ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 242/F din data de 8 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (3) și (7) și art. 110 alin. (2) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 octombrie 2020 de Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, Regatul Belgiei, în dosarul de referință nr. x/2017, pe numele persoanei solicitate A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare, potrivit declarației acesteia din data de 8 decembrie 2020.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 8 decembrie 2020 până la data de 6 ianuarie 2021, inclusiv.

În baza art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu la domiciliu, începând cu data de 24 noiembrie 2020, ora 11:25 și până astăzi, 8 decembrie 2020, inclusiv.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 600 RON, a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la data de 24 noiembrie 2020, a fost înregistrată pe rolul instanței, sesizarea nr. 3614/II-5/2020 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 19 octombrie 2020, de autoritățile judiciare belgiene față de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârșirea a 15 infracțiuni de falsificare de documente, falsificare informatică, utilizare de date computerizate false, accesul intenționat și ilegal la un sistem informatic sau orice parte a acestuia, fraudă, prevăzute de art. 193, art. 210 bis 1, 2, art. 550 bis, art. 496 din C. pen. belgian.

După depistarea și identificarea persoanei solicitate, prin Ordonanța de reținere nr. 123 din 24 noiembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus reținerea acesteia, pentru 24 de ore, începând de la data de 24 noiembrie 2020, ora 1125, până la data de 25 noiembrie 2020, ora 1125.

Prin Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2020, dat fiind faptul că, la acel moment, la dosarul cauzei, nu fusese atașat mandatul european de arestare emis de autoritățile belgiene pe numele persoanei solicitate, însoțit de traducerea în limba română, Curtea a dispus amânarea cauzei în vederea prezentării acestor documente de către procuror, iar în temeiul art. 102 alin. (5) lit. b), teza a II-a, din Legea nr. 302/2004, republicată, modificată și completată, a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 noiembrie 2020, până la data de 24 decembrie 2020, inclusiv.

Cu adresa din data de 4 decembrie 2020, la dosarul cauzei, Ministerul Public a atașat mandatul european de arestare, împreună cu traducerea acestuia în limba română, emis la data de 19 octombrie 2020 de Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, Regatul Belgiei, față de persoana solicitată A.

În cursul judecării cauzei, asistența juridică a persoanei solicitate a fost asigurată de avocat ales.

Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a fost informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, însă a menționat că nu este de acord să fie predat autorităților judiciare belgiene, întrucât nu este vinovat de acuzațiile aduse, iar în cazul în care, s-ar admite cererea de predare, nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, în privința persoanei solicitate A., Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, Regatul Belgiei, în Dosarul de referință nr. x/2017, a emis în data de 19 octombrie 2020 un mandat de arestare, în vederea urmăririi acesteia pentru săvârșirea a 15 infracțiuni de falsificare de documente, falsificare informatică, utilizare de date computerizate false, accesul intenționat și ilegal la un sistem informatic sau orice parte a acestuia, fraudă, prevăzute de art. 193, art. 210 bis 1, 2, art. 550 bis, art. 496 din C. pen. belgian, infracțiuni pedepsite, potrivit acestor norme, cu închisoarea egală sau superioară pedepsei de 3 ani.

În fapt, în sarcina persoanei solicitate au fost reținute, în cuprinsul mandatului european de arestare, infracțiunile constând în aceea că:

"Reclamantul este "B.", cu sediul social la Elsene Wiertzstraat (număr de întreprindere x) și este un partid politic transnațional care reunește diferite partide politice verzi europene și grupuri de interese în cadrul Parlamentului European, care a depus plângere în care s-a constituit parte civilă la judecătorul de instrucție de la Bruxelles.

La 10 februarie 2017, doamna C., contabilă a "B." (denumită în continuare reclamant), a primit un e-mail care părea a fi semnat de secretarii generali ai reclamantului, pe nume D. În acest e-mail și în e-mailuri-le ulterioare, contabilul era întrebat dacă este disponibilă pentru a efectua un transfer extern urgent, în valoare de 18.510,00 Euro, în favoarea "E.", stabilit în Murcia - Spania pe numărul de cont x. De asemenea, s-a menționat că, la 13 februarie 2017, contabilul a mai primit două e-mailuri de la același expeditor, cerându-i-se să facă un alt transfer, iar după efectuarea de verificări a rezultat că secretarul general D. nu era la curent cu acestea. Ulterior, a reieșit că e-mailuri-le nu proveneau de la doamna D., ci de la un necunoscut și că este posibil să fi fost folosită "falsificarea" e-mailuri-lor (activități frauduloase de e-mail).

Cercetarea efectuată în Spania (printr-o cerere internațională de asistență juridică din 5 septembrie 2017), referitoare la contul spaniol x a arătat ca deținătorul contului spaniol menționat era A. (naționalitate română) care a dat băncii următoarea adresă: din Torreguera (Murcia), cont care a fost deschis la 14 februarie 2017 și închis la 16 mai 2017. S-a arătat că adresă care a fost înregistrată la Registrul central al străinilor era: din Talarrubias (Badajoz) și că deține o carte de identitate pentru străini cu numărul x.

La 14 februarie 2017, s-a precizat că suma aparent furată de 18.510,00 € a fost creditată în contul A. și din acest cont au fost debitate următoarele transferuri de bani:

- 597,00 € în contul x (banca F.) pe numele G. (*28 noiembrie 1975 în Murcia).

- 7.931,00 € în contul x (H.) în numele I. (*27 noiembrie 1970 în Murcia și înregistrat la J. 64 din Murcia)

- 10.000,00 € în contul x (F.) în numele clientului A.

S-a procedat la audierea G. care a declarat că este un cont profesional pe care s-a primit 597,00 EUR pentru a deconta plata poliței de asigurare a vehiculului x, al cărui titular este K., șoferul obișnuit al vehiculului este fiul său, I., iar șoferul ocazional este soția sa L.

Referitor la suma de 7.931,00 € primiți de I. de la A., acesta a refuzat să dea declarație rezervându-și dreptul de a păstra tăcerea.

S-a reținut că locația lui A. nu este necunoscută și, prin urmare, persoana în cauză nu ar putea fi interogată de poliția spaniolă. Astfel, ultima adresă cunoscută era în municipiul Talarrubias (Spania), însă de peste trei ani acesta este plecat pentru a culege fructe în alt loc.

Având în vedere faptul că există indicii serioase de vinovăție pentru fapte de fraudă IT și furtul sumei de 18.510,00 EUR împotriva lui A. și că nu se cunoaște în prezent locul unde se află persoana în cauză, s-a apreciat că mandatul de arestare este necesar pentru interogarea și confruntarea acestuia cu concluziile investigațiilor efectuate până în prezent.

Cu privire la susținerile apărătorului ales al persoanei solicitate s-a arătat că Decizia cadru a Consiliului din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) în preambulul său prevede că obiectivul stabilit pentru Uniune, și anume, de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, duce la eliminarea extrădării între statele membre și la înlocuirea acesteia cu un sistem de predare între autoritățile judiciare. Pe de altă parte, introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau bănuite, cu scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor, în materie penală, permite eliminarea complexității și a riscurilor de întârziere inerente procedurilor actuale de extrădare. De asemenea, s-a mai arătat că mandatul de arestare european prevăzut în prezenta decizie-cadru constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept "piatra de temelie" a cooperării judiciare.

Tot în preambulul deciziei s-a învederat că rolul autorităților centrale în executarea unui mandat european de arestare trebuie să se limiteze la un sprijin practic și administrativ iar mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre. Punerea în aplicare a acestuia nu poate fi suspendată decât în caz de încălcare gravă și persistentă de către unul din statele membre a principiilor enunțate la articolul 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În concluzie, s-a reținut că Decizia-cadru privind MEA reflectă o filozofie de integrare într-un spațiu judiciar comun, iar acest instrument juridic implică cooperarea în materie penală între statele membre bazată pe principiul recunoașterii reciproce, astfel că decizia statului membru emitent trebuie recunoscută fără alte formalități și exclusiv pe baza criteriilor judiciare. Cu privire la aceste din urmă criterii, Curtea a constatat că infracțiunile pentru care este cercetată penal persoana solicitată sunt pedepsite cu închisoarea de până la 15 ani, prejudiciul produs persoanei vătămate a fost cuantificat în suma de 18.510 euro, persoana solicitată nu a putut fi identificată și audiată de către autoritățile emitente, necesitatea interogării persoanei solicitate și confruntarea acesteia cu celelalte aspecte din anchetă și, în final, s-a apreciat că ar există serioase indicii de vinovăție a persoanei solicitate.

Într-adevăr, s-a constatat că rațiunea mandatului european de arestare nu este să se transfere persoane doar pentru interogarea acestora în calitate de suspecți, în acest scop există alte măsuri, cum ar fi ordinul european de anchetă, însă având în vedere procedura de urmărire penală derulată împotriva persoanei solicitate, aprecierea statului emitent privind existența indiciilor serioase de vinovăție și, nu în ultimul rând, asumarea răspunderii statului emitent în recurgerea la astfel de proceduri, Curtea a apreciat că nu este în măsură să facă aprecieri cu privire la proporționalitatea emiterii unui MAE de către un alt stat UE, ci așa cum s-a arătat și anterior în preambulul Deciziei-cadru (2002/584/JAI), trebuie să se acorde doar un sprijin practic și administrativ.

Astfel, Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, că infracțiunile pentru care este urmărită persoana solicitată sunt sancționate de legea statului belgian cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 12 luni, că infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare belgiene nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate și de legea penală română și sunt pedepsite cu închisoarea și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva Sentinței penale nr. 242/F din data de 8 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, a formulat contestație persoana solicitată A. solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, invocând starea medicală și faptul că este nevinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat de autoritățile străine.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 11 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că față de persoana solicitată a fost emis mandatul european de arestare emis la data de 19 octombrie 2020 de Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, Regatul Belgiei, în Dosarul de referință nr. x/2017, pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârșirea a 15 infracțiuni de falsificare de documente, falsificare informatică, utilizare de date computerizate false, accesul intenționat și ilegal la un sistem informatic sau orice parte a acestuia, fraudă, prev. de art. 193, art. 210 bis 1, 2, art. 550 bis, art. 496 din C. pen. belgian, infracțiuni pedepsite, potrivit acestor norme, cu închisoarea de până la 15 ani.

În fapt, s-a reținut că, la 10 februarie 2017, doamna C., contabilă a "B." (care s-a constituit parte civilă la judecătorul de instrucție de la Bruxelles), a primit un e-mail cerându-i-se să efectueze un transfer de 18.510,00 Euro, în favoarea "E.", stabilit în Murcia - Spania pe numărul de cont x, iar la 13 februarie 2017, mai multe e-mailuri de la același expeditor. Ulterior, a reieșit că e-mailuri-le nu provin de la doamna D., secretarul general, ci de la un necunoscut (e) și că este posibil să fost folosită "falsificarea" e-mailuri-lor (activități frauduloase de e-mail).

A fost efectuată o cercetare în Spania (printr-o cerere internațională de asistență juridică din 5 septembrie 2017), referitor la contul spaniol x și s-a arătat ca deținătorul contului spaniol menționat mai sus este așa-numitul A. S-a reținut că, la 14 februarie 2017, suma aparent furată de 18.510,00 € a fost creditată în contul A. și din acest cont au fost debitate următoarele transferuri de bani: 597,00 € în contul x (banca F.) pe numele G. (*28 noiembrie 1975 în Murcia); 7.931,00 € în contul x (H.) în numele I. (*27 noiembrie 1970 în Murcia și înregistrat la J. 64 din Murcia) și 10.000,00 € în contul x (F.) în numele clientului A.

S-a arătat că mandatul de arestare este necesar având în vedere faptul că există indicii serioase de vinovăție împotriva A. pentru fapte de fraudă IT și furt de o sumă de 18.510,00 EUR și că nu se cunoaște în prezent locul unde se află persoana în cauză, A. pentru a fi interogat și confruntat cu privire la concluziile investigației.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, din mențiunile cuprinse în mandatul de arestare, rezultă că acesta a fost emis pentru efectuarea urmăririi penale.

Astfel, în condițiile existenței cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data 19 octombrie 2020 de Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, Regatul Belgiei, în dosarul de referință nr. x/2017, pe numele persoanei solicitate A. și constatând că sunt îndeplinite și condițiile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, față de durata maximă care depășește 3 ani închisoare pentru infracțiuni de falsificare de documente, falsificare informatică, utilizare de date computerizate false, accesul intenționat și ilegal la un sistem informatic sau orice parte a acestuia, fraudă, prevăzute de art. 193, art. 210 bis 1, 2, art. 550 bis, art. 496 din C. pen. belgian, care fac obiectul urmăririi penale efectuate de către autoritățile judiciare belgiene, fapte incriminate și de legea penală română, nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de control judiciar constată că este oportună și necesară arestarea persoanei solicitate.

Astfel, în mod judicios, prima instanță a dispus admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la executarea mandatului european de arestare emis față de persoană solicitată A. și arestarea în vederea predării acesteia autorităților judiciare din Regatul Belgiei, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 8 decembrie 2020 până la data de 6 ianuarie 2021, inclusiv.

Măsura arestării preventive în vederea predării este justificată și de celeritatea acestei proceduri de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfășurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care s-a dispus predarea către autoritățile judiciare belgiene, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită, de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia: După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător).

Deopotrivă, se constată că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 114 și art. 58 din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu există motive temeinic justificate care să impună înlocuirea arestării preventive în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, predarea presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, astfel că măsura arestării persoanei solicitate A. este singura măsură aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 242/F din data de 8 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 242/F din data de 8 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM