de art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., în situația particulară de față, instanța de executare este aceeași cu instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, respectiv Tribunalul București.

A mai reținut că pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost înregistrată cauza nr. x/2022 având ca obiect contestație împotriva sentinței penale nr. 881/F/04.08.2022 pronunțată de Tribunalul București, cauză în care contestatorul condamnat a invocat aceleași temeiuri de fapt ca cele din prezenta contestație, indicând însă ca temei de drept art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., astfel încât, după primirea cauzei de față, tribunalul urmează a soluționa contestația la executare în raport de cazul de contestație pe care tribunalul îl apreciază ca fiind incident (a se vedea în același sens decizia nr. 2010/2006 a Î.C.C.J.).

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 04.11.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentința penală nr. 1377 din data de 13 decembrie 2022, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a instanței, invocată de contestator, prin apărător ales, Tribunalul București, în baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București, secția penală.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a notat dispozițiile art. 550 alin. (1), art. 551 pct. 4, art. 552 alin. (1) și art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen. și a reținut, în esență, că pentru ipoteza contestației la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., competența este stabilită de art. 598 alin. (2) teza I din același cod în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea care se execută, cu excepția prevăzută la teza a II-a din art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., când competența este atribuită instanței de apel sau instanței de recurs în casație exclusiv cu privire la existența unei nelămuriri relativ la hotărârea ce se execută.

Astfel, având în vedere că în contestația la executare de față s-a invocat, în concret, o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, că sentința de condamnare în primă instanță a fost desființată, în parte, în apel, iar fondul cauzei penale a fost rejudecat în apel, tribunalul a reținut că decizia pronunțată în cel de-al doilea grad de jurisdicție este hotărârea penală definitivă și executorie, motiv pentru care competența de a judeca în primă instanță contestația la executare de față aparține instanței de apel, ca instanță care a pronunțat hotărârea care se execută.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 februarie 2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 23 februarie 2023.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 807/13.05.2019, îndreptată prin încheierea de ședință din 14.05.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (2) din același cod.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., precum și la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă principală de 5 ani și 4 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022, printre altele, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - Direcția Națională Anticorupție și de apelantul inculpat A., printre alții, împotriva sentinței penale nr. 807/13.05.2019, din care face parte integrantă încheierea de ședință din data de 14.05.2019, de îndreptare eroare materială, ale Tribunalului București, secția I penală, pronunțate în dosarul nr. x/2015, a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând, pe fond, a condamnat pe inculpatul A. la următoarele pedepse principale: 6 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în variantă agravată, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din C. pen. 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. și art. 79 alin. (3) din C. pen. 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă principală de 10 ani și 8 luni închisoare.

Se reține că petentul invocă o pretinsă împiedicare privind executarea pedepsei reprezentată de caracterul disproporționat al severității pedepsei rezultante totale în raport cu gravitatea infracțiunilor pentru care contestatorul a fost condamnat, cu presupusa încălcare a art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și solicită anularea mandatului de arestare european nr. 26/13.05.2022, emis de Tribunalul București, secția I penală - Judecătorul delegat cu executarea, precum și a tuturor actelor și măsurilor de executare subsecvente, emise sau realizate în baza acestui mandat de arestare european.

Prin mandatul european de arestare nr. 26 din 13.05.2022, emis de Tribunalul București, secția I penală, Judecătorul delegat cu executarea, s-a solicitat ca petentul condamnat A. să fie arestat și predat autorităților judiciare române în vederea executării pedepsei închisorii aplicată prin sentința penală nr. 807 din data de 13.05.2019 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Așadar, obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva executării pedepsei rezultante de 10 ani și 8 luni de închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se poate face contestație împotriva executării hotărârii penale în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit alin. (2), contestația se face, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel, iar conform art. 550 alin. (1) din același cod, hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.

Înalta Curte constată că petentul condamnat, prin demersul judiciar promovat, a invocat în mod expres o împiedicare cu privire la pedeapsa finală dată spre executare prin decizia penală nr. 575/A/13.05.2022 a Curții de Apel București, secția I penală, aceasta fiind, de altfel, hotărârea care se execută.

Ca atare, în mod corect, Tribunalul București a constatat că decizia pronunțată în cel de-al doilea grad de jurisdicție este hotărârea penală definitivă și executorie, având în vedere că sentința de condamnare în primă instanță a fost desființată, în parte, în apel, iar fondul cauzei penale a fost rejudecat în apel.

Conchizând, în speța de față, întrucât nelămurirea vizează decizia instanței de apel, aceasta fiind și hotărârea ce se execută, competența de soluționare a contestației la executare revine Curții de Apel București.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2023.