ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 538/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 173/F din data de 09 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare din Austria - Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 09.09.2020 la data de 08.10.2020, inclusiv, și predarea acestuia în stare de arest către autoritățile judiciare austriece, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

S-a constatat că față de persoana solicitată a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, la data de 09.09.2020.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus comunicarea hotărârii autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 09.09.2020 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare austriece față de persoana solicitată A..

Prin procesul-verbal nr. x/II-5/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut că se înaintează dosarul care are ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare din Republica Austria față de A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau armat și participare la un grup infracțional, prev. de art. 127, 128, 129, 130 din C. pen. austriac și sancționate cu închisoarea de până la 10 ani, cu privire la luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A..

Prin Ordonanța nr. 96/2020 din 09.09.2020 s-a dispus reținerea acestuia pe o durată de 24 de ore, de la 09.09.2020, ora 10:46 la 10.09.2020, ora 10:46.

Examinând solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, instanța a reținut următoarele:

Sub un prim aspect, Curtea de Apel București a reținut că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa cum a declarat în fața procurorului și a instanței și i-a fost înmânată personal o copie a mandatului european de arestare. Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile austriece, a înțeles să se prevaleze de drepturile conferite de regula specialității și i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, fiind audiată în ședința din 09.09.2020, în prezența avocatului ales.

Referitor la condițiile de formă ale mandatului european de arestare, instanța a respins cererea formulată de persoana solicitată, constatând că la dosarul cauzei se află atașat mandatul european de arestare, atât în limba germană, semnat, cât și mandatul european de arestare, tradus în limba română. S-a reținut că dispozițiile legale nu impun atașarea la dosar în format letric a mandatului european, în original.

În continuare, Curtea de Apel București a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare se reține, în fapt, că persoana solicitată, împreună cu alte persoane, ar fi comis faptele la data de 13.10.2018 în Mayrhofen, la data de 05.03.2019 în B. și la data de 24.05.2019 în Kufstein, drept membri ai unei asociații criminale prin colaborarea cu alți membri ai aceleiași asociații criminale, în sensul că ar fi sustras, respectiv în cazul magazinului de modă C. ar fi încercat să sustragă, proprietarului de drept al magazinului articole sportive D. și proprietarului de drept al magazinului de modă C. bunuri mobile, și anume îmbrăcăminte de iarnă la prețuri ridicate, ochelari de soare, bani în numerar și alte obiecte în valoare cu mult peste 600.000 euro în total, prin faptul că au pătruns prin spargerea ușilor de la intrare, deci prin efracție, cu intenția ca prin împroprietărirea pe nedrept cu acestea, prin comiterea în mod repetat de astfel de furturi pe o durată îndelungată, să obțină o sursă de venituri nu tocmai nesemnificativă.

În drept, s-a arătat că faptele săvârșite de persoana solicitată sunt prevăzute de art. 127, art. 128 [alin. (2)], art. 129 [alin. (1), cifrele 1, 2 și 3], art. 130 [alin. (1)], primul și al doilea caz, alin. (2) din C. pen. austriac.

Mandatul european se întemeiază pe ordonanța de arestare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Innsbruck, nr. de dosar 7 St 108/19v, aprobată de instanță.

Curtea de Apel București a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nefiind incident vreun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ. De asemenea, faptele care dau loc la predare au corespondență în infracțiunile de furt calificat (art. 228 - 229 din C. pen.) și de constituirea unui grup infracțional organizat (art. 367 din C. pen.), prevăzute în dreptul intern.

Referitor la susținerile persoanei solicitate, care a arătat că nu a fost în Austria și nu ar fi comis nicio infracțiune, Curtea de Apel București a subliniat că în procedura de punere în executare a unui mandat european de arestare nu se pot analiza aspecte care țin de fondul cauzei și nu se pot administra probe privind situația de fapt, acestea fiind de competența autorităților statului emitent care desfășoară cercetările.

Totodată, Curtea de Apel București nu a constatat existența unor impedimente la executare din cele prevăzute la art. 99 din Legea nr. 302/2004. S-a reținut, de asemenea, că nu se impune ca statul emitent să atașeze dovezi concrete privind efectuarea procedurii de citare, cu atât mai mult cu cât art. 99 lit. i) din Legea nr. 302/2004 se referă la persoana condamnată, ceea ce nu este cazul de față.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, iar acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Decizia cadru 2002/584, astfel cum reiese mai ales din articolul 1 alin. (1) și (2), precum și din considerentele (5) și (7) ale acesteia, are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoașterii reciproce (Hotărârea din 5 septembrie 2012, Lopes Da Silva Jorge, C 42/11, pct. 28 și jurisprudența citată). Decizia cadru 2002/584 vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2012, West, C 192/12 PPU, pct. 53 și jurisprudența citată). Totodată, în temeiul articolului 1 alin. (2) din Decizia cadru 2002/584, statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare.

Față de aceste considerente, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare din Austria - Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, pe numele persoanei solicitate A..

Împotriva Sentinței penale nr. 173/F din data de 09 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A..

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A. a arătat că se opune la predare, motivat de faptul că poate dovedi că s-a aflat pe teritoriul statului francez sau pe teritoriul României în perioadele menționate în mandatul european de arestare, în care se presupune că s-a aflat pe teritoriul Austriei. Consideră că, prin punerea sa la dispoziția autorităților judiciare austriece ar fi privat de posibilitatea de a se apăra, în sensul de a procura documentele care să ateste că, într-adevăr, nu a fost pe teritoriul Austriei la datele menționate în mandatul european de arestare

Contestatorul a susținut că persoanele care sunt, de asemenea, urmărite penal pentru infracțiuni de furt și constituirea unei grupări organizate sunt cunoștințe vagi, din cartier și nu a participat împreună cu acestea la comiterea vreunei infracțiuni.

S-a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care permit luarea unei alte măsuri restrictive de libertate (măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar). În acest sens, contestatorul a arătat că este integrat social, are profesia de tehnician dentar, are un loc de muncă, nu are antecedente penale, nu prezintă un pericol de dispariție, dorește să participe la proceduri și are serioase probleme de sănătate.

Totodată, contestatorul a arătat că dorește să participe la procedura judiciară aflându-se pe teritoriul României, existând posibilitatea să fie audiat prin comisie rogatorie sau videoconferință, mai ales în condițiile pandemice date.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat sau armat și participare la un grup infracțional, prev. de art. 127, 128, 129, 130 din C. pen. austriac și sancționate cu închisoarea de până la 10 ani.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind infracțiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate A. că, împreună cu alte persoane, ar fi comis faptele la data de 13.10.2018 în Mayrhofen, la data de 05.03.2019 în B. și la data de 24.05.2019 în Kufstein, ca membru al unei asociații criminale prin colaborarea cu alți membri ai aceleiași asociații criminale, în sensul că ar fi sustras, respectiv în cazul magazinului de modă C. ar fi încercat să sustragă, proprietarului de drept al magazinului articole sportive D. și proprietarului de drept al magazinului de modă C. bunuri mobile, și anume îmbrăcăminte de iarnă la prețuri ridicate, ochelari de soare, bani în numerar și alte obiecte în valoare cu mult peste 600.000 euro în total, pătrunzând prin spargerea ușilor de la intrare, deci prin efracție, cu intenția ca prin împroprietărirea pe nedrept cu bunurile menționate, prin comiterea în mod repetat de astfel de furturi pe o durată îndelungată, să obțină o sursă de venituri nu tocmai nesemnificativă.

În drept, s-a arătat că faptele săvârșite de persoana solicitată sunt prevăzute de art. 127, art. 128 [alin. (2)], art. 129 [alin. (1), cifrele 1, 2 și 3], art. 130 [alin. (1)], primul și al doilea caz, alin. (2) din C. pen. austriac.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 și următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare din Austria - Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că nu s-a aflat pe teritoriul Austriei la datele menționate în mandatul european de arestare și că persoanele care sunt, de asemenea, urmărite penal pentru infracțiuni de furt și constituirea unei grupări organizate sunt cunoștințe vagi, din cartier și nu a participat împreună cu acestea la comiterea vreunei infracțiuni, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, urmând a fi lămurite de autoritățile judiciare din Austria. Autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menționat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Nici cererea contestatorului persoană solicitată A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, nu poate fi primită.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Contestatorul persoană solicitată A. a invocat dispozițiile art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, însă prevederile art. 102 din lege reglementează reținerea și arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen și nu au nicio legătură cu actualul stadiu procesual, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare din Austria - Parchetul de pe lângă Tribunalul Innsbruck, pe numele persoanei solicitate A..

În ceea ce privește susținerea că persoana solicitată că poate să fie audiată prin videoconferință sau prin comisie rogatorie, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare române nu pot să cenzureze forma de cooperare internațională aleasă de către statul solicitant. Statul solicitat poate doar să admită sau, în condițiile în care constată existența vreunui motiv obligatoriu sau facultativ din cele prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, să respingă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare. Totodată, este de menționat faptul că această împrejurare invocată de apărare nu se circumscrie niciuneia dintre situațiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din legea nr. 302/2014, republicată.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile austriece a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 173/F din data de 09 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 173/F din data de 09 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - GV