ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2024

Ședința publică din data de 21 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 271/F din data de 14.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Ilfov, secția Penală, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus declinarea soluționării cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 685/A din 3.06.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul București Jilava, în favoarea Curții de Apel București, secția I Penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Ilfov a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 24.07.2023 sub nr. x/2023, condamnatul A. a solicitat să i se plătească cele 361 de zile deoarece el nu are niciun rest de pedeapsă de executat.

Fiind întrebat cu privire la obiectul cererii sale, contestatorul a arătat la termenul de judecată din 28.08.2023 că solicită înlăturarea restului de pedeapsă de 381 de zile presupus a fi neexecutat din anul 1995.

La termenul din data de 29.11.2023, față de solicitarea reprezentantului Ministerului Public cu care petentul condamnat asistat de un apărător desemnat din oficiu a fost de acord, instanța a recalificat obiectul cererii deduse judecății ca fiind contestație formulată împotriva executării deciziei penale nr. 685/A din 3.06.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, temeiul de drept al acesteia fiind art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Față de această împrejurare, la același termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat necompetența materială a Tribunalului Ilfov, apreciind că, în baza dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., se impune declinarea soluționării cauzei către Curtea de Apel București.

Tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 804/2022 a Tribunalului București, petentul a fost achitat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, iar în apel, prin decizia penală nr. 685/2022 a Curții de Apel București, soluția primei instanțe a fost desființată și, rejudecându-se cauza, s-a ajuns la o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pentru fapta din 2016, iar restul de pedeapsă de 381 de zile închisoare a rezultat ca urmare a identificării unei stări de recidivă postcondamnatorie, conform art. 43 alin. (1) din C. pen., fără a se menționa sentința din care rezultă această stare de recidivă.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c), competența materială de soluționare a contestației la executare revine instanței care a pronunțat hotărârea care se execută, iar instanța care a pronunțat hotărârea care se execută s-a arătat că este Curtea de Apel București.

Prin decizia penală nr. 62/A din data de 22.01.2024, Curtea de Apel București – secția I penală, a calificat cererea formulată de condamnatul A. ca fiind contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării sentinței penale nr. 804 din data de 17.07.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 685/A din data de 03 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, în favoarea Tribunalului Ilfov.

În temeiul art. 51 alin(2) teza ultimă și alin. (6) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de apel București – secția I penală a reținut că, în raport de aspectele învederate de contestatorul condamnat și prevederile legale incidente, cererea formulată de condamnatul A. este contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum, în mod greșit, a reținut Tribunalul Ilfov.

A arătat că, contestatorul condamnat A. a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., și nu o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe condamnatul A. este Curtea de Apel București.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanțe se află în conflict negativ de competență îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., prin care acesta solicită înlăturarea restului rămas neexecutat de 381 de zile închisoare, considerând că nu mai are niciun rest de pedeapsă de executat.

Înalta Curte reține că, prin sentința penală nr. 804 din 17.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât în ceea ce îl privește pe contestator următoarele:

"In baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul A., zis "B.", cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Constată că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în perioada 04.10.2016-02.11.2017."

Reține, de asemenea, că, prin decizia penală nr. 685/A din 3.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-au decis în privința persoanei condamnate următoarele:

"În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare la restul rămas neexecutat de 381 de zile, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 3 ani și 381 de zile de închisoare.

În temeiul art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la data de 05.10.2016 la data de 02.11.2017, precum și perioada deja executată de la data de 16.08.2016 la data de 31.08.2017 .

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. dispune confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 euro.

Menține celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate."

Înalta Curte constată că nemulțumirea contestatorului vizează restul rămas neexecutat de 381 de zile, rezultat ca urmare a identificării unei stări de recidivă postcondamnatorii, conform art. 43 alin. (1) din C. pen., rest de pedeapsă neexecutat cu privire la care instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare din 03.06.2022 nu a menționat sentința/decizia din care rezultă acest rest de pedeapsă.

Prin urmare, în cauză este vorba de o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, nelămurire care provine tocmai din împrejurarea că nu se arată în temeiul cărei hotărâri contestatorul mai are de executat acest rest de pedeapsă, dar și din faptul că acesta susține că nu ar mai avea de executat niciun astfel de rest de pedeapsă.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Având în vedere cele mai sus expuse, în cauză fiind vorba de o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, Înalta Curte va recalifica constestația formulată de condamnat ca fiind constestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competența materială de soluționare a contestației la executare revine instanței care a pronunțat hotărârea care se execută; cum instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este Curtea de Apel București, Înalta Curte va stabili în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a cauzei care face obiectul conflictului de competență.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de apel București – secția I penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de apel București – secția I penală, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2024.