ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 08 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 76/08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin contestația la executare formulată, persoana condamnată A. a solicitat reducerea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, hotărâre recunoscută prin sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015.

În concret, condamnatul a susținut că, în mod greșit, s-a reținut de Curtea de Apel Suceava că ar fi comis nouă infracțiuni, în realitate fiind vorba despre cinci infracțiuni, faptele de viol fiind comise împotriva aceleiași persoane, impunându-se contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, conform art. 40 din C. pen.

În vederea soluționării cererii, au fost atașate copii ale sentințelor penale nr. 76/08 decembrie 2015 și nr. 31/12 martie 2018 ale Curții de Apel Suceava.

Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin neapelare la data de 02 februarie 2016, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul lui A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 din C. pen. din 1969 (art. 213 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 (art. 218 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 (art. 323 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, au fost adaptate cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, s-a dedus perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10 aprilie 2015 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța a constatat că, raportat la situația de fapt reținută în considerentele hotărârii pronunțate de autoritățile din Marea Britanie, infracțiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată își găsesc corespondent în C. pen. român, astfel: infracțiunea de trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. și care este sancționată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani); infracțiunea de trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. și care este sancționată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani); infracțiunea de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 din C. pen. din 1969 (art. 213 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. și care este sancționată cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (2 ani la 7 ani); 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 (art. 218 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. și care este sancționată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani (3 ani la 10 ani); infracțiunea de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 (art. 323 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. și care este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (3 luni la 3 ani sau amendă).

Instanța a mai constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârșirea infracțiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor, astfel că a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea similară, respectiv 10 ani închisoare. În continuare, în aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 cu referire la situația concursului de infracțiuni, ultima cu trimitere și la art. 5 din C. pen., instanța a reținut că nu se impune modificarea pedepsei rezultante dispusă de autoritățile judiciare din Marea Britanie, întrucât aceasta nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii și nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română.

Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că, prin contestația la executare formulată, petentul condamnat A. a solicitat, în esență, adaptarea pedepsei aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată de către autoritățile altui stat și recunoscută de instanța română.

În cauză, pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, a fost stabilită în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004 și nu poate fi redusă prin intermediul contestației la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen., întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate anterior, respectiv sentința penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava.

Adaptarea pedepsei nu se poate face după rămânerea definitivă a hotărârii instanței române de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțată de către autoritățile altui stat, ca în cauza de față, pe calea unei contestații la executare, întrucât aceasta din urmă reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin care se soluționează anumite incidente apărute cu ocazia punerii în executare sau pe parcursul executării hotărârilor penale, ce se limitează la cazurile expres prevăzute în art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.. Prin acest mijloc prevăzut de lege nu se poate schimba sau modifica soluția pronunțată de instanță ce a intrat în putere de lucru judecat, aceasta putându-se realiza numai prin intermediul căilor de atac în limitele prevăzute de lege în ceea ce privește exercitarea acestora.

Adaptarea pedepsei aplicată de un stat străin se poate face doar în condițiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, care reglementează formele de cooperare judiciară internațională în materie penală și prevăd că, anterior pronunțării sentinței, instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul. În condițiile în care, în concret, instanța română dispune recunoașterea și transferarea persoanei condamnate cu privire la pedeapsa aplicată de statul emitent, iar ulterior pe calea unei contestații la executare s-ar proceda la adaptarea acesteia potrivit legislației române, s-ar eluda dispozițiile Legii nr. 302/2004, privind obținerea acordului din partea statului emitent.

Curtea de Apel Suceava a reținut că problema de drept a fost rezolvată prin alte decizii ale instanței supreme, care își păstrează valabilitatea considerentelor, făcând referire la decizia nr. 97/2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 461 din C. proc. pen. din 1968, contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă, cum sunt în speță dispozițiile Legii nr. 302/2004.

Prima instanță a mai reținut că, aceleași susțineri ale persoanei condamnate, în sensul că s-ar impune reducerea pedepsei rezultante potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni din legislația română, au mai fost analizate și în considerentele sentinței nr. 31 din data de 12 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, atașată în copie la dosar, fiind apreciate ca nefondate.

Având în vedere că cele arătate de contestator nu constituie caz de contestație la executare (reducerea pedepsei nu se poate realiza pe calea unei contestații le executare prev. de art. 598 din C. proc. pen., întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate anterior), instanța a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 76/08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava. Așa cum s-a arătat, chestiunile invocate de către contestator își puteau găsi rezolvarea la momentul soluționării cererii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Marea Britanie, iar nu în situația când el se află în fața unei hotărâri definitive și în executarea pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 14 din 08 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație condamnatul A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A. a solicitat contopirea, potrivit dispozițiilor art. 40 din C. pen., a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, hotărâre recunoscută prin sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, considerând că pedeapsa finală ar fi trebuit să fie mai mică de 15 ani.

Analizând hotărârea contestată, având în vedere motivele formulate de contestatorul condamnat A. și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat de către contestatorul condamnat A., reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Cu titlu de exemplu, în jurisprudența națională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestației la executare: omisiunile de indicare, în cazul dispoziției de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a)-d) din C. pen. înlocuirea entităților în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunității; indicarea greșită a funcției/ocupației interzise prin aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. g) din C. pen. în dispozitivul hotărârii definitive, în condițiile în care funcția indicată era diferită față de cea menționată în rechizitoriu și în considerentele sentinței de condamnare.

Referitor împiedicarea la executare, în jurisprudența națională au fost calificate ca astfel de situații: omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absența dispoziției de arestare împiedică executarea dispoziției de admitere a cererii de extrădare; existența unui caz suplimentar de amânare a predării, ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin sentința penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă la data de 02 februarie 2016, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 din C. pen. din 1969 (art. 213 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 (art. 218 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen. deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 (art. 323 din C. pen.) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

Contestatorul condamnat A., prin cererea formulată, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la cuantumul pedepsei rezultante, criticând raționamentul instanței avut în vedere la momentul recunoașterii hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Marea Britanie, însă aceste motive puteau fi invocate doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanță sau prin exercitarea căii de atac a apelului.

Astfel cum s-a menționat anterior, contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că aspectele invocate de contestatorul condamnat A. reprezintă o chestiune de fond, care a intrat în puterea lucrului judecat prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru a fi examinate pe calea contestației la executare.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 14 din 08 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 14 din 08 martie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 mai 2022.

Procesat de GGC - LM