ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 134/2018

Decizia nr. 134/2018

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206/F din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2017 (y/2017) a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 126 din 6 august 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. z/2/2015.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul său, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 126 din 6 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. z/2/2015. În motivarea contestației a susținut că, prin sentința amintită, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 95/A din 23 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a dispus transferarea sa din Marea Britanie în România în baza recunoașterii Hotărârii nr. T20147149 din 4 septembrie 2014 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow, fiindu-i îngreunată astfel situația juridică, întrucât termenul de formulare a cererii de liberare condiționată a devenit din 22 septembrie 2018, în 22 martie 2020, încălcându-se astfel dispozițiile art. 152 lit. k) și art. 154 alin. (6) și (9) din Legea nr. 302/2004.

Examinând cererea petentului condamnat, prin raportare la dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a constatat că, dispozițiile legale invocate de condamnat din Legea nr. 302/2004, respectiv art. 152 lit. k) și art. 154 se referă la instituția liberării condiționate, excedând prezentului cadru procesual

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A.

Prin concluziile orale formulate de către apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea contestației și rejudecând pe fond, admiterea contestației la executare formulate de condamnat, apreciindu-se că situația juridică a acestuia a fost îngreunată prin pronunțarea Sentinței penale nr. 126 din 6 august 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Examinând contestația formulată, în raport de criticile aduse și actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

Astfel, regimul juridic a contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul-condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 152 lit. k) și art. 154 alin. (6) și (9) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, arătând, în esență că, prin Sentința penală nr. 126 din 6 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. z/2/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 95/A din 23 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, termenul de liberare condiționată a fost modificat de la data de 22 septembrie 2018 la 22 martie 2020.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că, dispozițiile legale invocate de contestator, respectiv art. 152 lit. k) și art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată, se referă la instituția liberării condiționate, argumentele arătate neputând fi circumscrise niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. privind contestația la executare.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 206/F din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2017 (y/2017), iar, față de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 206/F din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2017 (y/2017).

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM