ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 145/2019 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Turda, conform prevederilor art. 50 C. proc. pen., art. 585 aliniat 2 teza a 2 a C. proc. pen., a declinat către Judecătoria Sector 5 București competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. având ca obiect contopire pedepse, concurs de infracțiuni - admițând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Turda, motivând că ultima sentință rămasă definitivă este a Judecătoriei Pitești, iar petentul se află deținut la Penitenciarul Rahova (arondat Judecătoriei Sectorului 5 din București) - dosarul fiind înregistrat la data de 13.06.2018, sub același număr.

Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub numărul x/2018.

Prin sentința penală nr. 1650 din 26 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 București, secția I Penală, în baza art. 47 alin. (1), art. 50 rap. la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei (astfel cum a fost calificată) privindu-l pe intimatul A. formulată de Judecătorul delegat cu executarea la Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda, în favoarea Judecătoriei Turda.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Turda.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București și au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, în esență, instanța a reținut că este competentă instanța de executare a ultimei hotărâri (judecătoria Turda-ultima hotărâre de condamnare fiind pronunțată de către Judecătoria Turda- S.P. nr. 80/16.03.2016, dosar nr. x/2015), având în vedere că petentul se afla în libertate la data formulării cererii de contopire de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Turda în cauza privind pe condamnatul A., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen.., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Totodată, prin Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Recurs în interesul legii publicat în Monitorul Oficial din 22.10.2018) s-au stabilit următoarele:

"Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.".

În motivarea Deciziei nr. 15/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție face trimitere expres și la cererile privind contopirea pedepselor prev. de art. 585 din C. proc. pen., constatându-se astfel că rațiunea în stabilirea competenței teritoriale în cererile privind contopirea pedepselor concurente este aceeași.

Verificând actele aflate la dosar, în raport cu textele de lege anterior menționate, Înalta Curte constată că în data de 30.10.2018, cu numărul x/2018, Judecătoria Turda a fost sesizată, potrivit prevederilor art. 585 aliniat 1 lit. a) C. proc. pen., în vederea contopirii pedepselor aplicate condamnatului A. prin sentințele penale nr. 388/2015 și nr. 80/2016 ale Judecătoriei Turda.

S-au acvirat dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ale Judecătoriei Turda.

S-a comunicat fișa de cazier judiciar f 37, corespondența privind executarea mandatelor de executare a pedepsei în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ale Judecătoriei Turda.

Potrivit informațiilor obținute din evidența Administrației Naționale a Penitenciarelor, petentul se află încarcerat în Penitenciarul București Gherla în vederea executării pedepsei.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept anterior expuse și având în vedere interpretarea obligatorie dată de instanța supremă, Înalta Curte constată că referitor la competența prevăzută în condițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra cererii de modificare este instanța de executare a ultimei hotărâri, în situația în care condamnatul se află în stare de libertate, sau instanța corespunzătoare de la locul de deținere, în cazul în care condamnatul se află în stare de deținere, la data formulării cererii. În argumentarea acestui punct de vedere, instanța supremă a considerat că primează principiul celerității procesului penal prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 din C. proc. pen., astfel încât a stabilit competența de soluționare a cererilor formulate de persoanele condamnate în favoarea instanței în circumscripția căreia se află locul de deținere la momentul formulării cererii chiar dacă, ulterior, persoana condamnată a fost transferată într-un alt penitenciar.

În acord cu punctul de vedere exprimat de Judecătoria Sectorului 5 București, Înalta Curte constată că, de altfel, atât doctrina și jurisprudența anterioară modificărilor C. proc. pen., cât și doctrina ulterioară intrării în vigoare a C. proc. pen. actual, relevă același criteriu unic al instanței competente în situația cererilor formulate pe timpul executării pedepsei de către condamnat, instanța locului de deținere, iar prin loc de deținere se înțelege acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea.

În accepțiunea C. proc. pen., locul de deținere care determină instanța competentă este reprezentat de locul de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, întrucât legiuitorul nu ar putea stabili competența instanței în raport cu locurile de deținere în care persoana condamnată a executat o parte din pedeapsă anterior formulării cererii sau în raport cu locurile de deținere în care va executa pedeapsa în viitor persoana condamnată.

În cadrul titlului consacrat executării hotărârilor penale, C. proc. pen. reglementează o serie de cereri care pot fi formulate de persoana condamnată în cursul executării pedepsei și atribuie competența de soluționare a acestor cereri instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere (de exemplu, cererile în materia modificărilor de pedepse prevăzute în art. 585 din C. proc. pen., în materia liberării condiționate prevăzute în art. 587 din C. proc. pen., în materia întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, conform art. 593 din C. proc. pen., sau în materia contestației la executare conform art. 597-598 din C. proc. pen.).

Unicul criteriu pe baza căruia se determină instanța competentă, desprins din dispozițiile C. proc. pen., este criteriul locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii, sau dacă petentul se află în libertate, instanța de executare a ultimei hotărâri, tot la data formulării cererii.

Această instanță este competentă și atunci când este inferioară în grad instanței care a dat hotărârea asupra fondului. Interpretarea asupra instanței locului de deținere se regăsește în mod explicit în doctrină, cu referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sau a altor instanțe, atât anterior C. proc. pen. anterior, cât și în prezentul C. proc. pen.

O altă interpretare a art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., ar însemna că și în cazul în care s-ar schimba la momentul soluționării cererii petentului locul de deținere (afaceri judiciare sau în orice alt caz), instanța să devina necompetentă și să fie obligată să decline cauza instanței competente atât teritorial, cât și material. O astfel de interpretare ar pune în discuție criteriul locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii sau, dacă petentul se află în libertate, instanța de executare a ultimei hotărâri ca unic criteriu rezultat din dispozițiile C. proc. pen., cu efecte în determinarea instanței competente în toate ipotezele în care intervin schimbări ale locului de deținere în cursul executării pedepsei sau rămân definitive alte sentințe penale pronunțate față de condamnat și cu consecința generării unor declinări succesive de competență, care ar prelungi nejustificat soluționarea unei cereri urgente prin natura sa.

De altfel, principiul celerității soluționării cererii de contopire a pedepselor a determinat stabilirea expresă la art. 585 alin 4) din C. proc. pen., că "La primirea cererii, președintele completului de judecată dispune atașarea la dosar a înscrisurilor și luarea tuturor măsurilor necesare soluționării cauzei."

Astfel, amânarea succesivă a cauzei pentru a se cere înscrisuri pentru stabilirea situației juridice a petentului, cu consecința rămânerii definitive ulterior și a altor sentințe penale și încarcerarea petentului și atragerea astfel a competenței materiale sau teritoriale a altor instanțe și, implicit, declinarea succesivă a dosarului, nu a fost cu siguranță rațiunea pentru care a fost reglementat art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. O interpretare contrară sensului expus anterior de către instanța de judecată ar fi în dezavantajul petentului și contrar principiului celerității procesului penal prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 din C. proc. pen.

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că, la momentul la care s-a formulat cererea de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 30.10.2018), petentul se afla în libertate, acesta fiind arestat abia în data de 16.01.2019 (f. x din dosarul declinat al Judecătoriei Turda, conform referatului întocmit de grefierul delegat de la executări penale din cadrul Judecătorie Turda, confirmat prin adresa emisă de Biroul Național Sirene . În plus, la data invocării excepției de necompetentă teritorială de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 03.04.2019), petentul se afla încarcerat în penitenciarul Gherla, conform listei cu mutările petentului .

În acest context logico-juridic, Înalta Curte, în raport de actele aflate la dosar și de textele legale incidente în cauză, reținând că la data formulării cererii de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda petentul se afla în libertate, constată că instanța competentă în soluționarea cauzei este instanța de executare a ultimei hotărâri, respectiv Judecătoria Turda, ultima hotărâre de condamnare fiind pronunțată de către Judecătoria Turda - Sentința penală nr. 80/16.03.2016, dosar nr. x/2015, acesta fiind și motivul pentru care Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda a sesizat Judecătoria Turda pentru competentă soluționare a cererii de contopire, având în vedere că judecătoria Turda este instanța de executare a ultimei hotărâri.

Pe cale de consecință, în raport cu obiectul cererii și solicitările petentului condamnat, coroborate și cu dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. civ. pen, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Turda, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Turda, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iulie 2019.