ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din data de 21 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 599 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul contestator A. vizând sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea a reținut că obiectul cauzei este cererea condamnatului prin care solicită modificarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru mai multe infracțiuni, printre care de viol și trafic de persoane pentru exploatare sexuală, în sensul reținerii actelor materiale în conținutul aceleiași infracțiuni.

Analizând cauza prin raportare la motivele contestației formulate de condamnat, curtea a constatat că acesta solicită o modificare a pedepsei aplicate, întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În speță, Curtea a apreciat că condamnatul nu se află în niciuna dintre situațiile reglementate de dispozițiile legale anterior menționate, în condițiile în care se solicită o descontopire a unor pedepse stabilite printr-o hotărâre străină de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Marea Britanie și care a făcut obiectul procedurii de recunoaștere și transfer în condițiile Legii nr. 302/2004, prin sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2015.

În concret, s-a constatat că în sarcina persoanei condamnate s-a reținut săvârșirea mai multor infracțiuni, fiindu-i aplicată în final o pedeapsă de 15 ani închisoare, în modalitatea stabilită de instanța străină, solicitându-se recunoașterea hotărârii de aplicare a acestei pedepse.

În procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea hotărârii de condamnare, în soluționarea unei atare cereri Curtea a reținut că trebuie să se observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante dispusă prin hotărârea de condamnare cu aceea prevăzută de C. pen. român.

Prin urmare, în această procedură, a constatat că natura pedepsei aplicate corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea română, precum și că durata acesteia este compatibilă cu legea română.

Referitor la invocarea Deciziei nr. 11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Curtea a constatat că nu este incidentă întrucât faptele pentru care a fost condamnat de autoritățile străine au făcut obiectul aceluiași dosar și nu au constituit acte materiale judecate separat în dosare distincte, context în care dacă s-ar proceda la reexaminarea încadrării juridice, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe condamnatul A. a formulat contestație.

Condamnatul contestator a arătat că prin cererea sa a solicitat alte modificări ale pedepsei conform art. 585 din C. proc. pen. și Deciziei nr. 11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu a formulat contestație la executare conform art. 598 din C. proc. pen.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. (aflat în prezent în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curții de Apel Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 293/A din data de 01.07.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a solicitat ca în raport de cele statuate prin Decizia nr. 11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii și față de cele reținute în hotărârea de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, să se modifice pedeapsa în raport cu totalitatea actelor materiale.

Cererea astfel formulată constituie o solicitare de modificare a pedepsei aplicate, pe care condamnatul o întemeiază pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 585 alin. (1) din C. proc. pen. "Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a)concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni."

Înalta Curte reține că procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen. are un caracter special și derogatoriu având în vedere că, în anumite condiții, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parțială, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat și nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce privește sancționarea pluralității infracționale.

Pentru a putea opera această procedură, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: - modificarea în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existența pluralității infracționale (este necesar, așadar, ca situația juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracțională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare); - pluralitatea de infracțiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Raportând aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu este incidentă procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., neexistând vreuna dintre situațiile prevăzute la acest articol care să impună modificarea pedepsei și nefiind îndeplinite condițiile anterior menționate, întrucât nu există o altă hotărâre definitivă descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, iar situația juridică a persoanei condamnate era cunoscută instanței care a recunoscut, cu caracter definitiv, hotărârea judecătorească străină. În ceea ce privește modalitatea în care această instanță a recunoscut hotărârea judecătorească străină și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (6), (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu pot fi contestate și cenzurate prin procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., aceste împrejurări putând fi criticate doar prin căile de atac reglementate de legiuitor.

Prin Decizia nr. 11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa."

Astfel, prin demersul inițiat contestatorul dorește o modificare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru mai multe infracțiuni, respectiv viol, proxenetism, uz de fals și trafic de persoane, în sensul reținerii actelor materiale în conținutul aceleiași infracțiuni, sentință ce a fost recunoscută de către autoritățile judiciare din România prin sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare.

Înalta Curte constată că persoana condamnată nu se află în ipoteza prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât nu se poate vorbi despre existența unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ci despre existența unor infracțiuni în concurs, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii de condamnare străină.

Nu poate fi reținută nici incidența deciziei invocate, faptele pentru care a fost condamnat de autoritățile judiciare din Marea Britanie neconstituind acte materiale judecate separat, în dosare distincte, pentru a fi îndeplinite condițiile deciziei mai sus citate, ci în cadrul aceluiași dosar, pedepsele stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina sa fiindu-i aplicate prin aceeași hotărâre, respectiv sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

În procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea hotărârii de condamnare nu este posibilă recalcularea pedepsei rezultante aplicate dispusă prin hotărârea de condamnare ce se solicită a fi recunoscută, ci doar se verifică dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, verificare ce a fost efectuată la momentul recunoașterii sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 585 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 100 din data de 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 100 din data de 21 noiembrie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.