ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.10.2018

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.10.2018

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra apelului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din data de 11 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (1) și (5) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A., în prezent aflat în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentința penală nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 vechiul C. pen. (art. 213 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 218 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen. (art. 323 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu (avocat) în cuantum de 400 RON, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin adresa din 24.11.2015, în temeiul dispozițiilor art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanțe cererea de transfer într-un penitenciar din România, privind pe cetățeanul român A. în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane către Marea Britanie în scopul exploatării sexuale, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 (3 ani închisoare); a două infracțiuni de trafic de persoane în interiorul Marii Britanii, în scopul exploatării sexuale, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege (1 an închisoare), o infracțiune de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege (2 ani închisoare); 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 (12 ani închisoare) și o infracțiune de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (6 luni închisoare), hotărâre judecătorească rămasă definitivă la 10.04.2015, infracțiuni care au corespondent în legislația penală română în trei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 5 infracțiuni de viol, prev. de art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

Persoana condamnată a fost arestată de către autoritățile engleze, la data de 10.04.2015, în executarea pedepsei aplicate.

S-a menționat în cuprinsul adresei că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune sau pentru altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana condamnată și-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, existând pe numele acestuia și un ordin de expulzare emis de către autoritățile engleze.

A fost înaintată cererea de transfer, împreună cu documentația anexată cererii de către autoritățile judiciare engleze (certificat emis în concordanță cu Decizia cadru nr. 2008/909/JHA, cerere de repatriere și declarație persoană condamnată, rechizitoriu, copii după dispozițiile legale engleze aplicabile, mandat de încarcerare, hotărârea de condamnare, rezumatul dosarului, fișa de evidență a procesului), precum fișa DEPABD și cazierul judiciar al persoanei condamnate (2 file).

Analizând informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în redactarea în vigoare la data respectivă), Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum erau acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român A. în vederea continuării executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie și a dispus în celor anterior menționate.

În motivarea acesteia, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, că nu au fost audiați martorii propuși în apărare, că are probe noi și că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Prin sentința penală nr. 68 din data de 14.09.2016 a Curții de Apel Suceava, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se înaintează din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava.

Instanța a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, prin intermediul său urmărindu-se înlăturarea acestor erori, ori astfel de erori de fapt pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei, respectiv acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal.

Așadar, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța rezolvă acțiunea penală pronunțând o soluție după caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal conform art. 453 C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În condițiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Instanța a constatat că motivele invocate de către revizuientul A. în susținerea cererii de revizuire reprezintă de fapt nemulțumiri legate de judecarea procesului, susținând nevinovăția sa întrucât instanța de fond, respectiv instanțele judecătorești din Marea Britanie au fost în eroare.

Însă simpla afirmație că instanța de judecată a fost în eroare și că a fost condamnat pe nedrept nu constituie un motiv de revizuire a sentinței penale sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentința penală nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava, care să se plieze pe dispozițiile art. 453 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

În lipsa unor date concrete care să permită instanței să stabilească cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea și a unor elemente probatorii noi, nu se poate aprecia ca fiind îndeplinită condiția fundamentală pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, respectiv existența cel puțin a unor indicii serioase cu privire la descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei și care să fie în măsură să determine declanșarea unui al doilea ciclu procesual prin promovarea cu succes a unei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit art. 2 C. proc. pen. "procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege", iar potrivit art. 13 alin. (2) C. proc. pen., "legea procesul penală română se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege".

Or, este clar faptul că hotărârea nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, a fost pronunțată de o instanță străină, iar o instanță din România nu are cum să o analizeze din perspectiva unei căi de atac, indiferent că este de retractare sau de reformare.

În plus, această hotărâre pronunțată de o instanță străină a fost recunoscută și adaptată conform Legii nr. 302/2004 prin sentința penală nr. 76 din 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava (Dosar nr. x/2015) pentru a permis ca A. să execute pedeapsa aplicată de instanțele din Marea Britanie în România nu și pentru a da posibilitatea exercitării unor căi de atac extraordinare de retractare prevăzute de dreptul intern român, concluzie ce se desprinde din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Dacă s-ar aprecia că autoritățile române pot să revizuiască sentințele penale de condamnare a cetățenilor români pronunțate de statele membre ale Uniunii Europene s-ar încălca în mod flagrant principiul cooperării și încrederii reciproce.

Față de cele expuse anterior, în temeiul art. 459 alin. (1) și (5) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A., în prezent aflat în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentința penală nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel revizuientul A., fără să-l motiveze.

Prin cererea aflată la fila 3 din dosar, petentul a solicitat "admiterea contestației conform art. 598 lit. c) C. proc. pen.", iar prin cererea de la fila 17 a solicitat admiterea cererii de revizuire conform art. 453 C. proc. pen.

După judecarea cauzei, prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2018, apelantul revizuent a solicitat să se ia act de "încetarea procesului" întrucât "nu-și însușește cererea, nefiind formulată de el".

Examinând hotărârea apelată de revizuientul A. în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prevăzute în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 18 august 2016 sub nr. x/39/2016, petentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015, cu motivarea că a fost condamnat pe nedrept, că nu au fost audiați martorii propuși în apărare, că are probe noi și că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Instanța a reținut că în condițiile în care revizuirea este o cale extraordinară de atac, aceasta poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

De asemenea, revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În speță, motivele invocate de către revizuientul A. în susținerea cererii de revizuire reprezintă nemulțumiri legate de judecarea procesului, susținând nevinovăția sa întrucât instanța de fond din Marea Britanie a fost în eroare, precum și deținerea unor probe noi că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Totodată, simpla afirmație că instanța de judecată a fost în eroare și că a fost condamnat pe nedrept nu constituie un motiv de revizuire a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie recunoscută prin sentința penală nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 453 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 2 C. proc. pen. care prevăd că "procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege", iar conform art. 13 alin. (2) C. proc. pen. "legea procesul penală română se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege" o instanță din România nu poate analiza, în calea de atac a revizuirii, Hotărârea nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie care a fost recunoscută și adaptată conform Legii nr. 302/200 prin sentința penală nr. 76 din 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori este nefondat, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din data de 11 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2018.

§ Cauze similare