ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2021

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Țările de Jos (Olanda) cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucție din Zwolle, față de persoana solicitată A.

S-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării față de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile, începând cu data 29 octombrie 2021 și până la data de 27 noiembrie 2021, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Arestul D.G.P.M.B. până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Țările de Jos (Olanda).

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus ca predarea să fie realizată în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere nr. 96 din 17 octombrie 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 03:16.

S-a constatat că prin încheierea penală din 17.10.2021 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile începând cu data de 17 octombrie 2021 până la data de 31 octombrie 2021, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Olanda (Judecătorul de instrucție din Zwolle), în baza hotărârii judecătorești din 5 februarie 2020 emisă de Curtea de Apel din Arnhem - Leeuwarden în Dosarul nr. x.

Prin această hotărâre persoana solicitată A. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 522 zile de închisoare reținându-se că:

- în perioada 1 februarie 2018 până în 6 februarie 2018 în Deurningen (municipalitatea Dinkelland) și în alte locuri din Olanda, Danemarca, Germania și Belgia persoana a facilitat pentru persoanele B. sau C., D. și/sau E. și/sau F. și/sau G. să aibă acces sau să treacă prin Olanda, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia și Franța (care sunt state membre ale Uniunii Europene), deși persoana în cauza avea destule motive să suspecteze că intrarea sau trecerea acestora este ilegală. În acest scop persoana a aranjat metoda de transport (folosită în contrabandă de persoane) a persoanelor menționate mai sus, iar mai apoi a condus mașina la locul unde stăteau aceștia în Danemarca, i-a urcat în mașină, ca mai apoi să-i transporte prin Danemarca, Germania și Olanda, finală fiind Belgia și Franța.

Din perspectiva încadrării juridice, faptele au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de facilitarea intrării și șederii ilegale în mai multe rânduri prevăzută de dispozițiile art. 197a din C. pen. Olandez (punctul e). Cu privire la calificarea juridică a infracțiunii autoritate judiciară competentă din Olanda (Judecătorul de instrucție din Zwolle) a marcat căsuța nr. 13 corespunzătoare facilitarea intrării și șederii ilegale.

Cu privire la desfășurarea procesului față de persoana solicitată, s-a arătat în privința procedurii de primă instanță că ședința de judecată împotriva persoanei a avut loc la Curtea Districtuală din Overijssel în 15 mai 2018.

Persoana în cauză nu s-a prezentat la audiere, dar reprezentantul său legal a participat, declarând că a fost împuternicit să vorbească în apărarea să. Conform legislației olandeze un pârât care a împuternicit un reprezentant legal este considerată o acțiune Judiciară în care apărarea a existat. Reprezentantul a luat efectiv apărarea pârâtului și i s-a acordat dreptul să aibă ultimul discurs.

Prin hotărârea judiciară din 29 mai 2018 persoana din cauza a fost condamnată 8 luni, 7 luni și 13 zile, termenul de prescriere fiind de 3 ani. În data de 12 iunie 2018 procurorul a formulat apel împotriva sentinței de condamnare.

Ședința de judecată împotriva persoanei a avut loc la Curtea de Apel din Arnhem - Leeuwarden în 23 ianuarie 2020. Persoana în cauză nu s-a prezentat la audiere, dar reprezentantul său legal a participat, declarând că a fost împuternicit să vorbească în apărarea sa.

Prin hotărârea judiciară din 5 februarie 2020 persoana în cauză a fost condamnată la 18 luni. În numele persoanei, în data de 12 februarie 2020 un membru al Curții de Apel din Arnhem - Leeuwarden a mai făcut un apel împotriva sentinței de condamnare, el fiind autorizat de reprezentantul legal al persoanei din cauza, împuternicit, la rândul său, de acesta din urmă.

Prin hotărârea judecătoreasca din 25 mai 2021 Curtea Supremă din Olanda a declarat apelul persoanei solicitate inadmisibil, ceea ce a făcut că hotărârea judecătorească a Curții de Apel din Arnhem - Leeuwarden din 5 februarie 2020 irevocabilă în 25 mai 2021.

Cu ocazia audierii din data de 29 octombrie 2021, persoana solicitată A. a indicat că a avut cunoștință de procedura penală desfășurată împotriva sa în Olanda finalizată cu hotărârii judecătorească din 5 februarie 2020 emisă de Curtea de Apel din Arnhem - Leeuwarden în Dosarul nr. x, fiind reprezentat de un apărător ales, angajat de către el.

Curtea a luat act că persoana solicitată A. nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Olanda și a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legislația română în cuprinsul art. 263 alin. (1) C. pen. - traficul de migranți, dar în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004 nu mai este necesară verificarea dublei incriminări, întrucât infracțiunea de facilitarea intrării și șederii ilegale în mai multe rânduri este pedepsită de dispozițiile art. 197a din C. pen. Olandez cu închisoare de cel mult 6 ani.

Curtea de Apel a reținut că în speță nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 sau motive facultative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004

Împrejurarea că prin Sentința nr. x pronunțată în data de 19.08.221 de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalul de limba neerlandeză de primă instanță Bruxelles s-a respins executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucție din Zwolle cu consecința dispunerii preluării directe și nemijlocite a executării pedepsei aplicate de Curtea de apel din Arnhem - Leeuwarden din 5 februarie 2020 în Belgia, nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare.

Curtea de Apel București a mai reținut că Sentința nr. x pronunțată în data de 19.08.221 de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalul de limba neerlandeză de primă instanță Bruxelles, nu este definitivă, fiind comunicată persoanei solicitate pentru exercitarea căii de atac, iar până la momentul părăsirii teritoriului Belgiei de către persoana solicitată nu a fost pusă în executare.

Judecătorul fondului a reținut că susținerea persoanei solicitate că se afla în trecere de o zi pe teritoriul României, urmând să se întoarcă în data de 17 octombrie 2021 în Belgia, nu este însoțită de dovezi credibilă (prezentarea unui bilet de avion fără nume, fără a cuprinde data emiterii nu este aptă să creeze convingerea sincerității persoanei solicitate). Totodată s-a reținut că acest motiv parte nu poate servi drept temei pentru refuzul acordării cooperării judiciare autorităților olandeze.

Fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de Apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, concluziile părților nemaifiind reluate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii Curtea de Apel București a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru punerea în executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

Potrivit art. 89 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004 și în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare poate fi emis și în vederea executării unei pedepse, acesta fiind și cazul mandatului european de arestare având referința Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucție din Zwolle.

Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucție din Zwolle, față de persoana solicitată A. în Dosarul de referință nr. x.

Infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legislația română în cuprinsul art. 263 alin. (1) C. pen. - traficul de migranți, dar în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004 nu mai este necesară verificarea dublei incriminări, întrucât infracțiunea de facilitarea intrării și șederii ilegale în mai multe rânduri este pedepsită de dispozițiile art. 197a din C. pen. Olandez cu închisoare de cel mult 6 ani.

De asemenea, în ședința din data de 17 octombrie 2021, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate A. în raport de datele existente la dosarul cauzei, acesta precizând că nu are obiecțiuni referitoare la identitate.

În ședința din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel București a adus la cunoștința persoanei solicitate A. drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004 fiind informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare și cu privire la dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Curtea de Apel București a luat act că persoana solicitată A. nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Olanda și a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte reține că în speță nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004 (din informațiile existente nu reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent; infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare nu este acoperită de amnistie în România; persoana solicitată poate răspunde penal, prin prisma vârstei sale) sau motive facultative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004 (nu este incidentă situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, procedura privind un cetățean arab cu rezidența în Belgia; persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul; mandatul nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea; persoana solicitată nu a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene; mandatul nu se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; mandatul european nu cuprinde infracțiuni care să fi fost comise în afara teritoriului statului emitent; conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate nu s-au prescris; organele judiciare române nu au decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare și nici nu au pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte).

Înalta Curte reamintește că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Motivul de refuz facultativ, invocat de apărător în ședința publică din data de 10 noiembrie 2021, în sensul că în sistemul Schengen acest mandat de arestare a fost trimis și în Belgia, țară în care persoana solicitată locuiește, are familie și o afacere prosperă, iar autoritățile judiciare din Belgia au respins cererea Parchetului de pe lângă Prima Instanță din Bruxelles (hotărârea fiind nedefinitivă) nu poate fi încadrat în niciunul din cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, nici apărarea, potrivit cu care persoana solicitată s-a aflat pe teritoriul României, nu cu intenția de a se sustrage, și nici de a se refugia, ci pentru a vizita o rudă și a cumpăra o mașină, șederea urmând a se limita la o zi, nu pot constituii temei ai admiterii contestației și al respingerii cererii de predare către autoritățile judiciare din Olanda.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Se are în vedere și faptul că măsura arestării se impune și pentru soluționarea cu celeritate a solicitării autorității judiciare olandeze.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2021.

GGC - NN