ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26 octombrie 2018 și înregistrată, la 5 noiembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2018, condamnatul A. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 10 aprilie 2017 emis de această instanță, descontopirea pedepsei rezultante și contopirea ulterioară a sancțiunilor stabilite, fără aplicarea unui spor de o treime din totalul acestora. Deși contestatorul nu a indicat expres obiectul cererii, aceasta a fost calificată la momentul înregistrării la instanță ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 3543 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Iași, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., aflat în executarea pedepsei de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3273 din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Iași (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 10 aprilie 2017 emis de Judecătoria Iași), în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut că, din evidența Administrației Naționale a Penitenciarelor, rezultă că persoana condamnată este repartizată să execute pedeapsa în Penitenciarul București Rahova, așa încât, în raport cu dispozițiile art. 598 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., competența de a soluționa cererea acestuia revine Judecătoriei Sectorului 5 București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află locul de detenție. Sub acest aspect, s-a arătat că nu prezintă relevanță faptul că, la momentul formulării cererii, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Iași deoarece acesta a fost cazat doar temporar în această unitate de detenție, respectiv pe perioada necesară rezolvării afacerilor judiciare la Judecătoria Iași.

Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Judecătoria Sectorului 5 București care, prin Sentința penală nr. 330 din 6 februarie 2019, în baza art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen. și în lumina Deciziei nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Iași. Totodată, în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că întrucât, prin cererea formulată, petentul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, având în vedere că a solicitat înlăturarea sporului de o treime din pedeapsa aplicată, în speță este incident cazul de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și cele stabilite prin Decizia nr. 15/2018 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei revine instanței de executare ori instanței corespunzătoare în grad acesteia în a cărei rază teritorială se află locul de deținere la data formulării cererii, respectiv Judecătoriei Iași.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași este instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d)).

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Pe de altă parte, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei în situațiile reglementate de alin. (1) al aceluiași articol (respectiv când se constată existența concursului de infracțiuni, recidivei, pluralității intermediare ori a unor acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni), este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Analizând, în acest context, cererea formulată de condamnatul A., se constată că acesta a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 10 aprilie 2017 emis de Judecătoria Iași, descontopirea pedepselor aplicate în mai multe dosare și contopirea lor ulterioară fără adăugarea unui spor de o treime din totalul acestora, așa cum s-a întâmplat în fiecare din cauzele menționate în cuprinsul sesizării. Ca urmare, din modalitatea de formulare a cererii, în lipsa unor date suplimentare ori a unei precizări exprese din partea condamnatului, rezultă că aceasta poate fi calificată fie ca o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (prin care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei), fie ca o cerere de contopire a pedepselor aplicate, în condițiile art. 585 C. proc. pen.

În aceste condiții, competența de soluționare a cererii condamnatului revine, în prima ipoteză, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (1) sau (6) C. proc. pen., instanței de executare ori celei în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe când, în cea de-a doua, instanței de executare a ultimei hotărâri sau, în situația în care titularul sesizării se află în stare de deținere, instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție teritorială se află unitatea de detenție, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. Or, așa cum rezultă din extrasul din baza de date A.N.P. aflat la dosarul Judecătoriei Iași, chiar aceasta este instanța de executare a ultimei hotărâri (Sentința penală nr. 3273 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 172 din 10 aprilie 2017 a Tribunalului Iași), în baza căreia a fost emis M.E.P.I nr. 3493/2016, în a cărui executare se află condamnatul A..

Sub același aspect, se impune a se menționa și faptul că, prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885/22.10.2018), pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, la momentul formulării cererii, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Iași. Acest aspect reiese și din înscrisul atașat la fila x ds. Judecătoria Sectorului 5 București, din care rezultă că, la data de 2 octombrie 2018, condamnatul a fost mutat la Penitenciarul Iași, unde a rămas până la 21 decembrie 2018.

Ca urmare, întrucât la data formulării cererii condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Iași, chiar dacă cu titlu de transfer temporar, competența de soluționare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Iași, iar nu Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Iași, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.