ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2018

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/F din data de 30 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 126 din 06.082015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 pronunțată de Î.C.C.J.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Curtea de Apel București a avut în vedere că prin cererea din data de 02.03.2018 adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul condamnat A., extrădat din Marea Britanie, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., contestație la executare împotriva d.p. nr. 95 din 23.03.2017 pronunțată de Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat cererea contestatorului, spre competentă soluționare, Curții de Apel București, care a înregistrat-o pe rolul instanței la data de 13.03.2018 sub nr. x/2/2018.

S-a reținut că, în motivarea contestației, petentul condamnat a arătat că prin hotărârea mai sus menționată s-au încălcat prevederile Legii nr. 302/2004, având în vedere că în urma transferării unei persoane condamnate din altă țară din Uniunea Europeană în țara de origine nu trebuie să se agraveze situația persoanei și trebuia să se adapteze sentința dată, lucru care în cazul lui nu s-a întâmplat, motiv pentru care nu a fost pus în libertate în decembrie 2017 sau cel mai târziu pe data de 22.09.2018. La cererea formulată, contestatorul a atașat un înscris intitulat "Release Date Notification Slip".

Contestatorul a solicitat judecata în lipsă. Instanța a desemnat un avocat din oficiu pentru contestator, care l-a reprezentat pe acesta.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că pe rolul Curții de Apel București a mai fost înregistrată o contestație la executare formulată de contestatorul A. înregistrată sub nr. 875/2/2018 tot împotriva sentinței penale nr. 126 din 06.082015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 a Î.C.C.J., contestație care a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 43/F din 08.03.2018.

Astfel, analizând conținutul acestei din urmă contestații, s-a constatat că ea cuprinde aceleași motive de fapt și de drept ca cele din prezenta contestație, fiind formulată de aceeași persoană.

Prin urmare, s-au avut în vedere dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora, cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, temei legal, de motive și de apărări, motiv pentru care, Curtea de Apel București a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 30 martie 2018 a Curții de Apel București, contestatorul A. a formulat prezenta contestație.Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.04.2018, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 15.06.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin hotărârea atacată în cauză, reținând incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., în mod judicios prima instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06.08.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.În acest sens, Curtea de Apel București a avut în vedere că împotriva sentinței definitive, anterior menționată, contestatorul condamnat A. a mai formulat o cerere de contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/22018 în care a fost pronunțată sentința penală nr. 43 din data de 8.03.2018 a Curții de Apel București, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația acestuia împotriva sentinței penale nr. 126 din 06.08.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Astfel cum rezultă din actele dosarului, contestatorul condamnat A. a criticat sentința penală, definitivă, cu privire la care a formulat contestație la executare, arătând în esență că, în urma transferării sale în România se agravează situația sa juridică, că instanța trebuia să adapteze sentința dată, lucru care în cazul său nu s-a întâmplat, motiv pentru care nu a fost pus în libertate în decembrie 2017 sau cel mai târziu pe data de 22.09.2018.

Înalta Curte constată că petentul condamnat A. a formulat cereri repetate, cu obiect identic, prin care se invocă, în concret, aceleași critici cu privire la adaptarea sentinței, respectiv faptul că prin transferarea sa în România situația sa este agravată, întrucât în țara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 27.12.2017, iar în România abia la 22.03.2020, astfel că termenul de liberare condiționată (obligatoriu în Regatul Unit al Marii Britanii) ar fi fost anterior datei liberării sale în România, 22.03.2020. O primă cerere de contestație la executare, din data de 30.08.2017, cu un conținut similar și având aceleași motive și apărări formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06.082015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 95 din 23.03.2017 pronunțată de Î.C.C.J., a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, prin care i s-a soluționat contestația la executare, fiind respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 206/F din 30.10.2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 134 din 15.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, în esență, s-a reținut că, împrejurarea invocată de contestator în sensul că termenul de liberare condiționată a fost modificat nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația acestuia fiind respinsă ca nefondată. De asemenea, o altă cerere a contestatorului a fost formulată la data de 18.12.2017, înregistrată sub nr. 3479/1/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, privind contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării deciziei penale nr. 95/A din data de 23.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Și prin această cerere, în motivarea contestației la executare, contestatorul condamnat A. a invocat încălcarea prin sentința definitivă contestată a mai multor dispoziții din Legea nr. 302/2004, arătând că în această lege se specifică faptul că în situația transferării unei persoane condamnate în altă țară din Uniunea Europeană în țara de origine să nu se agraveze situația persoanei condamnate și să se adapteze în România sentința dată, astfel cum a prevăzut legiuitorul din țara respectivă, context în care, data la care trebuia să fie pus în libertate în țara în care a fost condamnat era 27.12.2017, iar, odată cu aducerea sa în România, această dată a devenit 22.03.2020.Prin decizia nr. 3/A din data de 08.01.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost trimisă contestația la executare formulată de contestatorul A. la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, astfel că, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, cauza a fost înregistrată la data de 07.02.2018, sub numărul x/2/2018.

Prin sentința penală nr. 43/F din 08.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2008, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării sentinței penale nr. 126 din data de 06.08.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 95/A din data de 23.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, reținându-se, în esență că, în raport de motivul invocat de contestator, nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a formulat contestație, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curți cu termen de judecată stabilit pentru data de 27.06.2018.

În fine, Înalta Curte constată că a treia cerere de contestație la executare formulată de contestatorul condamnat A. vizând sentința penală nr. 126 din data de 06.08.2015 a Curții de Apel București, definitivă, din dosarul nr. x/2015, având aceleași motive și apărări, a fost înregistrată la data 05.03.2018, inițial adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a înaintat cererea contestatorului, spre competentă soluționare, Curții de Apel București - respectiv prezenta cauză înregistrară sub nr. x/2/2018 pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală - în care s-a pronunțat sentința penală contestată.

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Prin urmare, față de cele reținute în cauză și având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul contestator A., așadar, soluția contestată în cauză este legală și temeinică, motiv pentru care instanța de control judiciar va respinge contestația de față, ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 61/F din data de 30 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 61/F din data de 30 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 de lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.