ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55 din data de 15 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., deținut în Penitenciarul Craiova, împotriva Sentinței penale nr. 192/2018 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 251/A/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24.02.2021, persoana condamnată A., deținută în Penitenciarul Craiova, a formulat contestație împotriva executării Sentinței penale nr. 192 din 13.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

În motivarea contestației s-a arătat în esență că a fost condamnat de statul englez la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, a executat 5 ani în Anglia și a fost transferat în România, deși nu a fost de acord, pentru executarea restului de 2 ani închisoare. A susținut că în străinătate a fost condamnat în mod fals, fiind indus în eroare să recunoască acuzațiile pentru a primi o pedeapsă de 1 an închisoare, însă în final a fost condamnat la 14 ani închisoare. A solicitat liberarea sa din penitenciar, întrucât a executat pedeapsa de 7 ani închisoare, potrivit legislației britanice data liberării condiționate fiind 15.02.2021.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 192 din data de 13.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 05.06.2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 05.06.2014, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, contrar secțiunii 1 (1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003, și o infracțiune de comitere a unui act cu intenția de a obstrucționa cursul justiției, contrar dreptului comun, fapte ce au corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., și o infracțiune prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.08.2013 la 05.09.2013 și de la 01.03.2014 la zi.

Sentința penală nr. 192 din data de 13.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 251/A din 10.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis la 11.10.2018 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 213/2018 pentru pedeapsa de 14 ani închisoare, pe numele condamnatului A.

Persoana condamnată A. a fost transferată din Marea Britanie în România la data de 27.11.2018, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Craiova, unde execută pedeapsa închisorii.

În speță, s-a reținut faptul că persoana condamnată a formulat contestație împotriva executării Sentinței penale nr. 192/2018 a Curții de Apel Craiova, invocând dispozițiile legale britanice, potrivit cărora la data de 15.02.2021 putea fi liberat condiționat.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Astfel, regula generală în cazul recunoașterii hotărârilor judecătorești și transferării persoanelor condamnate este că executarea pedepsei va fi efectuată în conformitate cu prevederile statului de executare, autoritățile competente ale statului de executare fiind singurele abilitate să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru liberarea condiționată.

Raportând dispozițiile sus-menționate la situația din cauză, Curtea de Apel Craiova a constatat, pe de o parte, că prin Sentința penală nr. 192/2018 a Curții de Apel Craiova a fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 05.06.2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 05.06.2014 și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada executată pe teritoriul Marii Britanii.

Pe de altă parte, s-a constatat că mențiunea din înscrisul eliberat de autoritățile britanice în ceea ce privește liberarea condamnatului la data de 15.02.2021 nu poate fi recunoscută și nu poate produce efecte în România, așa cum solicită contestatorul, întrucât după data transferării sale în România devin aplicabile dispozițiile din legea română, conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nemaifiind valabile cele din statul de condamnare.

Prin urmare, instanța a constatat că nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motiv pentru care a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 192/2018 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 251/A/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

*****

Împotriva Sentinței penale nr. 55/15.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26.03.2021, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 16.04.2021, ocazie cu care s-au luat concluziile părților asupra contestației de față, acestea fiind detaliate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestația formulată în cauză de către condamnatul A., Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În acest cadru, instanța reține că potrivit legii, contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, de asemenea, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Astfel, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În speță, se constată că, în prezent, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 14 ani închisoare ce a făcut obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare pronunțate împotriva sa de autoritățile judiciare din Marea Britanie, prin Sentința penală nr. 192 din data de 13.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 251/A din 10.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea formulată de contestatorul condamnat A. s-a solicitat, pe calea contestației la executare, să se dispună liberarea sa condiționată, întrucât a executat pedeapsa ce i-a fost aplicată, iar conform legislației britanice data liberării sale condiționate este 15.02.2021.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că solicitarea condamnatului A. formulată pe calea prezentei contestații la executare este neîntemeiată întrucât prin Sentința penală nr. 192 din 13.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 251/A din 10.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus recunoașterea Hotărârii de condamnare nr. T20137907 pronunțată la data de 05.06.2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 05.06.2014, transferarea persoanei condamnate și executarea pedepsei privative de libertate de 14 ani închisoare, într-un penitenciar din România, instanța dispunând totodată deducerea perioadei executate în Marea Britanie, iar în aceste condiții, după data transferării persoanei condamnate în România în vederea continuării executării pedepsei stabilite prin hotărârea străină de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus, devin aplicabile dispozițiile din legea română, astfel cum prevăd disp. art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004, având denumirea marginală Legea care guvernează executarea, la alin. (1) se prevede că:

"în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Așadar, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română și inclusiv aspectele vizând liberarea condiționată sunt guvernate de legea română, sens în care susținerea contestatorului condamnat A. în sensul că potrivit dispozițiilor legale britanice acesta putea fi liberat condiționat la data de 15.02.2021 nu poate produce efecte în statul de executare, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, după data transferării sale în România devin aplicabile dispozițiile din legea română, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, se apreciază că aspectele invocate de către condamnatul contestator A. nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., astfel încât soluția de respingere a contestației la executare de către Curtea de Apel Craiova prin sentința penală atacată este legală.

Pentru motivele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 55 din data de 15 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 55 din data de 15 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2021.

GGC - NN