ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 14/17.02.2021 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

A fost lămurită sentința menționată, în sensul că:

În baza art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 de zile perioada privării de libertate de la data de 15 februarie, până la data de 4 mai 2020 și perioada detenției de la data de 02.06.2020, la zi.

S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2021 din 08.03.2021, emis de Curtea de Apel Suceava și emiterea unui nou mandat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B., în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 17.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

În baza art. 166 alin. (4) și (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunțată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 639 zile închisoare pentru săvârșirea a cinci infracțiuni, respectiv:

- tentativă la infracțiunea de furt prin efracție, prev. de art. 285, 276 a rap. la art. 21 C. pen. danez, ce își găsește corespondent în legislația penală română în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

- furt prin efracție, prev. de art. 285, 276 a C. pen. danez, ce își găsește corespondent în legislația penală română în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

- încălcarea art. 59 b din Legea privind regimul străinilor, ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de neexecutare a sancțiunilor penale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

- furt prin efracție, prev. de art. 285, 276 a C. pen. danez, ce își găsește corespondent în legislația penală română în tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

- încălcarea art. 59 b din Legea privind regimul străinilor, ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de neexecutare a sancțiunilor penale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. (cetățean român) într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 639 zile închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 zile perioada detenției de la data de 02.06.2020, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 964 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu C., conform Delegației nr. x/08.02.2021, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în fondurile Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin Adresa nr. x/23.09.2020, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) și art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, cererea formulată de autoritățile judiciare daneze, prin care s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare în România a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate în Danemarca față de cetățeanul român A., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 639 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de furt prin efracție, furt prin efracție și încălcarea legii privind regimul străinilor.

Totodată, s-a precizat că, în speță, statul emitent a transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 5 decembrie 2008 la data de 1 ianuarie 2012.

În conformitate cu prevederile actului normativ anterior menționat, cererea de transferare a cetățeanului român A., formulată de autoritățile din Danemarca, a fost însoțită de următoarele documente: certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de către autoritățile daneze (cu traducere în limba română), extrase din: sentința penală din data de 29 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Or. Horsens, sentința penală din data de 10 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Or. Glostrup și sentința penală din data de 5 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Or. Roskilde (cu traducerile în limba română), tabel privind calcularea pedepselor în dosarele în care se solicită transferul deținuților pentru executarea pedepselor în străinătate, acordul persoanei condamnate și certificatul de cazier judiciar al acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub nr. x/2020, la data de 03.02.2021.

Analizând certificatele și documentele anexate comunicate de statul de condamnare, în conformitate cu prevederile art. 172 din Legea nr. 302/2004, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9-1949/2020 din data de 05.05.2020, emisă de Tribunalul or. Roskilde, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 639 zile închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, respectiv o infracțiune de tentativă de furt prin efracție, prev. de art. 285 rap. la art. 276 a raportat la art. 21 C. pen. danez, două infracțiuni de furt prin efracție, prev. de art. 285 raportat la art. 276 a C. pen. danez și două infracțiuni prev. de art. 59 b și de art. 59 b alin. (2) din Legea privind regimul străinilor, infracțiunile pentru care a fost condamnat având corespondent în legislația penală română.

Astfel, infracțiunile reținute au constat în:

S-a reținut că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost republicată în M. Of. nr. 411/27.05.2019, text de lege ce este prevăzut în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 302/2004 și care reglementează transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state, membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prev. de art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Verificând condițiile speciale de recunoaștere prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu privire la cererea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești privindu-l pe cetățeanul român A., curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite, în sensul că:

- Sentința penală nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunțată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, ce se solicită a fi recunoscută, este definitivă și executorie;

- faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 639 zile închisoare cetățeanului român ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunea de furt calificat, respectiv tentativă de furt calificat, prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani și infracțiunea de neexecutare a sancțiunilor penale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani;

- persoana condamnată A. are cetățenia română;

- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii prev. de art. 163 alin. (1) lit. a) - g), alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de statul danez și nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceleași fapte penale; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate nu constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei; potrivit legii române, nu a intervenit amnistia, grațierea ori dezincriminarea faptei) ori vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare facultative prev. de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată nu este cercetată în România pentru aceeași faptă pentru care a fost condamnată în străinătate; statul emitent nu a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

S-a mai reținut că, deși persoana condamnată nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, consimțământul acesteia nu era necesar, întrucât este cetățean român și trăiește pe teritoriul României. Prin urmare, având în vedere și scopul urmărit de dispozițiile legale, prin posibilitatea transferului persoanei condamnate în țara al cărei cetățean este, în vederea executării pedepsei aplicate printr-o sentință de condamnare în străinătate, respectiv reintegrarea socială a persoanei condamnate, Curtea de Apel Suceava a concluzionat că România este țara unde persoana condamnată "trăiește", în sensul dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Mai mult, prin sentința de condamnare s-a dispus și expulzarea acesteia.

Așadar, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea și punerea în executare a sentinței de condamnare pronunțate față de cetățeanul român A., că recunoașterea hotărârii de condamnare și transferul persoanei condamnate în România, în vederea continuării executării pedepsei, este de natură să faciliteze reintegrarea socială a acesteia, Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare condamnatul A., pentru motivele expuse în cererea formulată în scris și prezentate pe larg în încheierea de ședință din data de 04.10.2021. Astfel, contestatorul, prin apărător, a arătat că a fost arestat la data de 15 februarie 2020, urmând să execute pedeapsa de 639 zile, potrivit hotărârii din Danemarca, însă această dată de 15 februarie 2020 a fost omisă de către instanță, ceea ce a produs efecte în ceea ce privește termenul de la care curge eliberarea condiționată. S-a arătat că persoana condamnată ar trebui să fie eliberată condiționat la data de 15 noiembrie 2021, iar în sistem figurează data de 2 martie. S-a susținut că, la dosar, se menționează că pedeapsa, potrivit dreptului intern al statului emitent, se va executa până la data de 15 noiembrie 2021, aceeași situație fiind reținută și la fila x, unde se menționează că a fost privat de libertate din data de 15 februarie 2020.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, instanța de fond a constatat următoarele:

Potrivit Tabelului pentru calcularea pedepselor în dosarele în care se solicită transferul deținuților pentru executarea pedepselor în străinătate, emis de către autoritățile daneze și aflat la Dosar nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava, au fost reținute, în cazul condamnatului contestator A., pe de o parte, cadrul juridic pentru punerea în aplicare a pedepsei, respectiv Sentința penală nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunțată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, pedeapsa totală în zile - 639 zile închisoare, dar și perioadele în care contestatorul a fost privat de libertate pentru cercetare.

Astfel, așa cum a rezultat din informațiile culese din hotărârile judecătorești ce au fost recunoscute prin sentința contestată, contestatorul a fost privat de libertate în dosarul cauzei și în perioada 15 februarie - 4 mai 2020, perioadă care s-a omis a fi dedusă din pedeapsa totală recunoscută.

Împotriva Sentinței penale nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, contestatorul condamnat A. a formulat contestație, susținând că instanța de fond, urmare a admiterii contestației la executare, a dedus în mod greșit, din pedeapsa ce i-a fost aplicată, perioada privării sale de libertate, neluând în calcul un număr de 29 de zile, astfel că se impune reevaluarea acestei perioade.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 1 noiembrie 2021.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare a fost reglementată ca un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea însă modifica soluția pronunțată, soluție care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii definitive în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuție aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Cazurile în care un condamnat poate formula contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestației la executare se numără și cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (text de lege indicat de contestatorul A. în susținerea contestației la executare), respectiv atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înțelegându-se existența unei neclarități a acesteia.

Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În cauză, prin contestația la executare formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatorul A. a invocat o nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 14/17.02.2021 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, prin care, în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 zile perioada detenției de la data de 02.06.2020, la zi, în condițiile în care acesta a fost arestat la data de 15 februarie 2020, nefiind dedusă în mod corespunzător întreaga perioadă a privării sale de libertate.

Instanța de fond, examinând contestația la executare formulată de contestatorul A., în mod corect a reținut că, astfel cum rezultă din datele cuprinse în Tabelul pentru calcularea pedepselor în dosarele în care se solicită transferul deținuților pentru executarea pedepselor în străinătate, emis de autoritățile judiciare daneze (înscris aflat în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava), acesta a fost privat de libertate în dosarul cauzei, pentru cercetare, începând cu data de 15 februarie 2020, până la data de 4 mai 2020, perioadă care nu a fost dedusă din pedeapsa totală de 639 de zile, aplicată prin Sentința penală nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunțată de Tribunalul or. Roskilde - Danemarca, rămasă definitivă la data de 20.05.2020, recunoscută prin Sentința penală nr. 14/17.02.2021 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată - prin care, în baza art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 639 zile întreaga perioadă a privării de libertate a contestatorului condamnat A., de la data de 15 februarie, până la data de 4 mai 2020 și perioada detenției de la data de 02.06.2020, la zi - este temeinică și legală, din actele existente la dosarul cauzei nerezultând alte perioade care ar fi trebuit deduse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de acesta împotriva Sentinței penale nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2021.

GGC - NN