ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2018

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 12 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 130 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator.

PENTru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98 din data de 05.02.2018 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și s-a declinat în favoarea Curții de Apel Suceava competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub același număr la data de 20.02.2018.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că este neîntemeiată contestația, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. 990/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Prin contestația formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., condamnatul A. a arătat că există nelămuriri cu privire la modul de stabilire a pedepsei, solicitând recalcularea pedepsei după legea română.

Din actele și lucrările dosarului nr. x/2015, a rezultat că A. a fost condamnat prin sentința nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, la o pedeapsă de 5479 zile închisoare.

Raportat la situația de fapt reținută în considerentele hotărârii, Curtea de Apel Suceava a constatat că infracțiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată își găsesc corespondent în C. pen. român, astfel:

- infracțiunea de trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. și este sancționată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);

- infracțiunea de trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. și este sancționată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);

- infracțiunea de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. și este sancționată cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (2 ani la 7 ani);

- 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. și este sancționată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani (3 ani la 10 ani);

- infracțiunea de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. și este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (3 luni la 3 ani sau amendă).

A susținut condamnatul că în mod greșit s-a reținut de Curtea de Apel Suceava că ar fi comis un număr de 9 infracțiuni, în realitate fiind vorba doar de 5 infracțiuni.

Curtea de Apel Suceava a reținut că, așa cum rezultă din certificatul emis de Ministerul de Justiției al Marii Britanii, precum și din rezumatul hotărârii de condamnare privind pe A. și celelalte acte atașate cererii de transfer, condamnatul a fost trimis în judecată pentru nouă capete de acuzare, respectiv pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 (acuzarea nr. 1), infracțiunea de trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege (acuzarea nr. 2), infracțiunea de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege (acuzarea nr. 3), 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 (acuzările nr. 4 - 8) și infracțiunea de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (acuzarea nr. 9).

Potrivit Sentinței nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, numitului A. i s-a aplicat pe ansamblu o pedeapsă de 15 ani închisoare, care cuprinde 3 ani pentru capătul de acuzare 1, 1 an pentru capătul de acuzare 2, 2 ani pentru capătul de acuzare 3. Pentru capătul de acuzare 4 pedeapsa este de 12 ani închisoare, pentru capetele de acuzare 5, 6, 7, 8 câte 12 ani închisoare și 6 luni închisoare pentru capătul de acuzare 9.

Aspectul că numitul A. a fost condamnat pentru 9 infracțiuni este susținut și de mandatul de încarcerare în care se menționează infracțiunile care au făcut obiectul condamnării și numărul celor de viol, respectiv 5.

Având în vedere dispozițiile art. 154 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Suceava, prin Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, a constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârșirea infracțiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor. În concluzie, s-a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani aplicate pentru săvârșirea celor cinci infracțiuni de viol la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea similară, respectiv la 10 ani închisoare.

Conform art. 154 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, ca natură și durată, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate.

Art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 stipulează că instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În aplicarea prevederilor mai sus-menționate, cu referire la situația concursului de infracțiuni, ultima cu trimitere și la art. 5 C. pen., având în vedere data comiterii lor, Curtea de Apel Suceava nu a procedat la modificarea pedepsei rezultante dispusă de autoritățile engleze. Această pedeapsă rezultantă nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii și nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română în cazul în care s-ar aplica, în situația cea mai favorabilă condamnatului, dispozițiile interne care reglementează concursul de infracțiuni.

Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, dispoziții care sunt mai favorabile condamnatului decât noile prevederi privind concursul de infracțiuni, la pedeapsa cea mai grea, în speță de 10 ani închisoare, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, rezultând astfel pedeapsa care de altfel i-a fost aplicată de autoritățile străine.

Or, în condițiile în care statul englez a considerat necesar acel spor prin instituirea unei pedepse rezultante într-un cuantum mai mare decât al celei mai mari sancțiuni stabilite în mod individual, se impune ca și în procesul de individualizare a sancțiunii rezultante acesta să fie pe durata sa maximă, rezultând în total 15 ani de închisoare.

Prin prisma noilor dispoziții penale care reglementează instituția concursului de infracțiuni, la pedeapsa de 10 ani (maximul prevăzut pentru infracțiunea de viol) s-ar adăuga o treime din celelalte pedepse, astfel că rezultanta ar depăși cu mult cuantumul stabilit de autoritățile de condamnare din Marea Britanie.

Așadar, instanța a apreciat că a clarificat în detaliu modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate condamnatului prin sentința penală atacată.

Constatând că o reducere a sancțiunii rezultante, pe calea arătată de petent, nu poate fi dispusă, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015.

Împotriva Sentinței penale nr. 31 din 12 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a formulat o cale de atac A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 21 mai 2018, având ca obiect "Apel, recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea nr. 302/2004)"

La termenul din data de 29 mai 2018, Înalta Curte a calificat calea de atac formulată de A. ca fiind o contestație.

Prin cererea transmisă la dosar la data de 24 mai 2018 (prin fax), prin care A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, acesta a menționat că nu a formulat nicio cerere/cale de atac în dosarul nr. x/2018.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 6011 C. proc. pen. reglementează soluționarea cererilor fictive, situații întâlnite în practică atunci când instanțele sunt învestite cu cereri ce privesc persoane fictive sau sunt formulate de alte persoane decât cele indicate. În cuprinsul articolului menționat anterior se prevede că cererile prevăzute de prezentul titlu (Executarea hotărârilor penale s.n.) în privința cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum și cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condițiile legii, sunt inadmisibile.

Având în vedere că, prin cererea transmisă la dosar la data de 24 mai 2018 (prin fax), A. a menționat că nu a formulat nicio cerere/cale de atac în dosarul nr. x/2018, conform dispozițiilor art. 6011 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 31 din 12 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În raport de faptul că A. nu a exercitat prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina acestuia, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Drept urmare, conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 12 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2018.

Procesat de GGC - CL