ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2019

Deliberând asupra contestației declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016:

Prin decizia penală nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2012, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 1965 din 27 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală a fost admisă excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen. și s-a dispus declinarea contestației la executare formulată de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel București, secția penală.

În fapt, s-a reținut că la data de 13 august 2018, sub nr. x/2018 a fost înregistrată contestația la executare formulată de petentul condamnat A. cu privire la Decizia penală nr. 1633 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2012. S-a reținut că această contestație la executare a fost îndreptată prin adresa Curții de Apel București, secția a II-a penală, din data de 9 august 2018, emisă în Dosarul nr. x/2012, constatându-se că Tribunalul București, secția penală este instanță de executare.

Pentru primul termen de judecată, din data de 5 septembrie 2018, s-a depus la dosar cererea formulată de petentul-condamnat A. - transmisă prin fax, de la locul de deținere (Penitenciarul Mărgineni), prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reprezentat fiind de apărătorul ales, avocat B., cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 364 alin. (4) din C. proc. pen. La același termen, din oficiu, s-a pus în discuție declinarea cauzei la Curtea de Apel București, care a pronunțat decizia penală referitor la dispozitivul căreia se învederează în contestația la executare cum că ar exista neclarități, întrucât sunt invocate de către petentul-condamnat două temeiuri de drept, art. 598 alin. (1) lit. c) și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 10 decembrie 2018, sub nr. x/2018.

Contestatorul-condamnat a depus la dosar, prin Administrația Națională a Penitenciarelor, o cerere prin care a solicitat ca judecarea acesteia să se facă în lipsă. Petentul condamnat A. a depus la dosar decizia penală nr. 1633/A din 01 noiembrie 2016. Contestația formulată de petentul condamnat A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen.

În motivarea contestației, petentul, în esență, a arătat că, din dispozitivului deciziei penale, se observă că instanța a stabilit ca fiind legea penală mai favorabilă legea veche, respectiv C. pen. din 1969, condiții în care, apare logică și legală motivarea în sensul că pedeapsa va fi "sporită în mod succesiv, în condițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969". Nelegalitatea dispoziției și totodată nelămurirea care se ivește cu privire la calculul sporului rezidă în textul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, care arată că:

"în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani".

Se poate observa în acest sens că sporul aplicat de instanță, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 este de 11 ani, ceea ce contravine dispozițiilor legale în materie.

În mod evident, deși indică dispozițiile legii vechi, instanța a calculat sporul făcând aplicarea nelegală a dispozițiilor art. 39 din C. pen. din 2010, încălcând astfel dispozițiile imperative ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014. Practic, prin aplicarea sporului de 11 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din C. pen. din 2010, instanța de judecată a creat o lex tertia, aspect cenzurat și interzis în urma Deciziei Curții Constituționale.

Față de toate cele arătate, petentul a solicitat să se aibă în vedere, pe de o parte că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută în sensul analizei de constituționalitate a acesteia în raport de sporul aplicat, iar pe de altă parte, există în mod evident un motiv de micșorare a cuantumului pedepsei aplicate, prin sporului aplicarea în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. La redozarea pedepselor, a solicitat petentul să se aibă în vedere dispozițiile Decizie Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017 prin care s-a stabilit cu putere obligatorie că "sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională".

Astfel, singura concluzie care se poate desprinde este aceea că petentul trebuie să fie reanalizate pedepsele succesive stabilite pentru aceiași infracțiune, săvârșită împotriva mai multor subiecți pasivi, constatându-se astfel caracterul continuat al unei singure infracțiuni, cu consecințele de redoare a cuantumului pedepsei. A solicitat petentul admiterea contestației la executare, iar cu ocazia analizei de legalitate să se aibă în vedere aspectele invocate, respectiv stabilirea pedepsei, fără aplicarea unui alt spor, dat fiind starea de sănătate precară a acestuia și vârsta înaintată. În situația în care se va considera necesară aplicarea unui spor al pedepsei, a solicitat petentul să se facă aplicarea reală și corectă a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. și să aplice un spor de maxim 5 ani, dar orientat spre minimul posibil.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1873 din 4 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția I penală a dispus următoarele:

I. În conformitate cu disp. art. 5 din C. pen., în interpretarea obligatorie dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M.Of. al României nr. 370 din 20 mai 2014, a constatat ca lege penală mai favorabilă în cazul inculpatului A. legea veche, respectiv C. pen. din anul 1969.

1

alin. (1) și (2) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., precum și a disp. art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969 referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în formă continuată.

A constatat că faptele deduse judecății și pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta hotărâre sunt concurente cu cele pentru care inculpatului A. i s-a aplicat, prin Sentința penală nr. 3 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 385 din 26 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsa rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen.(cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentința penală definitivă mai sus menționată, respectiv: - 13 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acte de terorism, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și la art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen.(din anul 1969); -3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969; -2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002; -12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012; -5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În temeiul disp. art. 33 alin. (1) lit. a) - 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. din anul 1969 și art. 36 alin. (1) din același C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită în mod succesiv, în condițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din anul 1969 cu 10 ani, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 23 de ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului următoarelor drepturi: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii(cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5(cinci) ani, după executarea pedepsei principale, (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012).

În conformitate cu disp. art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 71 din C. pen. din 1969, persoana condamnată este lipsită de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. din 1969 (lit. c) referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale).

În conformitate cu disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A.(MAP nr. 2/J din 2 august 2013 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2012).

În conformitate cu disp. art. 404 alin. (4) lit. (a) din C. proc. pen., art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969 și art. 88 din același C. pen. a dedus din pedeapsa de 23 de ani și 4(patru) luni închisoare perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la 6 aprilie 2005 la data de 27 aprilie 2006, precum și perioada executată de la data de 19 iulie 2013 la zi.

Prin Decizia penală nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2012 s-au dispus următoarele:

- schimbarea încadrării juridice data prin actul de sesizare al instanței privitor la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală în formă continuată pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. în calitate de complice, din dispozițiile art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în disp. art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

- descontopirea pedepsei rezultanta de 23 de ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), și g) din C. pen. (cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, și înlătură sporul de 10 ani închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal fata de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire de acte falsificate la autoritatea vamală în formă continuată prevăzuta de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Au fost menținute pedepsele principale de 10 ani închisoare, 12 ani închisoare, 13 ani și 4 luni închisoare, 6 ani închisoare, 6 ani închisoare, stabilite de instanța de fond pentru celelalte infracțiuni deduse judecății - prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen., art. 29 (fost art. 23) alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen., și art. 26 C. pen. din anul 1969 raportat la art. 20 C. pen. din anul 1969 și art. 215 alin. (1) și (5) din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen. - precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate pentru aceleași infracțiuni.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), și g) C. pen. (cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicata inculpatului A. prin Sentința penală nr. 3 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 385 din 26 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente, respectiv: - 13 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acte de terorism, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și la art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen. (din anul 1969); - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 din C. pen. (1969); - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969); - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002; - 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012; - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. - sporul de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 33 alin. (1) lit. a) - 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. din 1969 și art. 36 alin. (1) din același C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită în mod succesiv, în condițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 cu 11 ani, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 24 de ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului următoarelor drepturi: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 (lit. c) referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale).

În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de 24 de ani și 4 luni închisoare perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la 6 aprilie 2005 la data de 27 aprilie 2006, precum și perioada executată de la data de 19 iulie 2013 la zi.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice data prin actul de sesizare privitor la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală în formă continuată pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. în calitate de complice, din dispozițiile art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în disp. art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, și înlătură sporul de 2 ani închisoare.

Prin contestația la executare care face obiectul prezentei, condamnatul A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pe considerentul ca ar exista o nelămurire cu privire la hotărârea ce se executa, respectiv dispozitivul Deciziei penale nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penala în Dosarul nr. x/2012, arătând în esență ca sporul de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicat de instanța de apel este nelegal, procedându-se la combinarea prevederilor din vechiul C. pen. și actuala reglementare în materia concursului de infracțiuni.

Curtea a reținut însa că dispozitivul deciziei anterior menționate nu conține dispoziții contradictorii ori de natura a pune probleme de interpretare (aspect care de altfel nu a fost contestat de condamnat prin intermediul prezentei cai de atac) iar prin urmare nu este necesar a fi lămurit, putându-se lesne observa că petentul, prin motivele dezvoltate atât în scris, cât și oral la termenul la care au avut loc dezbaterile, contesta practic legalitatea soluției adoptate de instanța de control judiciar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, aspect care însă nu poate face obiectul contestației la executare întrucât s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

În plus, Curtea a reținut că alegațiile petentului referitoare la nelegala aplicare a sporului de către instanța de apel este neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din chiar considerentele hotărârii, în contextul în care s-a stabilit că legea penala mai favorabilă este vechiul C. pen., instanța a realizat operațiunea de contopire a pedepselor conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, aplicând sporul de 11 ani în doua trepte, posibilitate reglementată expres de acest text de lege (când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special - prima treapta -, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani - a doua treapta).

Astfel, în considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, inculpatului A. i-a fost aplicata pedeapsa cea mai grea de 13 ani și 4 luni închisoare, stabilita pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, pedeapsa care în prima treaptă a fost sporită până la maximul sau special de 20 de ani închisoare prevăzut de legiuitor (practic s-au adăugat 6 ani și 8 luni la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare), iar în a doua treaptă acest maxim a fost sporit cu încă 4 ani și 4 luni, reținându-se o pedeapsă de 20 de ani închisoare (așadar la nivelul maxim permis în prima etapă) nu este îndestulătoare pentru a se realiza reeducarea inculpatului, ajungându-se astfel, în final, la aplicarea unui spor total de 11 ani închisoare.

Față de cele expuse, Curtea, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1633/A din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii, la data de 15 ianuarie 2019, a declarat contestație contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la termenul de judecată din 2 aprilie 2019, când a fost amânată cauza pentru motive legate de apărare la data de 28 mai 2019, și ulterior la data de 17 septembrie 2019.

În cererea formulată, contestatorul condamnat A. a solicitat admiterea contestației, întrucât sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar hotărârea atacată nu este definitivă având în vedere dispozițiile art. 599 alin. (1) rap la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Examinând contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că argumentele invocate de contestatorul condamnat A. în contestația sa la executare vizează cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare și reglementat de dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare privește Decizia penală nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. x/2012, care constituie hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) și (8) din C. proc. pen. hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar alin. (8) prevede că judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate, iar decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție

Având în vedere că cererea de contestație la executare formulată de contestatorul condamnat A. vizează Decizia penală nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în calea de atac a apelului, în raport cu dispozițiile anterior menționate, se constată că această împrejurare determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În cauză, contestatorul condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei pronunțate în apel, și cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este definitivă, contestatorului nefiindu-i recunoscută calea de atac

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Prin urmare, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul condamnat A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM