ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1/2022

Asupra conflictului de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2836 din 14.12.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 47 și art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost admisă excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cererii formulată de petentul-condamnat A., în favoarea Curții de Apel Iași.

S-a reținut că prin cererea formulată la data de 12.11.2021 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 22.11.2021 sub numărul x/2021, petentul condamnat A. a solicitat liberarea condiționată și, totodată deducerea din pedeapsa aplicată a unei perioade de 6 luni și 15 zile, perioadă pe care a executat-o în Italia și recunoașterea unor zile de muncă pe care le-a efectuat în străinătate care să fie avute în vedere la stabilirea fracției pe care aceasta a executat-o.

La termenul de judecată din data de 14.12.20121 s-a calificat capătul de cerere privitor la - recalcularea zilelor obținute ca urmare a muncii prestare în Penitenciarul din Italia și a unei perioade de 6 luni și 15 zile pe care a executat-o în străinătate - ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și, s-a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, cu formarea unui nou dosar.

Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44/FCJI din 14.07.2021 a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la 14.08.2021 s-a recunoscut și pus în executare sentința cu numărul de referință x/2019, pronunțată de autoritățile judiciare italiene, privind petentul A., condamnat la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, în acest sens, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/14.08.2021.

Potrivit art. 141 alin. (9) pct. ii din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de judecată este ținută de constatarea faptelor, de stările și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină și totodată:

(i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară;

(ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent; ". Acest din urmă articol a fost introdus prin Legea nr. 236/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deci ulterior pronunțării Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care se stabilise că "În aplicarea art. 17 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 141 alin. (9) ii din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România", astfel că această decizie și-a pierdut aplicabilitatea urmare modificărilor legislative.

Așadar, s-a constatat că deși la dosarul cauzei nu se găsesc documentele cu informațiile relevante soluționării cauzei ce trebuie solicitate autorităților judiciare străine privind zilele considerate ca fiind executate pe baza muncii prestate, acest aspect nu ar putea determina o prorogare a discuției asupra instanței competente să soluționeze prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o competență materială a instanței inferioare, care ar putea afecta actele/probele efectuate de instanța necompetentă până la declinare. În susținerea acestor considerente s-a invocat și decizia de speță nr. 132 din 15.02.2021 a Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 141 alin. (17) din același act normativ prevede că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Deopotrivă, s-au avut în vedere și deciziile de speță nr. 154 din 17.03.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv 132 din 15.02.2021 prin care au fost soluționate conflicte de competență și prin care s-a statuat că ipoteza incidentă în cauză este de "Competența exclusivă a curții de apel care s-a pronunțat asupra recunoașterii hotărârii penale străine și transferării condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Neprezentarea de către condamnat a unor înscrisuri care să probeze susținerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate și implicit al instanței competente, urmând a fi valorificată, în schimb cu ocazia soluționării fondului cauzei."

Prin Sentința penală nr. 93 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 47 din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, în baza art. 50 raportat la prevederile art. 35, art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. pen. și-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație le executare formulată de contestatorul-condamnat A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Curtea de Apel Iași, din oficiu, a dispus atașarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Iași, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 44 din 14.07.2021, definitivă prin neapelare la 14.08.2021.

S-a reținut că, din verificările efectuate, a rezultat faptul că, prin Sentința penală nr. 44 din 14.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la 14.08.2021 s-a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu numărul de referință x/2019, pronunțată la data de 13.12.2019 de Tribunalul din Palmi din Italia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.05.2020, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor: prev. de art. 81 alin. (2), art. 610 și art. 61 nr. 2 din C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de "amenințare", prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. prev. de art. 612 bis alin. (2) din C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de "hărțuire", prev. de art. 208 alin. (1) și (2) din C. pen., și prev. de art. 81 alin. (2), art. 609 bis, art. 609 ter nr. 5 quater din C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de "viol", prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus continuarea executării pedepsei totale de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare într-un penitenciar din România și transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 73 din C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au dedus din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare perioada arestului preventiv, respectiv de la data de 19.06.2018 la 2.04.2019, precum și perioada executată de la data de 26.08.2020 și până la momentul transferării într-un penitenciar din România.

Curtea de Apel Iași a reținut că, deși în cuprinsul cererii formulate condamnatul A. nu și-a indicat temeiul juridic al contestației la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., petentul solicitând a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată o perioadă de 6 luni și 15 zile, pe care a executat-o în Italia și a unor zile de muncă pe care le-a efectuat în străinătate care să fie avute în vedere la stabilirea fracției pe care aceasta a executat-o.

S-a arătat că, în acest caz, competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate, conform art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen.

S-a menționat că, deși mandatul de executare a pedepsei închisorii emis față de condamnatul A. privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Iași prin Sentința penală nr. 44/14.07.2021, în temeiul art. 166 alin. (4) și alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art. 553 din C. proc. pen.

Competența stabilită în favoarea curții de apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere. Practica judiciară a decis că, în cazul în care curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum și conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 418 și art. 461 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, ci o instanță specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Într-un atare caz, instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 2912 din 8.05.2006, www.x.ro). Tot astfel, sub imperiul C. proc. pen. anterior, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestației la executare, o cauză de micșorare a pedepsei, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. anterior, instanța competentă se stabilește potrivit art. 460 din același cod (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 728 din 13.05.2011, www.x.ro).

Competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor care au generat condamnarea petentului de către instanța de judecată italiană și incriminate prin legea penală română, revine judecătoriei, potrivit art. 35 din C. proc. pen. și, întrucât la data formulării contestației la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Sectorului 5 București, potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.

Curtea a mai reținut că prin Decizia nr. 15/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Curte a constatat că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare, curtea nu este instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. Legea instituie o competență specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, deși petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Iași nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 598 - 599 din C. proc. pen.

În acest sens este și practica instanței supreme care a stabilit că, odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 255 din 3 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 477 din 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 441 din 8 septembrie 2021).

În opinia Curții, deciziile de speță invocate în hotărârea de declinare nu sunt aplicabile situației de față, întrucât, spre pildă, în încheierea nr. 154 din 17 martie 2021 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, ulterior transferării persoanei condamnate în Penitenciarul Bacău, statul emitent, Italia a transmis 4 hotărâri judecătorești prin care persoanei condamnate i-au fost acordate reduceri de pedeapsă, drept recompensă pentru buna purtare de care a dat dovadă, ceea ce atrăgea în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, și deci competența curții de apel, ceea ce nu este cazul în prezenta speță în care nu există o hotărâre judecătorească sau un act judiciar similar emis de statul emitent ulterior transferării prin care să i se fi acordat condamnatului anterior transferării reduceri de pedeapsă.

De asemenea, s-a arătat că, nici situația premisă din încheierea nr. 132 din 15 februarie 2021 nu este incidentă în prezenta cauză, în hotărârea invocată fiind vorba despre lămurirea unei hotărâri sub aspectul deducerii unei perioade din durata pedepsei, cererea condamnatului având natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, care atrage competența curții de apel, ceea ce nu este cazul în speța supusă prezentului examen, unde contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel, văzând și dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. conform cărora competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor incriminate prin legea penală română revine judecătoriei, infracțiuni pentru care Curtea de Apel Iași a dispus recunoașterea și transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, Curtea a constatat că instanța competentă să soluționeze prezenta contestație la executare este instanța competentă material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță ierarhic superioară comună celor două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență, constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze această cauză, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea formulată la data de 12.11.2021, petentul condamnat A. a solicitat deducerea unei perioade de 6 luni și 15 zile, perioadă pe care a executat-o în Italia și recunoașterea unor zile de muncă pe care le-a efectuat în străinătate care să fie avute în vedere la stabilirea fracției pe care aceasta a executat-o.

Se reține că, prin Sentința penală nr. 44/14.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la 14.08.2021 s-a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu numărul de referință 1413/2019, pronunțată la data de 13.12.2019 de Tribunalul din Palmi din Italia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 17.05.2020, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 73 din C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au dedus din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare perioada arestului preventiv, respectiv de la data de 19.06.2018 la 2.04.2019, precum și perioada executată de la data de 26.08.2020 și până la momentul transferării într-un penitenciar din România.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

De asemenea, prin Decizia nr. 15/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În cauză, la data formulării cererii, respectiv 12.11.2021, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Rahova.

Înalta Curte constată că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare, curtea nu este instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 553 și 598 alin. (2) din C. proc. pen.. Legea instituie o competență specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, deși petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Iași nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 598 - 599 din C. proc. pen.

În acest sens este și practica instanței supreme care a stabilit că odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 255 din 3 iulie 2020, dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, 477 din 11 decembrie 2019, dosarul nr. x/2019).

Astfel, văzând și dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. conform cărora competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor incriminate prin legea penală română la art. 206 alin. (1), art. 208 alin. (1) și (2) și art. 218 alin. (1) din C. pen. revine judecătoriei, infracțiuni pentru care Curtea de Apel Iași a dispus recunoașterea și transferarea condamnatului A. în vederea continuarea executării pedepsei de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare într-un penitenciar din România, Înalta Curte constată că instanța competentă este instanța competentă material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Față de cele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 ianuarie 2022.

GGC - MM