ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2021

HOTĂRÂRE

08.06.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra contestației declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul contestator A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 313 RON reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 03.03.2021, condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea scrisă a contestației la executare, condamnatul a invocat încălcarea mai multor dispoziții din Legea nr. 302/2004, arătând că prin transferarea în România situația sa este agravată, întrucât în țara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 22 februarie 2022, după executarea a jumătate din durata pedepsei aplicate, apreciind că liberarea condiționată nu este o vocație, ci un drept stabilit prin hotărârea judecătorească din Marea Britanie. În dovedire, contestatorul a depus la dosar copii după notă Direcției Penitenciarului din Marea Britanie și notă informativă privind data liberării.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a constatat că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava pronunțată în doar nr. 990/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen. - trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen. - organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 din C. pen. din 1969 (art. 213 din C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen. - 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen.

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu apl. art. 5 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Prin Decizia penală nr. 293/A pronunțată la data de 01.07.2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnat împotriva Sentinței penale nr. 76 din 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

Examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate de contestator, Curtea a constatat că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale menționate.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare; d) când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Curtea a reținut că, în prezenta cauză, contestatorul condamnat nu a invocat în fapt nicio nelămurire cu privire la dispozitivul Sentinței penale nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, în accepțiunea prevederilor legale menționate.

Nemulțumirea acestuia constă în faptul că urmare a transferării sale într-un penitenciar din România, liberarea sa condiționată poate fi dispusă la o dată ulterioară celei la care ar fi fost liberat în Marea Britanie. În opinia sa, instanța, în momentul recunoașterii hotărârii penale străine, având în vedere informațiile inserate în certificat și actele existente la dosar privind dispozițiile statului străin relativ la condițiile acordării liberării condiționate, trebuia să menționeze în dispozitiv faptul că potrivit legii statului englez ar putea beneficia de liberare condiționată după executarea unei jumătăți din pedeapsa aplicată, considerând că hotărârea nu este completă, impunându-se lămurirea ei sub acest aspect.

Analizând motivele care au stat la baza formulării prezentei cereri, Curtea a constatat că, în realitate, contestatorul nu urmărește o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată o mențiune potrivit căreia liberarea condiționată poate fi acordată, conform legii statului englez, la data de 20.02.2022, așa cum se menționează în înscrisul eliberat de Direcția Penitenciarului din Marea Britanie.

S-a reținut de prima instanță că pe calea contestației la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitate și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Potrivit prevederilor legale în materie, după recunoașterea hotărârii pronunțate de Curtea Coroanei Harrow și transferarea contestatorului în România, în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare, regimul executării pedepsei privative de libertate aplicate de autoritățile judiciare din Marea Britanie, este cel prevăzut de legislația românească, fiind incidente cu privire la liberarea condiționată dispozițiile legale prevăzute de C. pen. român și în niciun caz cele prevăzute de legislația din Marea Britanie, neavând relevanță dacă în statul englez legile ar fi fost favorabile persoanei condamnate (art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată).

În concluzie, având în vedere că prin cererea formulată contestatorul urmărește modificarea unei soluții definitive pronunțate de o instanță de judecată, în sensul completării dispozitivului cu mențiunea privind liberarea condiționată potrivit legii din statul de condamnare, iar nu lămurirea acesteia, Curtea, în temeiul art. 599 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare vizând Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

Împotriva Sentinței penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestație condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 mai 2021, sub numărul x/2021.

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației, arătând că dorește să îi fie recunoscută posibilitatea de liberare condiționată, începând cu data de 20.02.2022, deoarece prin extrădarea și continuarea executării pedepsei, în regim de detenție într-un penitenciar din România, i s-a îngreunat situația juridică, astfel încât, se impune lămurirea hotărârii sub acest aspect, respectiv liberarea condiționată după executare a jumătate din pedeapsa aplicată în Anglia. În drept, a fost invocat cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare a fost reglementată ca un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea însă modifica soluția pronunțată, soluție care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii definitive în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuție aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestației la executare se numără și cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv atunci "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înțelegându-se existența unei neclarități a acesteia.

În speță, prin prezenta contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestatorul A. a înțeles să critice hotărârea primei instanțe solicitând să i se recunoască posibilitatea de liberare condiționată, începând cu data de 20.02.2022, deoarece prin extrădarea și continuarea executării pedepsei, în regim de detenție într-un penitenciar din România i s-a îngreunat situația juridică.

Prin Sentința penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

Sentința anterior menționată a rămas definitivă prin Decizia nr. 293/A din 01 iulie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a respingerii ca tardiv a apelului formulat de condamnat.

Având în vedere limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care Sentința penală nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că solicitarea acestuia în sensul să i se recunoască posibilitatea de liberare condiționată, începând cu data de 20.02.2022, deoarece prin extrădarea și continuarea executării pedepsei, în regim de detenție într-un penitenciar din România, i s-a îngreunat situația juridică nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. Prin urmare, situația particulară a contestatorului condamnat este clară și nu necesită o lămurire a sentinței contestate în sensul invocat de acesta.

Practic, contestatorul nu a invocat o nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava sau vreo împiedicare la executare, ci, prin intermediul contestației la executare, astfel cum acesta a intitulat calea de atac promovată în prezenta cauză, a criticat hotărârea anterior menționată sub aspectul soluției pronunțate, apreciind că instanța trebuia să-i acorde liberarea condiționată începând cu data de 20.02.2022.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată, care reglementează legea care guvernează executarea, stipulează că în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română, fiind incidente cu privire la liberarea condiționată dispozițiile legale prevăzute de C. pen. român și în niciun caz cele prevăzute de legislația din Marea Britanie.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare promovată de condamnatul A., neputându-se reține criticile acestuia, întrucât în realitate, acesta nu urmărește o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată o mențiune potrivit căreia liberarea condiționată poate fi acordată, conform legii statului englez, la data de 20.02.2022, așa cum se menționează în înscrisul eliberat de Direcția Penitenciarului din Marea Britanie.

Concluzionând, Înalta Curte și-a format convingerea că motivele contestației invocate de către contestatorul condamnat nu se circumscriu cazurilor strict și limitativ prev. de art. 598 alin. (1) lit c din C. proc. pen., întrucât pe calea contestației la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, prin raportare la dispozițiile art. 599 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorului-condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2021.