ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) și art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020, de către un judecător al Judecătoriei Regensburg, în baza mandatului de arestare preventivă din data de 16 septembrie 2019, în dosarul nr. x G8 2586/19, pe numele persoanei solicitate A. (cetățean român ).

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 27 noiembrie 2020 până la data de 26 decembrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 16 noiembrie 2020, ora 15:00 și arestată provizoriu, în vederea predării, începând cu data de 17 noiembrie 2020 până la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru întreaga durată a procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare, în cuantum de 1.012 RON, a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la data de 17 noiembrie 2020, a fost înregistrată pe rolul instanței, în procedura semnalării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020 de către autoritățile judiciare germane, față de persoana solicitată A.

Prin Încheierea din data de 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus, în procedura semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, referitoare la mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară din Republica Federală Germania, arestarea provizorie, în vederea predării, cu privire la persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 17 noiembrie 2020 și până la data de 1 decembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea acestuia în limba română.

La data de 23 noiembrie 2020, a fost depus mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară din Republica Federală Germania privind persoana solicitată A.

La termenul din 17 noiembrie 2020, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și, fiind ascultată, prin videoconferință, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, după ce i-au fost aduse la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare (Republica Federală Germania), invocând contextul pandemic actual.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a constatat că, în privința persoanei solicitate A. (cetățean român), a fost emis, la data de 13 octombrie 2020, de către un judecător al Judecătoriei din Regensburg (Republica Federală Germania), un mandat european de arestare, întemeiat pe un mandat de arestare preventivă datând din 16 septembrie 2019 - Dosar nr. x Gs 2586/19, în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la infracțiunile de furt calificat deosebit de grav și deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 (1), 243 (1), 303 (1), 303c, 52 din C. pen. german, pentru care durata maximă a pedepsei este de 10 ani închisoare, în raport cu următoarea situație de fapt:

La data de 12 august 2018, a spart vitrina magazinului de bijuterii B. din localitatea Regensburg și a sustras bijuterii cu valoarea între 10.000 și 15.000 de euro, provocând și alte avarii cuantificate la 1.000 de euro.

Instanța a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 97 alin. (1) și (2) din aceeași lege, întrucât pedeapsa prevăzută în legislația statului emitent pentru infracțiunile care fac obiectul urmăririi penale efectuate de către autoritățile judiciare germane și au motivat emiterea mandatului european de arestare are o durată maximă care depășește 3 ani închisoare (infracțiunea de furt calificat deosebit de grav). Mai mult, cerința dublei incriminări este îndeplinită (conform alin. (2) întrucât, independent de elementele constitutive și de încadrarea juridică, legea penală română incriminează, la rândul său, infracțiunea de furt calificat (în art. 229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen.).

Totodată, a reținut că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a arătat că Parchetul nu a furnizat informații din care să rezulte că, în prezent, persoana solicitată ar fi cercetată penal de către autoritățile judiciare române în vreo cauză.

Totodată, simpla susținere a inculpatului că nu dorește să fie predat autorităților judiciare germane invocând pandemia de COVID-19 nu se încadrează în motivele de refuz indicate expres și limitativ la art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, neputând conduce la respingerea sesizării.

Împotriva Sentinței penale nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, a formulat contestație persoana solicitată A. solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, invocând starea medicală și situația familială (are în întreținere cu copil minor), precum și aspectul că nu se va sustrage procedurilor judiciare.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la executarea mandatului european de arestare față de persoană solicitată A. și a dispus arestarea în vederea predării autorităților judiciare din Republica Federală Germania, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 27 noiembrie 2020 până la data de 26 decembrie 2020, inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că față de persoana solicitată a fost emis Mandatul de arestare din 16 septembrie 2019 - dosar nr. x Gs 2586/19 de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului Judiciar Lyon, în vederea efectuării urmăririi penale, cu privire la infracțiunile de furt calificat deosebit de grav și deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 (1), 243 (1), 303(1), 303c, 52 din C. pen. german, pentru care durata maximă a pedepsei este de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, la data de 12 august 2018, persoana solicitată A. a spart vitrina magazinului de bijuterii B. din localitatea Regensburg și a sustras bijuterii cu valoarea între 10.000 și 15.000 de euro, provocând și alte avarii cuantificate la 1.000 de euro.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, din mențiunile cuprinse în mandatul de arestare, rezultă că acesta a fost emis pentru efectuarea urmăririi penale.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, conform dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată [infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen., în raport cu situația de fapt expusă]. Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare.

Înalta Curte amintește că instanța de judecată în această procedură hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Instanța de control judiciar constată că nu este incident niciun motiv de refuz nici obligatoriu și nici facultativ al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 114 și art. 58 din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când "din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia…". Așadar, textul se referă la o situație personală deosebită a persoanei solicitate care reclamă amânarea predării și nu este incident în cauză în condițiile în care nu a fost evidențiată o astfel de situație.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Astfel că solicitarea contestatorului de a se lua o altă măsură preventivă (arest la domiciliu sau control judiciar) nu se justifică în contextul dispozițiilor legale sus menționate, măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.

Măsura arestării preventive în vederea predării către autoritățile judiciare germane este justificată și de scopul asigurării bunei desfășurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate și în contextul efectuării de cercetări pentru infracțiuni grave evaluate prin urmarea produsă și modul de operare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 233/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM