ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 991/2021

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 199 din data de 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, ca urmare, în baza art. 104 alin. (5) și 10 și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, la data de 30.09.2021, pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de lipsa consimțământului persoanei solicitate cu privire la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 22.11.2021 și până la data de 21.12.2021, inclusiv.

S-a constată că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, din data de 03.11.2021, ora 00:37, până la data de 04.11.2021, ora 00:37 și arestată provizoriu începând cu data de 03.11.2021 și până la data de 22.11.2021.

S-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea nr. 3558/II-5/2021 din 03.11.2021, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la aceeași dată, sub nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, la data de 30.09.2021, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt deosebit de grav și utilizare ilegală de carduri de credit și debit, prevăzute de art. 56, art. 493, art, 624 și art. 625 din C. pen. italian.

Persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, din data de 03.11.2021, ora 00:37, până la data de 04.11.2021, ora 00:37 și arestată provizoriu începând din data de 03.11.2021 și până la data de 22.11.2021.

La data de 19.11.2021, la dosarul cauzei a fost depus mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia împotriva persoanei solicitate A.

Examinând, la termenul din 22 noiembrie 2021, cererea cu care a fost învestită, Curtea de Apel București a reținut că față de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 30.09.2021, de către autoritățile judiciare din Italia, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt deosebit de grav și utilizare ilegală de carduri de credit și debit, prevăzute de art. 56, art. 493, art. 624 și art. 625 din C. pen. italian.

În acest context, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și a incidenței vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, Curtea a notat, punctual, următoarele: mandatul european de arestare îndeplinește cerințele de conținut și formă prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecțiune), actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, încadrarea juridică a infracțiunilor; circumstanțele săvârșirii faptelor și limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația din Italia pentru acestea; infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată; în cauză nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată; persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Italia și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Ca urmare, apreciind îndeplinite toate condițiile legii pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a admis cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 3 decembrie 2021, sub nr. x/2021.

La termenul fixat în contestație, 7 decembrie 2021, apărătorul ales al contestatorului a solicitat admiterea contestației, desființarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, dispunerea, în temeiul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a amânării predării părții cel puțin până la data de 31 decembrie 2021, susținând, în esență, că, în condițiile în care în Italia este instituită starea de urgență până la data anterior menționată, predarea părții în acest stat poate afecta sănătatea acesteia.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Astfel, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30.09.2021, de Curtea Pordenone - Investigații Preliminare, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt deosebit de grav și două infracțiuni de utilizare ilegală de carduri de credit și debit, prevăzute de art. 56, art. 493, art. 624 și art. 625 din C. pen. italian (constând în aceea că, la datele de 16.11.2017 și 11.01.2018, în scopul obținerii unui profit ilegal, a furat o geantă din trolerul de cumpărături al persoanei vătămate B., geantă care conținea suma de 90 euro, 2 carduri de debit și 2 carduri de credit, iar ulterior a folosit în mod fraudulos cardurile furate; totodată, a furat o geantă din trolerul de cumpărături al persoanei vătămate C., geantă care conținea numerar și carduri, iar ulterior a încercat să utilizeze ilegal cardurile de debit furate), constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în condițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, acestea având corespondent în legislația românească în infracțiunile de furt calificat și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 228 - 229 C. pen. și art. 250 C. pen.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

În contextul prezentat, notând și că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică, Curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30.09.2021, de Curtea Pordenone - Investigații Preliminare, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, fără a contesta, în concret, soluția primei instanțe, persoana solicitată A. critică omisiunea acesteia de a se pronunța asupra cererii sale de amânare a predării, fundamentată, în drept, pe dispozițiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 23 alin. (4) din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI, iar în fapt, pe argumentul că, în condițiile în care în Italia este instituită starea de urgență până la 31 decembrie 2021, predarea către acest stat îi poate afecta sănătatea, solicitând reformarea adecvată a hotărârii atacate sub acest aspect.

Critica formulată de persoana solicitată este neîntemeiată.

Dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că, în materia mandatului european de arestare sunt aplicabile, printre altele, și dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din același act normativ, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când "din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia".

Acest caz de amânare a predării vizează însă o situație personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecințe asupra executării hotărârii de predare, iar nu o împrejurare extrinsecă vieții acesteia.

Or, în lipsa unor elemente obiective, concrete, vizând riscul real la care ar fi supusă persoana solicitată în cazul predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia, simplul fapt al reinstituirii stării de urgență în această țară, în conjunctura epidemiologică internațională actuală determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de virusul SARS-CoV2, deși constituie o împrejurare specială, nu se circumscrie textului de lege precitat, întrucât, în mod evident, nu se raportează unei situații particulare excepționale referitoare la persoana solicitată.

Ca urmare, starea pandemică și implicațiile ei nu pot constitui un argument pentru amânarea predării persoanei solicitate A. în condițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, dar nici în condițiile art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI.

Art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, purtând denumirea marginală "Termenul pentru predarea persoanei", prevede, în alin. (4), că:

"În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată astfel convenită".

Or, prin conținutul ei, această normă de drept nu reglementează un caz de amânare a predării, incident în etapa de judecată a cererii de punere în executare a mandatului european de arestare (cazul speței), ci un caz de suspendare temporară a predării, care poate fi incident exclusiv în faza executării hotărârii de predare.

Prin urmare, vizând exclusiv faza punerii în executare a hotărârii de predare, dispozițiile art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI nu pot constitui temei pentru o soluție de amânare a predării persoanei solicitate.

Pentru argumentele prezentate, constatând neîntemeiată solicitarea contestatorului persoană solicitată de dispunere în cauză a unei soluții de amânare a predării, Înalta Curte apreciază ca legală soluția instanței de fond.

Cu toate acestea, notând că, în speță, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Italia în vederea urmăririi penale a cetățeanului român A., Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiția expresă ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispozițiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetățean român (cazul speței) sau persoană care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puțin 5 ani - urmăririi penale (cazul speței) sau judecății este condiționată de împrejurarea ca, în cazul în care față de aceasta se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecințe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiția corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menționată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, așa cum impun dispozițiile imperative ale normei în discuție.

În contextul acestor considerații teoretice, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene în vederea efectuării de cercetări penale față de persoana solicitată A., Înalta Curte, menținând soluția instanței de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanței de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 199 din data de 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va autoriza predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 199 din data de 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorizează predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.

GGC - ED