ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2018

Asupra cauzei penale,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 39 din data de 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentele A. și B. prin mandatar A. împotriva Încheierii nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava.

De asemenea, au fost obligate petentele la plata sumei de câte 200 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2017, a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanțelor nr. 47/II/2/2017 din 17 mai 2017 și nr. 407/P/2015 din 6 aprilie 2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și s-a constatat că plângerea formulată de aceeași petentă pentru B. nu îndeplinește condițiile cerute pentru reprezentare.

A fost obligată petenta să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație petentele A. și B. prin mandatar A., criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că au fost în mod greșit obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON.

Pe parcursul soluționării cauzei, la termenul din 29 ianuarie 2018, s-a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în temeiul art. 47 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

La termenul din 2 aprilie 2018 s-a invocat excepția nulității absolute a actelor prin care a fost desemnată doamna procuror C. să participe la judecarea prezentei cauze.

Examinând excepțiile invocate precum și contestația la executare prin prisma motivelor menționate în scris și susținute oral de către mandatarul petentei A. și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Procurorii de ședință sunt desemnați să participe la ședințele de judecată în baza atribuțiilor de serviciu și a unei programări întocmite la nivelul instituției. Deși s-a invocat excepția nulității absolute a actelor prin care a fost desemnată doamna procuror C. să participe la judecarea prezentei cauze, nu s-a indicat care sunt aceste acte. De altfel criticile vizează în esență împrejurarea că același procuror a participat și la soluționarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, acest aspect fiind analizat cu ocazia soluționării cererii de recuzare prin Încheierea din 6 decembrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/2017.

Astfel, excepția a fost respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, dispozițiile art. 597 și următoarele C. proc. pen. sunt clare în sensul că aceasta aparține instanței de executare astfel încât excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.

Examinând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d), art. 600 alin. (1), art. 601 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care se poate formula contestație la executare împotriva unei hotărâri penale.

Motivul invocat de către contestatoare nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare.

Cum legea procesual penală este de strictă reglementare, în sensul că nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, s-a constatat că este inadmisibilă contestația la executare formulată de către petentele A. și B. prin mandatar A.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat că: "Recunoașterea unor alte cazuri în care poate fi formulată contestația la executare, cum ar fi cele cu privire la executarea cheltuielilor judiciare către stat, respectiv exonerarea contestatorilor de la plata acestora, fără a fi prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept." (dec. Înaltei Curți de Casație și Justiție - Sentința penală nr. 1140/2016).

Împotriva Deciziei penale nr. 39 din data de 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație la executare contestatoarea A. prin mandatar D.

Examinând contestația formulată de contestatoarea A. prin mandatar D., în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Art. 597 alin. (7) prevede că "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare", iar la alin. (8) se arată că "Judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenție sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă. Prevederile alin. (5) se aplică în mod corespunzător."

Așadar, conform dispozițiilor art. 597 alin. (8) C. proc. pen., decizia prin care prin care se soluționează contestația formulată împotriva sentinței dispuse în cazul contestației la executare este definitivă. Prin urmare, contestatoarei nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva deciziei penale din 04 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte constată că, prin Decizia penală nr. 39 din data de 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentele A. și B. prin mandatar A. împotriva încheierii prin care a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror (Încheierea nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori).

Contestația la executare reglementată de art. 598 C. proc. pen. are ca obiect înlăturarea unor deficiențe și piedici intervenite cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri penale.

Având în vedere dispozițiile anterior menționate, temeiul și motivele arătate în susținerea contestației, Înalta Curte constată că încheierea împotriva căreia petenta A. a exercitat contestația la executare nu este o hotărâre prin care s-a pronunțat o condamnare față de aceasta, a cărei executare să poată face obiectul procedurii contestației la executare, ci este o încheiere pronunțată în procedura camerei preliminare, prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Astfel, prin încheierea pronunțată în procedura camerei preliminare, nu s-a rezolvat fondul cauzei și nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare față de contestatoare, a cărei executare să poată face obiectul procedurii de față.

De altfel, în procedura camerei preliminare nu se pronunță hotărâri care ar putea fi puse în executare, astfel încât să se poată formula o contestație împotriva executării hotărârii penale, potrivit art. 598 C. proc. pen.

Mai mult decât atât, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației și împotriva deciziei prin care a fost soluționată contestația la executare, cale de atac nerecunoscută de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

În ceea ce privește invocarea de către mandatarul contestatoarei a art. 1 alin. (1) din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 47 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene raportate la art. 20 alin. (2) din Constituție, instanța constată că acestea privesc dreptul de a nu fi discriminat (art. 1 alin. (1) din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului), dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale (art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (art. 47 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene) și aplicarea tratatelor internaționale privind drepturile omului, drepturi care nu i-au fost încălcate contestatoarei, aceasta a beneficiat de un proces echitabil, de dreptul de acces la instanță, iar simpla împrejurare că soluțiile dispuse nu concordă cu opinia subiectivă a contestatoarei, nu poate fi asimilată vreunei încălcări a drepturilor acesteia și, pe cale de consecință, nu este aptă să conducă la recunoașterea altor căi de atac decât cele prevăzute de lege. Soluționarea unor cauze se poate realiza numai prin modalitățile prevăzute de lege, respectiv accesul la justiție prin realizarea drepturilor și prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, precum și având în vedere că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. prin mandatar D. împotriva Deciziei penale nr. 39 din data de 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deoarece, prin formularea unei căi de atac pe care legea nu o prevede, contestatoarea se află în culpă procesuală (cu atât mai mult cu cât, în dispozitivul deciziei penale contestate, s-a menționat în mod explicit caracterul definitiv al acesteia), în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de desfășurarea prezentei proceduri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. prin mandatar D. împotriva Deciziei penale nr. 39 din data de 4 aprilie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2018.

Procesat de GGC - LM