ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2019

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicare art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969 referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale, (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012), pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 26 din Codul penal din anul 1969 raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., precum și a disp. art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969 referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare în formă continuată.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din anul 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din același C. pen., precum și a disp. art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 13 ani și 4 luni închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969 lit. c) referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 29 (fost art. 23) alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din același C. pen., precum și cu aplicare art. 5 C. pen. l-a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 26 C. pen. din anul 1969 raportat la art. 273 - 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., precum și a disp. art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969,referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală de două sau mai multe persoane.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. și art. 26 C. pen. din anul 1969 raportat la art. 20 C. pen. din anul 1969 și art. 215 alin. (1) și (5) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din același C. pen., precum și a disp. art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969 referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012), pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, în formă continuată, în calitate de complice. A constatat că faptele deduse judecății și pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta hotărâre sunt concurente cu cele pentru care inculpatului A. i s-a aplicat, prin Sentința penală nr. 3 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 385 din 26 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pedeapsa rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen.(cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale. A descontopit pedeapsa rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentința penală definitivă mai sus menționată, respectiv: - 13 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acte de terorism, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și la art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen.(din anul 1969); -3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969; -2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002; -12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012; -5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. În temeiul disp. art. 33 alin. (1) lit. a) - 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. din anul 1969 și art. 36 alin. (1) din același C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită în mod succesiv, în condițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din anul 1969 cu 10 ani, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 23 de ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului următoarelor drepturi: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii(cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5(cinci) ani, după executarea pedepsei principale, (conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012). În conformitate cu disp. art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 71 din C. pen. din 1969, persoana condamnată este lipsită de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. din 1969 (lit. c) referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale). În conformitate cu disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A.(MAP nr. 2/J din 2 august 2013 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2012). În conformitate cu disp. art. 404 alin. (4) lit. (a) din C. proc. pen., art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969 și art. 88 din același C. pen. a dedus din pedeapsa de 23 de ani și 4(patru) luni închisoare perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la 6 aprilie 2005 la data de 27 aprilie 2006, precum și perioada executată de la data de 19 iulie 2013 la zi. Prin Decizia penală nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2012 s-au dispus următoarele: - schimbarea încadrării juridice data prin actul de sesizare al instanței privitor la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală în formă continuată pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. în calitate de complice, din dispozițiile art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în disp. art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969. - descontopirea pedepsei rezultanta de 23 de ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), și g) din C. pen. (cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, și înlătură sporul de 10 ani închisoare. În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal fata de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosire de acte falsificate la autoritatea vamală în formă continuată prevăzuta de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Au fost menținute pedepsele principale de 10 ani închisoare, 12 ani închisoare, 13 ani și 4 luni închisoare, 6 ani închisoare, 6 ani închisoare, stabilite de instanța de fond pentru celelalte infracțiuni deduse judecății - prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen., art. 29 (fost art. 23) alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen., și art. 26 C. pen. din anul 1969 raportat la art. 20 C. pen. din anul 1969 și art. 215 alin. (1) și (5) din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același C. pen., art. 5 C. pen. - precum și pedepsele complementare și accesorii aplicate pentru aceleași infracțiuni. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), și g) C. pen. (cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicata inculpatului A. prin Sentința penală nr. 3 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 385 din 26 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente, respectiv: - 13 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acte de terorism, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 și la art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen. (din anul 1969); - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 din C. pen. (1969); - 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969); - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002; - 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012; - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. - sporul de 10 ani închisoare. În temeiul disp. art. 33 alin. (1) lit. a) - 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen. din 1969 și art. 36 alin. (1) din același C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită în mod succesiv, în condițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 cu 11 ani, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 24 de ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului următoarelor drepturi: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (cu referire la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale) pe o durată de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 (lit. c) referitor la dreptul de a avea calitatea de administrator sau de membru al consiliului de administrație al unei societăți comerciale). În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa de 24 de ani și 4 luni închisoare perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la 6 aprilie 2005 la data de 27 aprilie 2006, precum și perioada executată de la data de 19 iulie 2013 la zi. În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice data prin actul de sesizare privitor la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală în formă continuată pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. în calitate de complice, din dispozițiile art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 în disp. art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969. A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, și înlătură sporul de 2 ani închisoare. Prin contestația la executare care face obiectul prezentei, condamnatul A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pe considerentul ca ar exista o nelămurire cu privire la hotărârea ce se executa, respectiv dispozitivul Deciziei penale nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penala în Dosarul nr. x/2012, arătând în esență ca sporul de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicat de instanța de apel este nelegal, procedându-se la combinarea prevederilor din vechiul C. pen. și actuala reglementare în materia concursului de infracțiuni. Curtea a reținut însa că dispozitivul deciziei anterior menționate nu conține dispoziții contradictorii ori de natura a pune probleme de interpretare (aspect care de altfel nu a fost contestat de condamnat prin intermediul prezentei cai de atac) iar prin urmare nu este necesar a fi lămurit, putându-se lesne observa că petentul, prin motivele dezvoltate atât în scris, cât și oral la termenul la care au avut loc dezbaterile, contesta practic legalitatea soluției adoptate de instanța de control judiciar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, aspect care însă nu poate face obiectul contestației la executare întrucât s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. În plus, Curtea a reținut că alegațiile petentului referitoare la nelegala aplicare a sporului de către instanța de apel este neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din chiar considerentele hotărârii, în contextul în care s-a stabilit că legea penala mai favorabilă este vechiul C. pen., instanța a realizat operațiunea de contopire a pedepselor conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, aplicând sporul de 11 ani în doua trepte, posibilitate reglementată expres de acest text de lege (când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special - prima treapta -, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani - a doua treapta). Astfel, în considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, inculpatului A. i-a fost aplicata pedeapsa cea mai grea de 13 ani și 4 luni închisoare, stabilita pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, pedeapsa care în prima treaptă a fost sporită până la maximul sau special de 20 de ani închisoare prevăzut de legiuitor (practic s-au adăugat 6 ani și 8 luni la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare), iar în a doua treaptă acest maxim a fost sporit cu încă 4 ani și 4 luni, reținându-se o pedeapsă de 20 de ani închisoare (așadar la nivelul maxim permis în prima etapă) nu este îndestulătoare pentru a se realiza reeducarea inculpatului, ajungându-se astfel, în final, la aplicarea unui spor total de 11 ani închisoare. Față de cele expuse, Curtea, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1633/A din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2012. Împotriva acestei decizii, la data de 15 ianuarie 2019, a declarat contestație contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la termenul de judecată din 2 aprilie 2019, când a fost amânată cauza pentru motive legate de apărare la data de 28 mai 2019, și ulterior la data de 17 septembrie 2019. În cererea formulată, contestatorul condamnat A. a solicitat admiterea contestației, întrucât sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar hotărârea atacată nu este definitivă având în vedere dispozițiile art. 599 alin. (1) rap la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. Examinând contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată următoarele: Înalta Curte reține că argumentele invocate de contestatorul condamnat A. în contestația sa la executare vizează cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare și reglementat de dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive. Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare privește Decizia penală nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. x/2012, care constituie hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară. Potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) și (8) din C. proc. pen. hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, iar alin. (8) prevede că judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate, iar decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă. Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție Având în vedere că cererea de contestație la executare formulată de contestatorul condamnat A. vizează Decizia penală nr. 1633/A din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în calea de atac a apelului, în raport cu dispozițiile anterior menționate, se constată că această împrejurare determină inaplicabilitatea dispozițiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. În cauză, contestatorul condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei pronunțate în apel, și cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este definitivă, contestatorului nefiindu-i recunoscută calea de atac O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Prin urmare, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/A din data de 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.