ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2019

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 12.08.2019, de către autoritățile judiciare din Italia, față de persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30 septembrie 2019, până la data de 29 octombrie 2019, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19.09.2019, și arestată provizoriu, începând cu data de 19.09.2019, până la zi.

În fine, s-a dispus lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta procedură.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa nr. x/2019 din data de 19.09.2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța de fond, solicitând punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 12.08.2019, de autoritățile judiciare italiene, față de persoana solicitată A..

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 115 din 19.09.2019 s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 19.09.2019, ora 11:43, până la 20.09.2019 ora 11:43.

Astfel învestită, procedând la evaluarea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, după ce, în prealabil, a audiat persoana solicitată, luând act că aceasta nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare italiene, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legii speciale privind punerea în executare a mandatului european de arestare.

În acest sens, instanța a notat că, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 12.08.2019, în dosarul nr. x/2018, de către un procuror din cadrul Biroului J.A.P. de pe lângă Tribunalul din Pordenone, un mandat european de arestare, întemeiat pe Ordonanța aplicativă de măsură cautelară a custodirii în închisoare dd. 18-04-2018 nr. x, sub acuzația comiterii a două infracțiuni de tentativă de furt pluriagravant în concurs, prev. de art. 56 -110 - 624 - 625 alin. (1) n.5 și n.7 din C. pen. italian, constând în aceea că: în data de 11 septembrie 2017, persoana solicitată împreună cu alți cinci anchetați, deplasându-se, unii la bordul mașinii monitorate x, iar alții, într-o a doua mașină, au ajuns, în jurul orei 14:10, la supermarket-ul B. din Buoia. Aici, în timp ce doi au rămas în parcarea de afară pentru a sta de pază, ceilalți patru, printre care și persoana solicitată, au intrat în magazin și au încărcat un cărucior cu pachete de cafea C., în valoare de aproximativ 300 euro, deschizând lanțul de la casa de marcat pentru a fugi. Când au văzut însă că au fost observați de către vicedirector, au plecat abandonând căruciorul. Imediat ulterior, cei șase indivizi, patru bărbați și două femei, s-au dus, în jurul orei 14:35, cu cele două mașini, la supermarket-ul D. din Porcia, încercând, în mod similar, să sustragă pachete de cafea C. în valoare de peste 663 euro, încărcate într-un cărucior, dar nereușind întrucât au fost descoperiți.

Totodată, Curtea a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și că infracțiunile care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare italiene față de aceasta sunt incriminate și de legea penală română.

În fine, constatând că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată, care nu a consimțit la predare, nu a adus dovezi în sprijinul alegațiilor sale în sensul că nu va beneficia de un proces echitabil în fața autorităților judiciare italiene și că i se va încălca dreptul la apărare pe motiv de naționalitate, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva hotărârii anterior menționate, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 7 octombrie 2019, sub nr. x/2019.

La primul termen de judecată fixat în cauză, 11 octombrie 2019, cauza a fost amânată, la cererea contestatorului persoană solicitată, în vederea asigurării dreptului acestuia la apărare.

La termenul astfel acordat, 25 octombrie 2019, deși legal citat, contestatorul persoană solicitată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține demersul judiciar.

La același termen, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, precum și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul contestației de față îl constituie sentința penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care, în temeiul art. 104 din Legea nr. 302/2004 (reținerea, în dispozitivul hotărârii, a disp. art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind, în mod evident, rezultatul unei erori materiale), s-a hotărât punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 12 august 2019, de către autoritățile judiciare din Italia, față de persoana solicitată A., dispunându-se predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, și, respectiv, arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30 septembrie 2019, până la data de 29 octombrie 2019, inclusiv.

Anterior termenului de judecată fixat în cauză pentru data de 25 octombrie 2019, prin sentința penală nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019(2665/2019), Curtea de Apel București, secția I penală a hotărât, cu titlu definitiv, următoarele:

A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, ca urmare, în temeiul art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis, la data de 12 august 2019, de către autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., mandatul european de arestare a cărei punere în executare a fost dispusă prin sentința penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019 (care face obiectul prezentei contestații).

A revocat măsura arestării persoanei solicitate A., dispusă prin sentința penală anterior menționată pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 30 septembrie 2019.

A dispus punerea, de îndată, în libertate, a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. 54 (EAW-executare) din data de 30 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută, arestată provizoriu - în baza mandatului de arestare nr. 54 (EAW-provizoriu) din data de 19 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019 și arestată în vederea predării - în baza mandatului de arestare nr. 54 (EAW-executare) din data de 30 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019, începând cu data de 19 septembrie 2019 până la zi.

A dispus lăsarea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, potrivit adresei nr. x din data de 12 octombrie 2019 a Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene, autoritățile judiciare italiene au informat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. a fost revocat, iar semnalarea ștearsă.

A mai reținut că numărul de referință al acestei ultime semnalări - 41433 și codul Schengen ID - x corespund celor indicate în semnalarea inițială introdusă de către autoritățile din Italia, în Sistemul de Informații Schengen, care a stat la baza procedurii judiciare declanșate și derulate în România în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 12 august 2019.

Ca urmare, a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, hotărând conform dispozitivului.

Ca efect al acestei ultime hotărâri, la data de 12 octombrie 2019, persoana solicitată A. a fost eliberată de sub puterea mandatului de arestare nr. x din data de 30 septembrie 2019, emis de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019 în baza sentinței penale nr. 177/F din aceași dată.

În contextul factual prezentat, notând, cu titlu prealabil, că măsura arestării în vederea predării dispusă față de persoana solicitată prin sentința ce face obiectul prezentei contestații nu își mai produce efectele juridice, ca urmare a pronunțării hotărârii definitive nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 prin care, luându-se act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis, la data de 12 august 2019, de către autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., mandatul european de arestare, s-a dispus revocarea măsurii arestării persoanei solicitate A., Înalta Curte constată că această măsură nu poate face obiectul cenzurii sale în prezenta contestație.

Ca urmare, procedând în continuare, la evaluarea celorlalte dispoziții ale sentinței contestate, din perspectiva efectelor pe care le are asupra acestora sentința penală nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 și, prin aceasta, a limitelor în care pot fi cenzurate în prezenta contestație, Înalta Curte notează următoarele:

Revocarea deciziei autorităților judiciare străine în baza căreia se emite un mandat european de arestare are ca efect însăși revocarea mandatului emis în baza ei.

Pentru a produce însă acest efect în planul dreptului național, revocarea deciziei autorităților judiciare străine trebuie adusă la cunostința autorităților judiciare române competente, care iau act de ea în modalitatea prevăzută de art. 105 din Legea nr. 302/2004.

Altfel spus, revocarea deciziei autorităților judiciare străine în baza căreia se emite un mandat european de arestare produce efecte juridice în procedura desfășurată în fața instanțelor naționale numai din momentul în care acestea iau act de existența ei.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 191/F din data de 12 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019(2665/2019), Curtea de Apel București, secția I penală, cu titlu definitiv, a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis, la data de 12 august 2019, de către autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., mandatul european de arestare a cărei punere în executare a fost dispusă prin sentința penală care face obiectul prezentei contestații și a revocat măsura arestării persoanei solicitate dispusă prin sentința penală anterior menționată.

Or, ca efect al acestei hotărâri, se constată că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin adresa nr. x/2019 din data de 19.09.2019, cu care a fost învestită instanța de fond, a rămas fără obiect, mandatul european de arestare emis, la data de 12 august 2019, de către autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A., fiind în mod implicit revocat.

În consecință, se constată că, la acest moment, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea ei, motiv pentru care se impune cenzurarea acestui aspect în contestația persoanei solicitate, fiind evident că, în acest fel, nu se încalcă principiul neagravării situației părții în propria cale de atac, prevăzut de art. 425

1

alin. (4) rap. la art. 418 C. proc. pen.

Față de cele arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va desființa sentința contestată și rejudecând:

Va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12.08.2019, de către autoritățile judiciare din Italia, față de persoana solicitată A..

Va constata că prin sentința penală definitivă nr. 191/F din 12 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019 s-a revocat măsura arestării persoanei solicitate A. și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a acesteia.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor fi lăsate în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează sentința contestată și rejudecând:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12.08.2019, de către autoritățile judiciare din Italia, față de persoana solicitată A..

Constată că prin sentința penală definitivă nr. 191/F din 12 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019 s-a revocat măsura arestării persoanei solicitate A. și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a acesteia.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2019.