ÎCCJ, decizie (scj.ro #155544)

Modificări de pedepse. Instanța competentă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

modificări de pedepse

-

instanța competentă

C. proc. pen.,

art. 585

În ipoteza în care, la data formulării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., persoana condamnată se afla în stare de libertate, instanța competentă să dispună cu privire la modificarea pedepselor este instanța de executare a ultimei hotărâri, conform art. 585 alin. (2) teza I C. proc. pen., chiar dacă ulterior formulării cererii persoana condamnată este încarcerată, aflându-se în stare de deținere în cursul soluționării acesteia.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 290 din 18 iulie 2019

Prin sentința penală nr. 145 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Turda, conform prevederilor art. 50 C. proc. pen., art. 585 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a declinat către Judecătoria Sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., având ca obiect contopirea pedepselor, concurs de infracțiuni - admițând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Turda, motivând că ultima sentință rămasă definitivă este a Judecătoriei Pitești, iar petentul se află deținut la Penitenciarul Rahova (arondat Judecătoriei Sectorului 5 București).

Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința penală nr. 1650 din 26 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art. 47 alin. (1), art. 50 raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei (astfel cum a fost calificată) privindu-l pe intimatul A. formulată de judecătorul delegat cu executarea la Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda, în favoarea Judecătoriei Turda.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Turda.

Pentru a se pronunța astfel, în esență, instanța a reținut că este competentă instanța de executare a ultimei hotărâri (Judecătoria Turda - ultima hotărâre de condamnare fiind pronunțată de către Judecătoria Turda - sentința penală nr. 80 din 16 martie 2016), având în vedere că petentul se afla în libertate la data formulării cererii de contopire de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda.

Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Turda în cauza privind pe condamnatul A., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, având în vedere, în principal, următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Totodată, prin Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (recurs în interesul legii publicat în Monitorul Oficial din 22 octombrie 2018) s-au stabilit următoarele: „Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.”

În motivarea Deciziei nr. 15/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție face trimitere expresă și la cererile privind contopirea pedepselor prevăzute în art. 585 C. proc. pen., constatându-se astfel că rațiunea în stabilirea competenței teritoriale în cererile privind contopirea pedepselor concurente este aceeași.

Verificând actele aflate la dosar, în raport cu textele de lege anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în data de 30 octombrie 2018, Judecătoria Turda a fost sesizată, potrivit prevederilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în vederea contopirii pedepselor aplicate condamnatului A. prin sentințele penale nr. 388/2015 și nr. 80/2016 ale Judecătoriei Turda.

Potrivit informațiilor obținute din evidența Administrației Naționale a Penitenciarelor, petentul se află încarcerat în Penitenciarul Gherla în vederea executării pedepsei.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept anterior expuse și având în vedere interpretarea obligatorie dată de instanța supremă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, referitor la competența prevăzută în condițiile art. 585

alin. (2)

C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra cererii de modificare este instanța de executare a ultimei hotărâri, în situația în care condamnatul se află în stare de libertate sau instanța corespunzătoare de la locul de deținere, în cazul în care condamnatul se află în stare de deținere, la data formulării cererii. În argumentarea acestui punct de vedere, instanța supremă a considerat că primează principiul celerității procesului penal prevăzut în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 C. proc. pen., astfel încât a stabilit competența de soluționare a cererilor formulate de persoanele condamnate în favoarea instanței în circumscripția căreia se află locul de deținere la momentul formulării cererii, chiar dacă, ulterior, persoana condamnată a fost transferată într-un alt penitenciar.

În acord cu punctul de vedere exprimat de Judecătoria Sectorului 5 București, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, de altfel, atât doctrina și jurisprudența anterioară, cât și doctrina ulterioară intrării în vigoare a Codului de procedură penală actual, relevă același criteriu unic al instanței competente în situația cererilor formulate pe timpul executării pedepsei de către condamnat, instanța locului de deținere, iar prin loc de deținere se înțelege acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea.

În accepțiunea Codului de procedură penală, locul de deținere care determină instanța competentă este reprezentat de locul de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, întrucât legiuitorul nu ar putea stabili competența instanței în raport cu locurile de deținere în care persoana condamnată a executat o parte din pedeapsă anterior formulării cererii sau în raport cu locurile de deținere în care va executa pedeapsa în viitor persoana condamnată.

În cadrul titlului consacrat executării hotărârilor penale, Codul de procedură penală reglementează o serie de cereri care pot fi formulate de persoana condamnată în cursul executării pedepsei și atribuie competența de soluționare a acestor cereri instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere (de exemplu, cererile în materia modificărilor de pedepse prevăzute în art. 585 C. proc. pen., în materia liberării condiționate prevăzute în art. 587 C. proc. pen., în materia întreruperii executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, conform art. 593 C. proc. pen. sau în materia contestației la executare, conform art. 597-598 C. proc. pen.).

Unicul criteriu pe baza căruia se determină instanța competentă, desprins din dispozițiile Codului de procedură penală, este criteriul locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii sau, dacă petentul se află în libertate, instanța de executare a ultimei hotărâri, tot la data formulării cererii.

O altă interpretare a art. 585 alin. (2) C. proc. pen. ar însemna că și în cazul în care s-ar schimba la momentul soluționării cererii petentului locul de deținere (afaceri judiciare sau în orice alt caz) instanța să devină necompetentă și să fie obligată să decline cauza instanței competente atât teritorial, cât și material. O astfel de interpretare ar pune în discuție criteriul locului de deținere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii sau, dacă petentul se află în libertate, instanța de executare a ultimei hotărâri, ca unic criteriu rezultat din dispozițiile Codului de procedură penală, cu efecte în determinarea instanței competente în toate ipotezele în care intervin schimbări ale locului de deținere în cursul executării pedepsei sau rămân definitive alte sentințe penale pronunțate față de condamnat și cu consecința generării unor declinări succesive de competență, care ar prelungi nejustificat soluționarea unei cereri urgente prin natura sa.

De altfel, principiul celerității soluționării cererii de contopire a pedepselor a determinat stabilirea expresă în art. 585 alin. (4) C. proc. pen. că, „la primirea cererii, președintele completului de judecată dispune atașarea la dosar a înscrisurilor și luarea tuturor măsurilor necesare soluționării cauzei.”

Astfel, amânarea succesivă a cauzei pentru a se cere înscrisuri pentru stabilirea situației juridice a petentului, cu consecința rămânerii definitive ulterior și a altor sentințe penale și încarcerarea petentului și atragerea astfel a competenței materiale sau teritoriale a altor instanțe și, implicit, declinarea succesivă a dosarului, nu a fost cu siguranță rațiunea pentru care a fost reglementat art. 585  alin. (2) C. proc. pen. O interpretare contrară sensului expus anterior de către instanța de judecată ar fi în dezavantajul petentului și contrar principiului celerității procesului penal prevăzut în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 C. proc. pen.

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, la momentul la care s-a formulat cererea de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 30 octombrie 2018), petentul se afla în libertate, acesta fiind arestat abia în data de 16 ianuarie 2019. În plus, la data invocării excepției de necompetentă teritorială de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Turda (în data de 3 aprilie 2019), petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Gherla, conform listei cu mutările petentului.

În acest context logico-juridic, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu actele aflate la dosar și cu textele legale incidente în cauză, reținând că la data formulării cererii de contopire de către Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda petentul se afla în libertate, constată că instanța competentă în soluționarea cauzei este instanța de executare a ultimei hotărâri, respectiv Judecătoria Turda, ultima hotărâre de condamnare fiind pronunțată de către Judecătoria Turda - sentința penală nr. 80 din 16 martie 2016, acesta fiind și motivul pentru care Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Turda a sesizat Judecătoria Turda pentru competentă soluționare a cererii de contopire, având în vedere că Judecătoria Turda este instanța de executare a ultimei hotărâri.

Pe cale de consecință, în raport cu obiectul cererii și solicitările petentului condamnat, coroborate și cu dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Turda, instanță căreia i s-a trimis dosarul.