ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1590 din 19.06.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția I penală, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de contestație la executare formulate de condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, reținându-se că această instanță este instanța de executare în raport de obiectul infracțiunii de omor, prev. de art. 188 din C. pen.

Prin Sentința penală nr. 1594 din 18.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii condamnatului A. în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că situația vizată de către acesta se situează în domeniul de aplicare al dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată.

Urmare a declinării competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel București, prin Sentința penală nr. 8/F din 16.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare formulată de petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Rahova, în favoarea Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului instanței superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.01.2020, sub nr. x/2019.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București cu privire la competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată de condamnatul A., în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile unor instanțe care își declină judecarea aceleiași cauze, solicitând instanței ierarhice superioare comune stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Prin Sentința penală nr. 293/F/24.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 87/A/19.03.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 19184/16 din data de 15.03.2017 pronunțate de Tribunalul Penal din Nicosia - Cipru, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare, redusă la 12 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 188 C. pen., constând în aceea că "pe data 31.10.2016 în Nicosia, printr-o faptă ilegală, a provocat moartea B., aruncând asupra acesteia pe data de 15.10.2016 sodă caustică și provocându-i arsuri grave pe 50% din corp".

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4383 zile închisoare și a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 08.11.2016 la zi.

Prin cererea de contestație la executare, condamnatul A. a solicitat deducerea perioadei executate în Cipru, respectiv de la data de 16.10.2016 la data de 16.05.2019, din pedeapsa de 12 ani închisoare la care a fost condamnat, precum și deducerea zilelor considerate executate suplimentar pentru activitățile lucrative prestate în cadrul penitenciarului din Nicosia (Cipru), după rămânerea definitivă a pedepsei de 12 ani închisoare.

Înalta Curte constată că cererea condamnatului A. se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și vizează deducerea din pedeapsa la care a fost condamnat de autoritățile străine a unei perioade executate în străinătate, precum și deducerea unor zile considerate suplimentar executate pentru activități prestate în cadrul penitenciarului după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Astfel, în cazul contestației la executare, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., contestația se face la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6 din C. proc. pen., iar competența aparține, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Așadar, de regulă, incidentele ivite în cursul executării, implicit contestațiile la executare, se soluționează de instanțele de executare potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere că, în temeiul prevederilor Legii 302/2004, deși curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, această instanță nu este - în înțelesul dat de legiuitor sintagmei "instanță de executare" - instanță care ar fi judecat infracțiunea în primă instanță, ci este o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă să soluționeze unele dintre procedurile reglementate în legea sus-menționată.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece contestația la executare nu este curtea de apel, ci tribunalul, instanță competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate. Contestatorul a fost condamnat de autoritățile judiciare străine pentru infracțiunea de omor, iar potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. competența de judecată în primă instanță revine tribunalului.

Având în vedere instanța națională competentă material să judece în primă instanță infracțiunea de omor pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate și tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere al condamnatului (Penitenciarul București Rahova), se constată că Tribunalul București este competent să judece prezenta contestație la executare.

În cauză, nu există situația prevăzută de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 în sensul că, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalul București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalul București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - NN