ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință, în baza art. 104 alin. (5) și art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 19 mai 2020 în dosarul nr. x/2018 de autoritățile judiciare spaniole, Judecătoria de Instrucție nr. 1 Marbella, pe numele persoanei solicitate A..

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare spaniole și s-a constatat că aceasta nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 02 iunie 2020 și până la data de 01 iulie 2020.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin încheierea penală nr. 50 din 22 mai 2020 în dosarul nr. x/2020 (mandat de arestare provizorie nr. 21/2020 emis de Curtea de Apel Alba Iulia).

A fost respinsă cererea persoanei solicitate de amânare a predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării începând cu 22 mai 2020 până la 02 iunie 2020.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin adresa din 22 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/ADS din 21 mai 2020, transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de către autoritățile judiciare din Spania - Judecătoria de Instrucție nr. 1 Marbella în dosarul nr. x/2018 pe numele persoanei solicitate A., solicitând arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare spaniole. În cuprinsul sesizării, s-a arătat că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de C. pen. spaniol, sancționată în statul solicitant cu pedeapsa de maxim 25 de ani închisoare, constând în aceea că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, a fost implicată în împușcarea cu arme de foc a numiților B. și C., acțiuni în urma cărora una dintre victime a decedat. S-a mai reținut că, împreună cu semnalarea, au fost înaintate procesul-verbal și ordonanța de reținere nr. x/2020 din 22 mai 2020 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 22 mai 2020, ora 16:00.

Prin încheierea din 22 mai 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis propunerea formulată de parchet și, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în vederea predării către autoritățile judiciare din Spania a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 22 mai 2020 până la 05 mai 2020, inclusiv, și emiterea mandatului de arestare, cauza fiind amânată pentru termenul din 02 iunie 2020 pentru a se comunica mandatul european de arestare tradus în limba română. În acest sens, s-a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 102 din Legea nr. 302/2004 și de C. proc. pen., măsura arestării provizorii fiind necesară pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, proporțională cu gravitatea acuzației formulate, așa cum rezultă aceasta din cuprinsul semnalării, și suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin instituirea sa, celelalte măsuri preventive nefiind apte să contribuie la atingerea respectivului scop. În plus, s-a arătat că, deși persoana solicitată a mai fost arestată provizoriu și, ulterior, preventiv în vederea executării unui alt mandat european viciat emis de autoritățile judiciare spaniole pentru aceeași faptă, chiar în contextul blocajului creat de pandemia COVID, gravitatea faptei ce se presupune că a fost comisă pledează pentru luarea celei mai restrictive măsuri preventive, care să garanteze prezentarea cât mai urgentă a acesteia în fața organelor de anchetă spaniole. Totodată, s-a menționat că, în cadrul acestei proceduri, instanța de judecată nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face vinovată de comiterea faptei.

Instanța de fond a mai reținut că, la data de 27 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 19 mai 2020 în dosarul nr. x/2018 pe numele persoanei solicitate A., traducerea acestuia în limba română, precum și hotărârea penală în baza căreia s-a emis mandatul național de arestare din aceeași dată, acte ce au fost comunicate persoanei solicitate.

Fiind ascultată, la termenul de judecată din 02 iunie 2020, cu privire la cererea parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare spaniole.

Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat că cetățeanul român A. este cercetat de autoritățile judiciare spaniole pentru comiterea infracțiunilor de asasinat, prevăzută art. 139 din C. pen. spaniol, tentativă de asasinat, prevăzută de art. 139 cu trimitere la art. 16 din C. pen. spaniol, și vătămări corporale, prevăzută de art. 147, art. 148, art. 149 și următoarele din C. pen. spaniol, în mandatul european de arestare arătându-se, sub aspectul situației de fapt, că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, acesta a fost implicat, împreună cu numitul D., în împușcarea cu arme de foc a numiților B. și C., acțiuni în urma cărora una dintre victime (B.) a decedat. S-a reținut în mandat că respectivele asasinate au fost planificate de deținutul E..

Raportându-se la dispozițiile art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, judecătorul fondului a reținut că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că persoana solicitată a fost prezentă în fața instanței, ocazie cu care i-a fost verificată identitatea și s-a constatat că nu există obiecții privitoare la aceasta, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, și că i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute la art. 106 din același act normativ (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a declarat în fața instanței, la termenul de judecată din 02 iunie 2020, că nu mai este de acord cu predarea și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității, poziția sa fiind consemnată în cuprinsul unei declarații, conform art. 105 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate și în legislația română în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., și tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., ce sunt sancționate cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani.

În plus, s-a subliniat că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, dar și că, în această procedură, instanța nu are competența de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana urmărită.

Ca urmare, constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a dispus punerea în executare mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 în dosarul nr. x/2018 de autoritățile judiciare spaniole, Judecătoria de Instrucție nr. 1 Marbella, pe numele persoanei solicitate A..

Referitor la cererea persoanei solicitate de amânare a predării către statul emitent, întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motivat de situația creată la nivel global de infecția cu coronavirusul SARS-CoV-2, Curtea, analizând dispozițiile legale incidente, a reținut că, prin art. 1 din Decretul prezidențial nr. 240 din 14 aprilie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, rațiunea acestei măsuri, redată în preambulul actului normativ, fiind, printre altele, aceea că pe plan mondial atât numărul de persoane infectate cu SARS-CoV-2, cât și numărul de decese provocate de acesta cresc semnificativ, fără să existe semne certe ale unei eventuale încetiniri a ritmului evoluției pandemiei sau ale unei plafonări a numărului de cazuri, în pofida restricțiilor fără precedent adoptate de statele lumii. În plus, deși conform art. 64 alin. (5) din decretul prezidențial procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, se suspendă de drept pe durata stării de urgență, de la această regulă există o serie de excepții, menționate în cuprinsul aceluiași articol, excepții printre care se numără și cauzele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

S-a mai arătat că, la 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat infecția COVID-19 pandemie, în contextul creșterii numărului de cazuri la peste 124.000 în mai mult de 110 țări și teritorii din toată lumea și din cauza riscului crescut de menținere a răspândirii infecției la nivel global.

În continuare, la data de 14 mai 2020, starea de urgență a fost înlocuită cu starea de alertă pe o perioadă de 30 de zile, în baza Legii nr. 55/2020.

În acest context, la 19 mai 2020, autoritățile spaniole au emis mandatul european de arestare, deși în Romania era declarată starea de alertă în vederea combaterii răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2.

Prin ordonanța militară nr. 9 din 16 aprilie 2020 (privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19) a ministrului afacerilor interne, s-a prelungit măsura suspendării zborurilor către anumite state, printre care și spre Italia și din această țară către România, pentru toate aeroporturile din România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 19 aprilie 2020. Ca urmare, Curtea a constatat că, la data de 19 mai 2020, a expirat această măsură a suspendării zborurilor, astfel că nu există, cel puțin la ora actuală, niciun impediment în ce privește predarea persoanei solicitate a cărei arestare a fost dispusă pentru 30 de zile, până la 1 iulie 2020. Sub același aspect, a arătat că este de notorietate faptul că, în pofida suspendării zborurilor din România către Germania și din această țară spre România, au fost efectuate în mod legal zboruri între cele două state, astfel că nu este exclusă nici efectuarea de zboruri spre Spania pe perioada cât este în vigoare măsura suspendării zborurilor.

Fără a contesta faptul că, din cauza numărului mare de persoane infectate cu SARS-CoV-2 și a măsurilor luate de statele europene pentru limitarea răspândirii acestuia, este posibilă și apariția unor dificultăți inerente în procedura de executare a mandatelor europene de arestare, Curtea, având în vedere cele expuse, precum și, faptul că, până la expirarea măsurii arestării luată față de persoana solicitată, starea de urgență/alertă pe teritoriul României va înceta (în lipsa unei alte eventuale prelungiri), a apreciat că predarea persoanei solicitate se poate realiza în termenele prevăzute de lege, cu luarea tuturor măsurilor necesare pentru protecția acesteia și fără a se putea reține existența unor împrejurări speciale din cauza cărora predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia

Prin urmare, ținând seama și de caracterul facultativ al motivului invocat de persoana solicitată, Curtea a respins cererea acesteia de amânare a predării.

Nefondată a fost apreciată și critica referitoare la caracterul nejustificat al măsurii arestării preventive, în contextul în care cealaltă persoană solicitată din cauză, aflată în aceeași situație, a fost plasată în arest la domiciliu, din moment ce, la alegerea măsurii preventive față de numitul D., s-a avut în vedere maladia de care suferă, respectiv cancer pulmonar (încheierea penală nr. 49 din 22 mai 2020). În plus, la data de 02 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Alba Iulia.

Totodată, s-a apreciat că solicitarea de aplicare a măsurii arestului la domiciliu la momentul punerii în executare a mandatului european de arestare este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 105 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că, în situația dată, se dispune măsura arestării preventive.

În ceea ce privește împrejurarea că, pentru aceeași faptă, persoana solicitată a fost arestată provizoriu și, apoi, preventiv în dosarul nr. x/2020, însă, ulterior, a fost pusă în libertate, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 44 din 09 martie 2020, Curtea de Apel Craiova a refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare precedent, întrucât a constatat că, la baza emiterii acestuia, nu a existat un mandat național de arestare preventivă emis de autoritățile judiciare spaniole.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., învederând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a emis mandatul european de arestare și solicitând ca, până la predarea sa către autoritățile judiciare spaniole, să fie plasat în arest la domiciliu, având în vedere condițiile necorespunzătoare de detenție din cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă Deva.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de către Judecătoria de Instrucție nr. 1 Marbella în cauza nr. DP 2180/2018, că față de numitul A. a fost emis un mandat național de arestare în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de asasinat, tentativă de asasinat și vătămări corporale, prevăzute de art. 139, de art. 139 cu trimitere la art. 16 și, respectiv, de art. 147, art. 148, art. 149 și urm. C. pen. spaniol și sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 25 ani, constând, în esență, în aceea că, la data de 15 noiembrie 2019, în localitatea Marbella, a fost implicat, împreună cu numitul D., în împușcarea cu arme de foc a numiților B. și C., acțiuni în urma cărora una dintre victime (B.) a decedat, respectivele asasinate fiind planificate de deținutul E.. Ca atare, așa cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritățile judiciare solicitante se regăsesc printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 14) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, aceste fapte sunt incriminate și de legea penală română în art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. și, respectiv, art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., referitoare la infracțiunea de omor calificat și tentativă la această infracțiune, fiind sancționate cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 ani la 25 ani și, respectiv, cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

Deopotrivă, se are în vedere că, deși inițial, la data de 22 mai 2020, a precizat, în fața Curții de Apel Alba Iulia, că este de acord cu predarea sa către autoritățile spaniole, cu prilejul audierii în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 02 iunie 2020, persoana solicitată A. și-a modificat poziția procesuală cu privire la acest aspect, precizând că se opune predării către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea .

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că, în cauză, nu a fost invocat și nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. În plus, trebuie menționat că, deși, pentru aceeași faptă, persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu și, ulterior, preventiv în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, având același obiect, după care a fost pusă în libertate, o asemenea împrejurare nu este de natură conducă la respingerea cererii cu care a fost învestită prima instanță în prezenta procedură, de vreme ce, prin sentința penală nr. 44 din 09 martie 2020 pronunțată în cauza anterior indicată, s-a refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare precedent pe motiv că, la baza emiterii acestuia, nu a stat un mandat național de arestare preventivă, condiție ce a fost, însă, îndeplinită, ulterior, de autoritățile judiciare spaniole, justificând emiterea mandatului european de arestare din 19 mai 2020 în cauza nr. DP 2180/2018.

În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea activităților imputate, întrucât a fost doar martor la comiterea acestora, Înalta Curte arată că antamarea vinovăției ori examinarea conținutului constitutiv al infracțiunilor care motivează mandatul european de arestare excedează analizei în prezenta procedură, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestor aspecte revine în competența exclusivă a autorităților judiciare ale statului emitent.

Deopotrivă, în deplin acord cu judecătorul fondului, instanța supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 19 mai 2020 de Judecătoria de Instrucție nr. 1 Marbella în dosarul nr. x/2018 cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 43 din 02 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.