ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102/PI din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, Tribunalul din Imperia, la data de 29 aprilie 2020, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R - y/18 R.GG.I.C, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21 mai 2020 până la data de 19 iunie 2020, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, de către autoritățile din Italia, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 21 mai 2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Italia, Tribunalul din Imperia, la data de 29 aprilie 2020, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R - y/18 R.GG.I.C, pe numele persoanei solicitate A., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie constând în aceea că, în data de 06 martie 2018, împreună cu numita B., pe timp de noapte, l-a agresat pe C., aflat în zona de staționare legală a autobuzelor pe autostradă adiacentă localității Bordighera Sud, care coborâse dintr-un autocar provenit din Spania cu direcția de mers România. Cei doi făptuitori au oprit partea vătămată cu pretextul de a o invita să participe la așa zisul joc al "celor trei clopoțele" prinzând-o de încheieturile brațelor și răsucindu-i brațele, după care au lovit-o cu genunchiul în zona coastelor și cu o geantă la cap, apoi i-au sustras, prin smulgere, suma de 850 de euro, bani pe care partea vătămată îi avea în mână și intenționa să-i pună în portofel, după coborârea din autocar.

Din cuprinsul materialului probator, s-a reținut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare, de către autoritățile judiciare din Italia, Tribunalul din Imperia, la data de 29 aprilie 2020, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R - y/18 R.GG.I.C, urmărită fiind pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, că sunt îndeplinite condițiile art. 97 alin. (1), (2) din aceeași lege, întrucât fapta incriminată de legislația statului emitent ca infracțiune constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută art. 233 C. pen. și sunt îndeplinite cerințele dublei incriminări.

Totodată, s-a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a constatat, pe de o parte, că, potrivit fișei de cazier judiciar, persoana solicitată nu are antecedente penale, iar, pe de altă parte, că parchetul nu a furnizat informații din care să rezulte că, în prezent, aceasta ar fi cercetată penal de către autoritățile judiciare române în vreo cauză.

Cu privire la invocarea de către apărătorul persoanei solicitate, a faptului că, datorită stării de pandemie, în Italia nu s-ar derula proceduri judiciare, Curtea a constatat că mandatul european de arestare este emis în această perioadă, purtând data 29 aprilie 2020, iar semnalarea din Sistemul SCHENGEN are ultima actualizare în data de 07 mai 2020.

Referitor la aspectele privind chestiunile de ordin medical, respectiv teama persoanei solicitate că riscă să fie infectată cu virusul Covid-19, Curtea a apreciat că acestea nu pot fi reținute ca motive de refuz a executării mandatului european în condițiile în care nu numai în România, ci în întreaga Uniune Europeană se iau măsuri de prevenire a răspândirii și de protejare a sănătății persoanelor, iar Italia a trecut la etapa de relaxare a măsurilor de prevenție.

Totodată, s-a apreciat că solicitarea de a se dispune o altă măsură preventivă este inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând, potrivit motivelor scrise, precum și concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și amânarea predării sale, precum și revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere situația actuală din Italia în contextul pandemiei, ceea ce conduce la imposibilitatea predării în condiții corespunzătoare, întrucât starea sa de sănătate ar fi pusă în pericol, sens în care s-a invocat jurisprudența națională, precum și H.G. nr. 384/2020, prin care s-a dispus suspendarea tuturor zborurilor către această țară.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Sesizarea nr. x/II-5/2020 din 21 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene la 29 aprilie 2020, față de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, prevăzută de art. 628 alin. (1) și (3), n. 1 din C. pen. italian - art. 61, n. 5 din C. pen. italian.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de depistare și de aducere la cunoștință a emiterii de către autoritățile italiene a unui mandat european de arestare, precum și a drepturilor din 20 mai 2020, ordonanța din 20 mai 2020 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe 24 de ore începând cu data 20 mai 2020, ora 19:20, până la 21 mai 2020, ora 19:20, semnalarea introdusă la data de 07 mai 2020 de Biroul Sirene Național din Italia, copia cazierului judiciar și mandatul european de arestare tradus în limba română.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 29 aprilie 2020, mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Italia - Tribunalul din Imperia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, prevăzută de art. 628 alin. (1) și (3), n. 1 din C. pen. italian - art. 61, n. 5 din C. pen. italian.

La momentul prezentării sale în fața instanței, în prezența avocatului, persoana solicitată nu a avut obiecții privind identitatea, precizând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Italia în vederea efectuării urmăririi penale, că nu are afaceri judiciare în derulare în România și că se prevalează de beneficiul regulii specialității, învederând, totodată, că apărătorul ales din Italia i-a comunicat că nu a fost citat la sediul său, că a declarat recurs împotriva măsurii preventive, precum și că nu dorește predarea și datorită epidemiei de Covid-19 din această țară (declarația din 21 mai 2020, Dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara).

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Italia, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că infracțiunea pentru care s-a cerut predarea, respectiv de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, își găsește corespondent în legislația penală română, fiind reglementată și sancționată de dispozițiile referitoare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.

Înalta Curte mai constată că, la dosar, s-a depus mandatul european de arestare, în original și copie tradusă în română, un exemplar al mandatului fiind înmânat și persoanei solicitate (în limba română, așa cum rezultă din procesul-verbal din 20 mai 2020 încheiat de Inspectoratul de poliție județean Timiș, Serviciul Investigații Criminale), precum și că acesta a fost emis în baza unei hotărâri de arestare dată în procedura de anchetă preliminară (corespondent, urmărire penală în dreptul român).

Totodată, se constată că situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Astfel, aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (aspectele privind chestiunile de ordin medical, respectiv teama de a fi infectată cu virusul Covid-19), nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de prevederile art. 99 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

Deși argumentele invocate de persoana solicitată privind declararea pandemiei determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, ar putea constitui o împrejurare specială în accepțiunea art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât posibila afectare a stării de sănătate a contestatorului poate reprezenta o consecință gravă, nu poate fi admisă solicitarea de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că zborurile către Italia sunt suspendate până la 16 iunie 2020, dată anterioară celei până la care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate (19 iunie 2020) (potrivit H.G. nr. 394 din 18 mai 2020 privind declararea stării de alertă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 410 din 18 mai 2020), iar, în situația în care nu se va putea realiza predarea persoanei solicitate până la data expirării duratei măsurii preventive, organele competente vor proceda în conformitate cu dispozițiile art. 113 din Legea nr. 304/2004. Mai mult, din verificările și informațiile furnizate de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene România, rezultă că, și în această perioadă, se derulează proceduri de predare/preluare a persoanelor urmărite internațional către Italia, transportul realizându-se prin intermediul curselor speciale.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, prin punerea în executare a mandatului european de arestare, starea de sănătate a persoanei solicitate nu este pusă în pericol grav, în condițiile în care nu numai în România, ci în întreaga Uniune Europeană se iau măsuri de prevenire a răspândirii și de protejare a sănătății persoanelor, iar Italia a trecut la etapa de relaxare a măsurilor de prevenție, motiv pentru care, raportat și la gravitatea acuzațiilor aduse contestatorului, la momentul actual, interesul protejării bunei desfășurări a procesului penal este prioritar.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de art. 87 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Cu privire la cererea de revocare a arestării preventive, Înalta Curte arată că opțiunea instanței pentru luarea acestei măsuri, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii contestatorului de la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, întrucât există un risc real ca respectiva procedură să fie îngreunată în cazul lăsării sale în libertate, în condițiile în care persoana solicitată și-a exprima opoziția de a fi predată autorităților italiene.

În consecință, Înalta Curtea apreciază că se justifică luarea măsurii arestării preventive în vederea predării, aceasta fiind necesară și proporțională scopului urmărit, în vederea bunei desfășurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 102/PI din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, și, întrucât aceasta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 102/PI din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2020.

GGC - GV