ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2018

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 26 februarie 2018 și înregistrată sub nr. 1453/2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 2 martie 2018, contestatorul condamnat A., prin apărător ales, a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 210/F din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, solicitând anularea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea nr. x/2017 din 15 februarie 2018. În susținerea cererii, a arătat că s-a ivit un incident în executarea pedepsei constând în emiterea a două mandate de executare în baza a două cereri de contopire, doar una dintre acestea privind toate pedepsele la care a fost condamnat.

Astfel, a arătat că, la 13 iulie 2017, a formulat o cerere de contopire a pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București. La Curtea de Apel București, secția I penală, s-a format Dosarul nr. x/2017 în care, prin Sentința penală nr. 210 din 15 noiembrie 2017, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 15 februarie 2018, s-a admis cererea de contopire a pedepselor, dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Ca urmare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2017 din 15 februarie 2018.

Totodată, a mai arătat că, la 24 noiembrie 2017, a formulat o nouă cerere de contopire a pedepselor la care a fost condamnat, incluzând și Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 145/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București. Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 București sub nr. x/4/2017, fiind soluționată prin Sentința nr. 1 din 5 ianuarie 2018, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac, prin care au fost contopite pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 145/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare. Ca urmare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din 30 ianuarie 2018.

A precizat că, înainte de soluționarea contestației în Dosarul nr. x/2017 a comunicat instanței supreme o copie de pe Sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2018 a Judecătoriei Sectorului 4 București, precum și o copie a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza acesteia. Cu toate acestea, la momentul formulării contestației la executare, la Penitenciarul Jilava au fost comunicate două mandate de executare a pedepsei închisorii, care dublează pedeapsa pe care o are de executat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, invocând dispozițiile art. 116 alin. (6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a trimis contestația la executare pentru soluționare Secției I Penale a aceleiași instanțe, formându-se Dosarul nr. x/2018.

Prin Sentința penală nr. 70/F din 12 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public și, apreciind incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând, în esență, că această instanță a pronunțat Decizia penală nr. 141 din 15 februarie 2018, prin care s-a dispus emiterea unui mandat de executare pentru o pedeapsă de 3 ani închisoare, ca urmare a contopirilor făcute pentru pedepsele aplicate condamnatului prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, și Sentința penală nr. 1 din data de 5 ianuarie 2018 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul căreia s-a emis un mandat de executare pentru o pedeapsă de 4 ani și două luni închisoare.

Ca urmare, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. x/2018, ce a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 7, care, prin încheierea din 15 mai 2018, apreciind că cererea contestatorului este întemeiată pe cazul de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în temeiul art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a trimis cauza Completului nr. 4, cel care a pronunțat Decizia nr. 141 din 15 februarie 2018.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în cuprinsul cererii formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată contestația formulată ca fiind nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea hotărârilor, iar nu și de legalitatea și temeinicia acestora.

Reglementând situațiile în care se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale, legiuitorul a stabilit, în alin. (1) lit. c) al art. 598 C. proc. pen., că aceasta poate fi formulată când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în alin. (2) fiind indicată instanța unde cererea trebuie depusă, respectiv la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluționeze cauza, având în vedere precizările Ministerului Public și cele ale apărătorului ales al condamnatului în sensul că cererea este întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., și anume s-a ivit o împiedicare la executare, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., instanța supremă fiind cea care a pronunțat hotărârea care se execută, respectiv Decizia nr. 141 din 15 februarie 2018.

Verificând, în continuare, în acest context, actele și lucrările dosarului, se constată că prin Decizia penală nr. 141 din 15 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă contestația declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 210 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A fost desființată sentința penală atacată și, rejudecând, s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, în pedepsele componente de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 326 C. pen., și 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București.

S-a constatat că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, a fost anulată prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost contopită pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 202 din 07 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 10 octombrie 2013 la 11 octombrie 2013 (1 zi) și perioada executată de la 6 aprilie 2016 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în temeiul Sentinței penale nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, și a Sentinței penale nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă stabilită prin decizie.

În baza acestei decizii, la 15 februarie 2018 a fost emis de către Curtea de Apel București mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2017.

Totodată, se constată că, la 24 noiembrie 2017, ulterior pronunțării Sentinței nr. 210 din 15 noiembrie 2017 de către Curtea de Apel București, însă înainte de a fi sesizată instanța de control judiciar cu Dosarul nr. x/2017, condamnatul a formulat o nouă cerere de contopire a pedepselor, având în vedere că la data de 26 octombrie 2017 rămăsese definitivă Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București în Dosarul nr. x/2014, ca urmare a pronunțării Deciziei penală nr. 1458 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București.

Prin Sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A.

S-a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă Decizia penală nr. 1458/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, sunt concurente.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoarea aplicată prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002;

cea de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și 2 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și cea de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă Decizia penală nr. 1458/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 699 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 628 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, și pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă Decizia penală nr. 1458/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată, perioada executată, de la data de 10 octombrie 2013 - 11 octombrie 2013 și de la data de 6 aprilie 2016, la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții stabilite prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, și prin Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă Decizia penală nr. 1458/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. x din 26 octombrie 2017 emis de Judecătoria Sectorului București și nr. y din 14 iulie 2016 emis de Curtea de Apel București și emiterea unui nou mandat de executare conform hotărârii pronunțate.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 1 ds. Curte de Apel București (în care s-a pronunțat Decizia nr. 141 din 15 februarie 2018 a instanței supreme), Dosarul nr. x/2017 al acestei instanțe a avut ca obiect cererea de contopire a pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 166/F din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 300/A din 14 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (Dosar nr. x/2012), cu cea stabilită prin Sentința penală nr. 202 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 607 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală (Dosar nr. x/2014). Acest aspect rezultă și din încheierea de dezbateri a primei instanțe pronunțată în Dosarul nr. x/2017, având în vedere că, la termenul din 29 noiembrie 2017, cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul ales al condamnatului nu a invocat în fața instanței de fond și intervenirea Sentinței penale nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, cu toate că, la 26 octombrie 2017, această hotărâre rămăsese definitivă prin Decizia nr. 1458/A din aceeași dată a Curții de Apel București.

Așadar, în Dosarul nr. x/2017, instanța de fond nu a fost învestită și în ceea ce privește contopirea pedepsei aplicată în cauza nr. x/299/2014.

În atare condiții, atâta timp cât condamnatul, personal sau prin apărător ales, nu a înțeles să precizeze încă din fața primei instanțe toate pedepsele a căror contopire o solicită, instanța de control judiciar era ținută să soluționeze cauza în limitele în care fusese învestită de către parte, astfel încât, nu putea, direct în calea de atac, să contopească o pedeapsă cu privire la care nu fusese sesizată ori să se pronunțe asupra unei cereri inexistente.

În consecință, împrejurarea că contestatorul A. a depus, la Dosarul nr. x/2017, la data de 5 februarie 2018, după dezbateri și înainte de pronunțarea soluției definitive de către instanța supremă, o copie a comunicării minutei Sentinței penale nr. 1 din 5 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 a Judecătoriei Sectorului 4 București, nu poate suplini omisiunea acestuia de a sesiza, în mod corect, Curtea de Apel București și cu referire la contopirea pedepsei aplicată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 București. De altfel, contestatorul s-a limitat la a transmite Înaltei Curți respectivul înscris, fără a formula o cerere, indiferent de natura sa, menționând, în continuarea extrasului minutei, doar că "Nu s-a mai făcut contestație nici de subsemnatul, nici de către parchet. A rămas definitivă. Mandatul meu este de 4,2 luni" .

Ca urmare, întrucât pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 413 din 23 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă Decizia penală nr. 1458/A din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, nu a făcut obiectul sesizării Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2017, aspectele învederate de petent în prezenta cauză nu pot forma obiect al contestației la executare, instanța de control judiciar, fiind, așa cum s-a arătat anterior, limitată la problemele cu care a fost învestită.

Așa fiind, neexistând o împiedicare la executare, în speță nu se regăsește ipoteza reglementată de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., condamnatul având, însă, la dispoziție posibilitatea promovării unei noi cereri de contopire, care, de această dată, să vizeze toate pedepsele aplicate, iar nu doar o parte a acestora.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 599 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 141 din 15 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 141 din 15 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2018.

Procesat de GGC MM