ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 19/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2019 la data de 19.06.2019, petentul - condamnat A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 1252/11.10.2018 a Curții de Apel București.

Petentul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și a arătat că există nelămuriri și cauze de împiedicare la executarea hotărârii date prin Decizia penală nr. 1252/A din data de 11.10.2018 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017

În esență, petentul a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii prin încălcarea dreptului fundamental la egalitate în fața legii, având în vedere că în cazul său este vorba de o faptă de furt în formă continuată, solicitând, totodată, și reducerea pedepsei cu 1/3, conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 1147/03.07.2019, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 47 din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Curții de Apel București și a dispus ca dosarul să fie înaintat acestei instanțe.

Astfel, dosarul a fost înaintat Curții de Apel București, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la secția a II-a penală, la data de 28.06.2019, sub nr. x/2019.

La aceeași dată, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2019, contestația la executare formulată de petentul-condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1252/11.10.2018 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Întrucât această cerere avea un conținut identic cu cea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2019, în ședința publică din data de 19.09.2019, Curtea, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a dispus reunirea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.

Totodată, Curtea a reținut că ambele dosare au fost repartizate spre soluționare aceluiași complet care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Decizia penală nr. 1277/A din 3 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1252/A/11.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., invocate de către contestatorul-condamnat A., referitoare la existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, în condițiile în care criticile acestuia vizează încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat și neaplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Or, aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare, ci doar prin intermediul căilor ordinare de atac, în caz contrar aducându-se atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive prin care contestatorul a fost condamnat.

S-a arătat, totodată, că, contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. poate fi promovată doar în situația în care există eventuale nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută (de exemplu atunci când dispozitivul hotărârii conține mențiuni contradictorii sau există contradicții între considerente și dispozitiv), însă, în mod evident, niciuna dintre criticile contestatorului-condamnat A. nu se circumscriu acestui caz de contestație la executare.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație condamnatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestația declarată, constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speța de față, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă (fiind pronunțată de instanța care a pronunțat hotărârea în apel, în materia contestației la executare), iar condiția ca această contestație, întemeiată pe dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., să fie prevăzută expres de lege, nu este îndeplinită.

Astfel fiind, se constată că, condamnatul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1277/A din 3 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1277/A din 3 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN