ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 109 din 22 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul condamnat A. (privind intervenirea unei legi penale mai favorabile) raportat la Sentința penală nr. 76 din 08 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul condamnat A. la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 340 RON, conform Delegației nr. 2070/2022 - avocat B., a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroul Suceava.

În acest sens, Curtea a reținut că, prin adresa din 24 noiembrie 2015, în temeiul art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curții de Apel Suceava cererea de transfer într-un penitenciar din România, privind pe cetățeanul român A., în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. T20147356 din 10 aprilie 2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, pentru săvârșirea: unei infracțiuni de trafic de persoane către Marea Britanie în scopul exploatării sexuale, prevăzută de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 (3 ani închisoare); a două infracțiuni de trafic de persoane în interiorul Marii Britanii, în scopul exploatării sexuale, prevăzută în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege (1 an închisoare); o infracțiune de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prevăzută în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege (2 ani închisoare); 5 infracțiuni de viol, prevăzute în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003 (12 ani închisoare) și o infracțiune de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prevăzută în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (6 luni închisoare), infracțiuni care au corespondent în legislația penală română în trei infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 5 infracțiuni de viol, prevăzute de art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen., și uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Persoana condamnată a fost arestată de către autoritățile engleze, la data de 10 aprilie 2015, în executarea pedepsei aplicate.

Prin Sentința penală nr. 76 din 08 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de persoane, prevăzută de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicare art. 5 C. pen.;

- trafic de persoane, prevăzută în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prevăzută în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 5 infracțiuni de viol, prevăzute în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prevăzută în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (art. 323 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, au fost adaptate cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prevăzute în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10 aprilie 2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, a rezultat că A. a fost condamnat prin Sentința nr. T20147356 din 10 aprilie 2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10 aprilie 2015, la o pedeapsă de 5479 zile închisoare. La acel moment, A. era încarcerat într-un penitenciar din Anglia și a fost de acord să fie transferat într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Din considerentele sentinței pronunțate de autoritățile engleze, s-a reținut, în esență, că în perioada 27 decembrie 2013 - 31 ianuarie 2014, victima S.O. a fost înșelată să călătorească la Londra, aparent să îndeplinească rolul de bonă pentru copiii soților C. și A.. A fost întâmpinată de A. la autocar și a fost dusă la un hotel din apropiere unde a fost violată. Următoarea dimineață a fost dusă la reședința familiei unde pe parcursul următoarelor două zile a fost violată de două ori.

A fost trimisă de cei doi soți să muncească în primul ei bordel, de unde a fost trimisă acasă datorită sângerării vaginale în exces, cauzată fără îndoială de suferirea raporturilor sexuale repetate la care nu a fost obișnuită. După o perioada de recuperare, victima a fost dusă de A. la un alt bordel, ridicând-o în fiecare dimineață.

De asemenea, s-a mai reținut că cei doi soți au avut asupra lor carnetul de conducere pe numele A., știind că este contrafăcut.

Raportat la situația de fapt reținută în considerentele hotărârii, Curtea de Apel Suceava a constatat că infracțiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată își găsesc corespondent în C. pen. român, astfel:

- infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003 își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancționată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);

- infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancționată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);

- infracțiunea de organizare a activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prevăzută în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancționată cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (2 ani la 7 ani);

- 5 infracțiuni de viol, prevăzută în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancționată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani (3 ani la 10 ani);

- infracțiunea de deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prevăzută în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.), cu aplicarea art. 5 C. pen., care este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (3 luni la 3 ani sau amendă).

S-a observat că, potrivit celor inserate în certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executată de persoana condamnată era de 182 zile până la data de 08 octombrie 2015, la care se adaugă cea executată în continuare, până la zi, aceasta aflându-se în prezent în detenție.

Curtea de Apel Suceava a constatat că, relativ la hotărârea de condamnare pronunțată de instanța străină, sunt îndeplinite cerințele stipulate în art. 155 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, respectiv: sentința este definitivă și executorie; faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni și potrivit legislației române, condamnatul este cetățean român (conform adresei Ministerului Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date) și a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile judiciare din Anglia, acesta trăiește pe teritoriul României, unde, de altfel, urmează a fi expulzat; nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, raportându-se la dispozițiile art. 154 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârșirea infracțiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor. Ca urmare, a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de viol la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea similară, respectiv la 10 ani închisoare.

În acest sens, a avut în vedere prevederile art. 154 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, ca natură și durată, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate.

În aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 cu referire la situația concursului de infracțiuni, ultima cu trimitere și la art. 5 C. pen., Curtea nu a procedat la modificarea pedepsei rezultante dispusă de autoritățile engleze, având în vedere că aceasta nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii și nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română.

Față de cele reținute, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Ulterior, la data de 30 iunie 2022, pe rolul Curții de Apel Suceava (sub nr. x/2022) a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul A. prin care acesta a solicitat să se constate intervenirea unei legi penale mai favorabile. În susținerea cererii acesta a invocat Decizia nr. 11/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, ca lege penală mai favorabilă.

Analizând hotărârea invocată în susținerea cererii, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 11/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa."

Analizând decizia invocată ca și lege penală mai favorabilă prin raportare la actele și lucrările dosarului, astfel cum acestea au fost sus detaliate, Curtea a observat că aceasta nu are nici o aplicabilitate în speță, situația juridică a inculpatului fiind clară, instanța analizându-i-o cu rigurozitate în momentul efectuării recunoașterii, prin încadrarea în drept a faptelor și adaptarea pedepselor individuale, precum și calcularea pedepsei finale ce s-a solicitat a fi recunoscută, astfel că cererea formulată de petentul A. a fost respinsă ca nefondată, în baza art. 595 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație condamnatul A., reluând argumentele din sesizarea inițială și susținând că legea penală nouă care a intervenit este Legea nr. 302/2004, în forma republicată la 27 mai 2019, și Decizia nr. 11/2021 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și că prin sentința penală prin care s-a recunoscut hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate s-au adaptat greșit pedepsele pentru care a fost condamnat, instanța reținând că cele 5 infracțiuni de viol au fost săvârșite în concurs și nu în formă continuată, ceea ce a condus la aplicarea unui spor de 5 ani închisoare în loc de 3 ani. Procedând într-o asemenea manieră, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituția României, potrivit căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii, prin raportare la soluția dată într-o speță similară, respectiv Sentința penală nr. 160 din 16 decembrie 2022 din Dosarul nr. x/2020, privind pe condamnatul D., în care Curtea de Apel Suceava a aplicat un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 4251 raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, Decizia nr. 11/2021 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa", nu are nicio aplicabilitate în speță, întrucât se referă la ipoteza în care, ulterior pronunțării unei condamnări definitive, aceeași persoană este judecată pentru acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii ce a format obiectul condamnării anterioare, situație care nu este incidentă în cauză.

Astfel, contestatorul A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare la care a fost condamnat de autoritățile judiciare din Marea Britanie, hotărârea de condamnare pronunțată cu acel prilej făcând obiectul procedurii de recunoaștere și executare în România finalizată prin Sentința penală nr. 76 din 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, procedură care, la data pronunțării acestei sentințe, era reglementată de art. 150 și urm. din Legea nr. 302/2004.

Se constată, așadar, că în fața instanței române contestatorul A. nu a făcut obiectul judecății pentru acțiuni/inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost condamnat în străinătate, ci, așa cum s-a arătat, cauza a vizat doar recunoașterea și executarea într-un penitenciar din România a pedepselor aplicate de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

De altfel, cu prilejul recunoașterii hotărârii de condamnare, în aplicarea art. 154 alin. (8) lit. a), b) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanța română a analizat situația juridică a contestatorului și a adaptat pedepsele aplicate pentru infracțiunile de viol, întrucât depășeau limita maximă prevăzută de legea română, constatând, însă, că nu se impune o asemenea soluție și în ceea ce privește pedeapsa rezultantă care se încadra în limitele stabilite de legislația României.

Împrejurarea că, ulterior, după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 76 din 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare a autorităților judiciare britanice, Legea nr. 302/2004 a suferit unele modificări de formă, fiind republicată în M. Of. nr. 411/27.05.2019, nu echivalează cu intervenirea unei legi penale noi, așa cum susține contestatorul, căci actul normativ reglementează aspecte de procedură, iar nu de drept substanțial, doar acestea din urmă putând atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 C. pen.

Pentru considerentele de mai sus, constatând hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 22 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, îl va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 22 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 februarie 2023.

GGC - NN