ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2020

Deliberând asupra contestației declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare a persoanei solicitate A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității. În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv. S-a constatat că acesta a fost reținut și arestat provizoriu de la 20 octombrie 2020 la zi, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin Adresa nr. x/2020 din 20 octombrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autoritățile judiciare italiene față de numitul A.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat că autoritățile judiciare italiene au emis împotriva persoanei solicitate patru mandate europene de arestare la data de 1 octombrie 2020, pentru executarea pedepsei rezultante de 6 ani, 10 luni și 24, stabilită prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 481/2020 emisă la data de 1 octombrie 2020 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Florența, iar ca urmare a sesizării Biroului Național Interpol împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore. În procedura în regim de urgență desfășurată pe baza semnalării transmise de SIRENE, au fost atașate formularele aferente semnalizării în limba engleză și traducerea în limba română, sesizarea Biroului Național Interpol din România, ordonanța de reținere, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare al acestuia. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare.

S-a reținut că împotriva persoanei solicitate s-au emis patru mandate europene de arestare, în vederea executării pedepsei cu închisoarea dispusă prin Sentința nr. 716/2012 a Tribunalului din Pistoia, definitivă la 8 ianuarie 2013 prin hotărârea Curții de Apel din Florența, pedeapsă cumulată cu altele, în urma căreia s-a stabilit o rezultantă de 6 ani, 10 luni și 24 de zile închisoare, conform ordonanței de cumulare a pedepselor SIEP nr. 481/2020 din 1 octombrie 2020.

În fapt, s-a reținut că acesta, împreună cu alte persoane, prin efracție, au sustras 14 calorifere/radiatoare din incinta Institutului National de Asigurări Sociale.

Având în vedere exigențele Legii nr. 302/2004, dar și temerea că persoana solicitată se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, în baza art. 101 alin. (5) din Legea 302/2004 s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile cu începere de la data de 20 octombrie 2020 la 3 noiembrie 2020, inclusiv S-a fixat termen la 3 noiembrie 2019, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limbă română.

Analizând solicitarea de punerea în executare a mandatelor, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare respectiv Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a constatat întrunirea exigențelor art. 86 - 87 din Legea nr. 302/2004, referitoare la autoritățile judiciare competente în procedură, dar și la forma și conținutul mandatelor europene de arestare.

De asemenea, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură și nu există niciun motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, împrejurări în raport cu care, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare a persoanei solicitate A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, iar în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv, constatându-se că a fost reținut și arestat provizoriu de la 20 octombrie 2020 la zi.

Împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea contestației, în esență, a solicitat admiterea contestației, arătând că refuzul de a fi predat autorităților judiciare italiene este bazat pe situația sa medicală și locativă, fiind incidente dispozițiile art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004. Totodată, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că instanța de fond nu a lămurit cauza sub toate aspectele, întrucât la dosarul cauzei sunt mai multe mandate de executare, iar pedeapsa de 6 ani nu rezultă din nici unul din mandate și ar fi trebuit să fie depusă hotărârea judecătorească prin care au fost contopite celelalte pedepse. Mai mult, în cuprinsul unor mandate de arestare se precizează că persoana a fost lipsă la judecată și nu s-a făcut dovada că autoritățile italiene ar fi încunoștințat persoana solicitată cu privire la termenul de judecată, când urma să se pronunțe o hotărâre de condamnare în lipsă, ceea ce ar duce la incidența art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, situație în care instanța de fond ar fi trebuit să lămurească cauza sub toate aspectele.

Examinând contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată.

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că față de persoana solicitată A. au fost emise de către autoritățile judiciare italiene patru mandate europene de arestare la data de 1 octombrie 2020, pentru executarea pedepsei rezultante de 6 ani, 10 luni și 24, pedeapsă ce a fost stabilită prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 481/2020 emisă la data de 1 octombrie 2020 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Florența.

Astfel, se constată că este neîntemeiată susținerea apărării contestatorului în sensul că nu este lămurită cauza cu privire la pedeapsa rezultantă, având în vedere că din actele dosarului rezultă că potrivit Ordonanței de cumulare a pedepselor SIEP nr. 481/2020 din 1 octombrie 2020 au fost emise patru mandate europene de arestare în vederea executării pedepselor cu închisoarea dispusă prin Sentința nr. 716/2012 a Tribunalului din Pistoia, definitivă la 8.01.2013 prin hotărârea Curții de Apel din Florența, pedeapsă cumulată cu altele, în urma căreia s-a stabilit o rezultantă de 6 ani, 10 luni și 24 de zile închisoare.

Se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la executarea mandatului european de arestare împotriva persoanei solicitate A. și a dispus arestarea în vederea predării acesteia, pe o durată de 30 zile, de la 3 noiembrie 2020 și până la data de 2 decembrie 2020 inclusiv.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată împreună cu alte persoane, prin efracție, au sustras 14 calorifere/radiatoare din incinta Institutului National de Asigurări Sociale

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile în vederea punerii în executare a mandatelor europene de arestare, prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru punerea în executare a mandatelor europene de arestare și arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, în vederea predării, având în vedere Ordonanța SIEP nr. 481/2020 din 1 octombrie 2020.

Măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată și de celeritatea acestei proceduri de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfășurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care s-a dispus predarea către autoritățile judiciare italiene.

Totodată, instanța de control judiciar notează că aspectele referitoare la situația medicală și locativă a persoanei solicitate A. excedează motivelor care ar putea să justifice refuzul executării unui mandat european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, ținând seama și de principiul statuat de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind necesitatea executării mandatului european de arestare, astfel încât acestea nu pot face obiectul cenzurii instanței de control judiciar în cauza pendinte.

În ceea ce privește incidența motivului opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, invocat de apărare se constată că faptul că acesta nu este incident în cauză, astfel că, nu împiedică punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele contestatorului.

De asemenea, este neîntemeiată solicitarea apărării privind trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a solicita autorităților italiene copiile sentințelor de condamnare, întrucât în cauză nu este incidentă procedura privind recunoașterea hotărârii de condamnare și executarea pedepsei pe teritoriul statului de naționalitate prevăzută de art. 163 și următoarele din Legea nr. 302/2004, ci sunt aplicabile prevederile procedurii mandatului european de arestare.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2014, astfel că, se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- persoană solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM