ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 751/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., vizând Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu contestator.

Analizând contestația formulată prin raportare la motivele invocate, Curtea de apel a constatat că prin Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autoritățile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. x din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. x din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autoritățile judiciare din Marea Britanie pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de viol, prev. în secțiunea 1 alin. (1) din Legea infracțiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. x din 10.04.2015 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a hotărî astfel, a reținut curtea că din considerentele sentinței pronunțate de autoritățile engleze reiese, în esență, că în perioada 27.12.2013 - 31.01.2014, victima S.O. a fost înșelată să călătorească la Londra, aparent să îndeplinească rolul de bonă pentru copiii soților B. și A.. A fost întâmpinată de A. la autocar și a fost dusă la un hotel din apropiere, unde a fost violată. Următoarea dimineață a fost dusă la reședința familiei, unde pe parcursul următoarelor două zile a fost violată de două ori.

A fost trimisă de cei doi soți să muncească în primul ei bordel, de unde a fost trimisă acasă datorită sângerării vaginale în exces, cauzată fără îndoială de suferirea raporturilor sexuale repetate la care nu a fost obișnuită. După o perioada de recuperare, victima a fost dusă de A. la un alt bordel, ridicând-o în fiecare dimineață.

De asemenea, se mai reține că cei doi soți au avut asupra lor carnetul de conducere pe numele A., știind că este contrafăcut.

După stabilirea corespondenței încadrărilor juridice, curtea a constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârșirea infracțiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor. În concluzie, s-a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de viol la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea similară, respectiv la 10 ani închisoare.

În aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (actualmente art. 166 alin. (8) lit. b), cu referire la situația concursului de infracțiuni, ultima cu trimitere și la art. 5 C. pen., curtea nu a procedat la modificarea pedepsei rezultante dispusă de autoritățile engleze, având în vedere că aceasta nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii și nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română, procedând în consecință.

În cauza de față, contestatorul A. a formulat contestație la executare, motivat de faptul că la recunoașterea hotărârii nu a fost avută în vedere hotărârea străină in extenso, ci doar un rezumat al acesteia, iar termenul la care urma fi liberat condiționat nu a fost menționat.

Curtea de apel a observat, însă, că prezentul contestator a mai formulat și alte contestații la executare, invocând același temei legal, vizând sentința penală de mai sus, pentru aceleași motive și apărări.

Astfel, s-a constatat că una dintre acestea a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, contestatorul A. susținând, printre altele, că nu se putea proceda la o recunoaștere a hotărârii străine, în condițiile în care la dosar era atașat doar un rezumat al acesteia denumit observații despre condamnare. Această contestație la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentința penală nr. 19 din data de 26.02.2021 (Dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava), rămasă definitivă prin d.p. 445/04.05.2021a ÎCCJ București.

O altă contestație a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, unde contestatorul a susținut că prin transferarea sa în România situația sa este agravată, întrucât în țara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 22 februarie 2022, după executarea a jumătate din durata pedepsei aplicate. Apreciază că liberarea condiționată nu este o vocație, ci un drept stabilit prin hotărârea judecătorească din Marea Britanie.

Prin Sentința penală nr. 38 din data de 22.04.2021 pronunțată în acest dosar, rămasă definitivă prin d.p. 569/08.06.2021 a ÎCCJ București, s-a respins, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul contestator A. vizând Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

Analizând considerentele celor două hotărâri prin care s-au soluționat anterioarele contestații la executare formulate, Curtea de apel a observat că petentul și-a întemeiat cererile pe aceleași motive ca și prezenta, apărările fiind de asemenea identice.

În prezentul context, întrucât motivele invocate de contestator au mai fost analizate de către instanțele de judecată investite cu alte contestații la executare, iar prin cererea care face obiectul dosarului nu s-au invocat motive și apărări noi, Curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de acesta vizând Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016.

Împotriva Sentinței penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori condamnatul A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se termen de judecată la data de 14 septembrie 2021.

În dezbateri, contestatorul A., beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat, în primul rând, recunoașterea, in extenso, a hotărârii și menținerea termenului pentru liberarea condiționată. Totodată, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru considerentele expuse în scris.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată următoarele:

Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Înalta Curte reține că prin sentința penală contestată, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. vizând Sentința penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016.

În speță, condamnatul nu a invocat chestiuni de drept care să se încadreze în dispozițiile art. 475 C. proc. pen., acesta arătând prin sesizarea formulată faptul că »eliberarea condiționată era stabilită prin sentința penală cu nr. de ref. x a Curții Coroanei Harrow care a dobândit autoritate de lucru judecat "la jumătate" și nu ca urmare a muncii prestate în penitenciarul din Regatul Unit‹‹. Condamnatul a susținut că »în loc de respectarea hotărârii de condamnare, aceasta a fost modificată schimbând data liberării condiționate din "la jumătate" în agravarea termenului la o dată nedeterminată, precum și condițiile de detenție de la condiții proprii la condiții improprii‹‹.

Referitor la contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că anterior prezentei cereri, contestatorul condamnat a mai formulat alte contestații la executare, cu același obiect, care au fost soluționate (Sentința penală nr. 19 din data de 26.02.2021 (Dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 445/04.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 38 din data de 22.04.2021 pronunțată în acest dosar, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 569/08.06.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, analizând considerentele celor două hotărâri prin care s-au soluționat anterioarele contestații la executare formulate, prima instanță a constatat că petentul și-a întemeiat cererile pe aceleași motive, apărările fiind de asemenea identice și a realizat o justă aplicare a prevederilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., întrucât exista identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări și a respins contestația la executare ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.

GGC-GR