ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 407/A/2016

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

-

trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.;

-

trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.;

-

organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 V.C.P. (art. 213 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.;

- 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) V.C.P. (art. 218 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.;

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 V.C.P. (art. 323 C. pen.) cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de

legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) V.C.P. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10 aprilie 2015 lăzi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu (avocat) în cuantum de 400 lei, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin adresa din 24 noiembrie 2015, în temeiul disp. art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanțe cererea de transfer într-un penitenciar din România, privind pe cetățeanul român A., în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane către Marea Britanie în scopul exploatării sexuale, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 (3 ani închisoare); a două infracțiuni de trafic de persoane în interiorul Marii Britanii, în scopul exploatării sexuale, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege (1 an închisoare), o infracțiune de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege (2 ani închisoare); 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 (12 ani închisoare) și o infracțiune de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (6 luni închisoare), hotărâre judecătorească rămasă definitivă la 10 aprilie 2015, infracțiuni care au corespondent în legislația penală română în trei infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 5 infracțiuni de viol, prev. de art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

Persoana condamnată a fost arestată de către autoritățile engleze, la data de 10 aprilie 2015, în executarea pedepsei aplicate.

S-a menționat în cuprinsul adresei că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului „non bis in idem", persoana condamnată nu era cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune sau pentru altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată

hotărârea transmisă de statul emitent și nu a fost incident niciunul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana condamnată și-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, existând pe numele acestuia și un ordin de expulzare emis de către autoritățile engleze.

A fost înaintată cererea de transfer, împreună cu documentația anexată cererii de către autoritățile judiciare engleze (certificat emis în concordanță cu Decizia Cadru nr. 2008/909/JHA, cerere de repatriere și declarație persoană condamnată, rechizitoriu, copii după dispozițiile legale engleze aplicabile, mandat de încarcerare, hotărârea de condamnare, rezumatul dosarului, fișa de evidență a procesului), precum fișa și cazierul judiciar al persoanei condamnate (2 file).

Analizând informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în redactarea în vigoare la data respectivă), Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum erau acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român A. în vederea continuării executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie și a dispus în celor anterior menționate.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 august 2016 sub nr. x/39/2016, petentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2015.

În motivarea acesteia, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, că nu au fost audiați martorii propuși în apărare, că are probe noi și că persoana vătămată a fost manipulată pentru a declara împotriva sa.

Analizând cererea de revizuire formulată de petentul Rusu Teodor, prin raportare la dispozițiile art. 452 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Hotărârea judecătorească atacată a fost o sentință rămasă definitivă prin neapelare prin care s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. și s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.

Instanța a constatat că, în cauză, revizuentul a formulat cererea, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., cu referire, între altele, că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare, de renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal.

În consecință, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 68 din 14 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.,

criticând-o sub aspectul netemeiniciei, întrucât a fost condamnat în Anglia la o pedeapsă de 15 ani închisoare, fără a-i fi admise probele solicitate.

Înalta Curte, examinând contestația formulată de apelantul condamnat, urmează a o respinge, ca nefondată, pentru considerentele următoarele:

Potrivit art. 452 C. proc. pen., „hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., „revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză".

Din examinarea acestor texte de lege reiese caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot îndrepta erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și situația reală.

În același timp, revizuirea are și rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Așa încât, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi doar hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. (prin care s-a soluționat latura penală sau civilă a unei cauze) și doar pentru cauzele prevăzute de art. 453 din același cod, singurele care pot determina o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Dacă s-ar extinde această cale de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor judecăți pretins eronate, s-ar contrazice principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Prin urmare, concluzia desprinsă din examinarea textelor legale susmenționate este simpla nemulțumire a părții interesate cu privire la hotărârea a cărei revizuire se cere sau afirmarea cu caracter generic a nelegalității și netemeiniciei acesteia nu poate duce decât la o soluție de respingere a cererii, ca inadmisibilă, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Astfel, hotărârea atacată cu cerere de revizuire este o sentință definitivă (respectiv, sentința penală nr. 76 din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava), prin care s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. și s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T/2014/7356 din 10 aprilie 2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.

În consecință, raportând textele de lege aplicabile în materia revizuirii la speța de față, este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că revizuientul a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen., întrucât aceasta trebuia să conțină o rezolvare a fondului cauzei.

Așa fiind, soluția pronunțată prin sentința penală nr. 76/2015 a Curții de Apel Suceava este legală și temeinică, considerente față de care Înalta Curte va respinge, ca nefondat apelul declarat de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 68 din 14 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 68 din 14 Septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2016.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2016.