ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 452 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 76 din 08.12.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuentul A..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat, asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 8.12.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de persoane, prev. de secțiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracțiunilor de natură sexuală din 2003, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl.art. 5 C. pen.

- trafic de persoane, prev. în secțiunea 58 alin. (1) din aceeași lege, care își găsesc corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- organizarea activităților de prostituție, în scopul obținerii de foloase pentru sine, prev. în secțiunea 53 alin. (1) din aceeași lege, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 vechiul C. pen. (art. 213 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- 5 infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. (art. 218 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

- deținere a unui document de identitate fals cu intenții necurate, prev. în secțiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care își găsește corespondent în legislația română în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen. (art. 323 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 11.10.2021 sub numărul x/2021, revizuientul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 76 din 08.10.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2015 (prin care a fost recunoscută sentința penală nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie).

În motivarea cererii, revizuientul a arătat, în esență, că se impune admiterea cererii de revizuire, motivat de faptul că, în urma recunoașterii și punerii în executare a hotărârii de condamnare, T20147356 din 10.04.2015, dată în Marea Britanie, și a continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare în România, instanța română, prin sentința penală pronunțată, i-a adus o vătămare gravă drepturilor sale, câtă vreme nu a menționat și data eliberării condiționate (20.02.2022), conform înscrisului emis de Penitenciarul Rye Hill.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b)-d) C. proc. pen.

În vederea soluționării cererii, s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Suceava în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2021, Curtea a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de A..

Examinând cererea de revizuire formulată, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel de erori pot fi întâlnite exclusiv în hotărârile menționate de art. 452 C. proc. pen., respectiv numai cele prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, cât și latura civilă a cauzei.

Pe de altă parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a)- f) C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Din coroborarea acestor reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire, rezultă, așa cum s-a menționat mai sus, că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac și la alte situații, privitoare la eventuale raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, față de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Ori simpla afirmare generică a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se solicită, nu constituie motiv de revizuire cât timp împotriva acesteia s-au promovat căile de atac prevăzute de lege.

Întrucât în cererea revizuentului s-a indicat expres atât cazul de revizuire pe care se întemeiază aceasta, precum și hotărârea a cărei revizuire se solicită, raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere și la dispozițiile legale în materie, sancțiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (5) C. proc. pen., întrucât calea extraordinară de atac pentru care a optat condamnatul vizează o sentință penală prin care Curtea de Apel Suceava a soluționat sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. și s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. T20147356 din 10.04.2015, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, și nicidecum o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei.

În consecință, în raport de soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 76 din 08.12.2015 în dosarul nr. x/2015, criticată de către revizuent, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece hotărârea prin care s-a soluționat de instanță o cerere de recunoaștere a unei hotărâri penale străine și de transfer nu implică stabilirea existenței/inexistenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Or, admiterea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În același sens este și Decizia nr. 17/19.03.2007 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii în această materie, în condițiile vechiul C. proc. pen., soluție care însă își păstrează deplina valabilitate și în cadrul actualei legislații.

În consecință, față de cele expuse anterior, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A..

Împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel revizuentul A., apel care nu a fost motivat. Cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, prin recunoașterea hotărârii de condamnare străine, a fost încălcat art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, primind termen pentru soluționare la data de 16.11.2021.

Examinând actele dosarului și hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor alin. (1) al art. 452 C. proc. pen., "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă", iar conform dispozițiilor alin. (1) al art. 453 C. proc. pen. "revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

Din dispozițiile mai sus-menționate, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin exercitarea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cauzate de necunoașterea de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar. Din aceleași dispoziții, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

În condițiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Așadar, prin exercitarea revizuirii se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar astfel de erori pot exista doar în hotărârile menționate de art. 452 C. proc. pen., respectiv cele prin care s-a tranșat fondul cauzei și cu privire la care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept penal substanțial, soluționând acțiunea penală prin condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, cât și latura civilă a cauzei.

În speță, așa cum a constatat și instanța de fond, în raport de soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 76 din 08.12.2015 în dosarul nr. x/2015, a cărei revizuire a fost solicitată, nu se poate considera că într-o astfel de cauză penală s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece hotărârea prin care s-a soluționat de instanță o cerere de recunoaștere a unei hotărâri penale străine și de transfer a persoanei condamnate nu implică stabilirea existenței sau a inexistenței faptei și a vinovăției persoanei în accepțiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a respins prima instanță cererea de revizuire formulată în cauză, ca inadmisibilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 25 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 noiembrie 2021.