ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 93/2021

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a luat act că predarea persoanei solicitate A. va avea loc în termen de 30 zile de la noua solicitare a autorităților italiene (25 februarie 2021).

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a menținut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., arestată în baza mandatului de arestare în vederea predării nr. 59 EAW din data de 31 decembrie 2020, urmând ca măsura să fie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, respectiv până la 26 februarie 2021.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 26 ianuarie 2021 pe rolul instanței, a fost înregistrată sesizarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene nr. x/B. din 26 ianuarie 2021 prin care s-a solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii termenului de predare a persoanei solicitate A.

În motivare s-a arătat că autoritățile italiene au transmis formularul M din 26 ianuarie 2021 prin care au informat autoritățile române că nu este posibilă realizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit din cauza restricțiilor impuse în contextul pandemiei de Covid-19 și a dificultăților privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia. Autoritățile italiene au solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 25 ianuarie 2021, intenționându-se preluarea persoanei solicitate în jurul acestei date.

S-a mai menționat că prin Sentința penală nr. 251/F/31 decembrie 2020 a fost admisă predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, dispunându-se arestarea în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu 31 decembrie 2020 până la 29 ianuarie 2021 inclusiv.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 113 și 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Aceeași adresă a fost primită și la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înaintată de unitatea de parchet la data de 26 ianuarie 2021 prin Adresa nr. x/2020.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, la data de 21 decembrie 2020, în Dosarul nr. x/2020 SIEP, un procuror din cadrul Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza, a emis un mandat european de arestare, în vederea punerii în executare a unei sentințe penale definitive, privindu-l pe cetățeanul român A., având la bază sentința pronunțată în Dosarul nr. x 643/19 de către autoritățile italiene și prin care a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și 3.200,00 euro amendă, sub acuzația comiterii a 34 de infracțiuni, prev. de art. 337, 416, 624, 625, 648 din C. pen. italian.

Mandatul european de arestare se referă astfel, la infracțiuni care sunt incriminate și de legea penală română și anume: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., și art. 2561 C. pen., două infracțiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. și două infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., furt calificat în formă continuată - 23 acte materiale - prev. de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., și art. 2561 C. pen. și trei infracțiuni de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin Adresa nr. x/2020 din data de 31 decembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București, secția I penală, pentru a dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 decembrie 2020 de autoritățile judiciare italiene față de persoana solicitată A., urmărit și care a fost reținut prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 141 din 31 decembrie 2020, pentru 24 de ore, din data de 31 decembrie 2020 ora 09:30 până la 1 ianuarie 2021 ora 09:30.

De asemenea, sus-numitul a fost arestat provizoriu la data de 19 decembrie 2020, pe o perioadă de 15 zile, în vederea predării, în Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza mandatului european de arestare emis la data de 18 septembrie 2018, mandat care nu mai este valabil, fiind solicitată la data de 31 decembrie 2020 aplicarea dispozițiilor prev. de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 302/2020, republicată și care a fost înlocuit cu mandatul european de arestare, emis de aceleași autorități italiene, la data de 21 decembrie 2020.

Prin Sentința definitivă nr. 251/F/31 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5), (6) și art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și astfel s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 decembrie 2020, în Dosarul nr. x 643/19, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza - Republica Italia, pe numele persoanei solicitate A.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a consimțit la predare, potrivit declarației acesteia din data de 31 decembrie 2020 și s-a luat act că persoana solicitată A., nu a renunțat la regula specialității.

În final, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Republica Italia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității iar în acest sens s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de astăzi, 31 decembrie 2020 până la data de 29 ianuarie 2021, inclusiv.

La data de 26 ianuarie 2021, autoritățile italiene au transmis formularul M prin care au informat autoritățile române că nu este posibilă realizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit din cauza restricțiilor impuse în contextul pandemiei de Covid-19 și a dificultăților privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia. Autoritățile italiene au solicitat prelungirea termenului de predare, intenționându-se preluarea persoanei solicitate în jurul datei de 25 ianuarie 2021, când vor fi organizate curse charter.

În drept, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se realizează de Centrul de Cooperarea Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită (alin. (2)).

În același sens sunt și dispozițiile art. 23 alin. (1) - (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI.

S-a constatat că decizia-cadru se referă la forța majoră, noțiune interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 25 ianuarie 2017 (Cauza C640/15 - Tomas Vilkas) - par. 53 - 57. S-a arătat în esență că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate. În ceea ce privește noțiunea de forță majoră, în sensul art. 23 alin. (3) din decizia cadru, trebuie să se țină seama de economia și de finalitatea deciziei cadru în vederea interpretării și a aplicării elementelor constitutive ale forței majore, astfel cum rezultă ele din jurisprudența Curții. În condițiile în care articolul 23 alin. (3) din decizia cadru constituie o derogare de la regula prevăzută la art. 23 alin. (2) din decizia-cadru, noțiunea de forță majoră trebuie să fie interpretată în mod strict. În plus, s-a subliniat că rezultă din textul articolului 23 alin. (3) din decizia cadru că existența unui caz de forță majoră nu poate justifica prelungirea termenului de predare a persoanei căutate decât în măsura în care acest caz de forță majoră implică faptul că predarea persoanei respective în termenul prevăzut este "împiedicată". Simpla împrejurare că predarea persoanei menționate este doar îngreunată nu poate justifica, așadar, aplicarea regulii prevăzute în prima teză a acestei dispoziții.

Aplicând dispozițiile legale menționate la speța de față, astfel cum au fost interpretate și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-a constatat că predarea persoanei solicitate A. nu a fost posibilă în termenul de 10 zile menționat la art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv până pe data de 26 ianuarie 2021.

Autoritățile italiene au invocat ca și motive pentru imposibilitatea preluării persoanei solicitate faptul că unele zboruri sunt încă anulate, iar altele sunt susceptibile de modificări ale orarului, în contextul pandemiei de Covid-19. În România este instituită starea de alertă, ultima dată fiind prelungită prin HOTĂRÂREA nr. 3 din 12 ianuarie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 ianuarie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Pe teritoriul Italiei este în vigoare starea de urgență până la 31 ianuarie 2012. La data de 3 decembrie 2020, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Italiene a semnat un nou decret care se aplică în perioada 04 decembrie 2020 - 15 ianuarie 2021 - https://www.x.ro. Există însă zboruri între cele două state.

Apreciind asupra termenului scurt de 10 zile menționat la art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în contextul evoluției pandemiei de Covid-19 la nivel european, Curtea a constatat că împrejurările invocate de statul italian sunt într-adevăr străine acestuia, neobișnuite - o astfel de pandemie generalizată la nivel global afectând inclusiv legăturile aeriene dintre state (chestiune notorie deja), dar și imprevizibile (în sensul că orarul de zbor nu putea fi anticipat), în pofida diligențelor manifestate. În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Este adevărat că s-ar putea invoca faptul că persoana solicitată ar fi putut fi preluată pe cale rutieră de exemplu, însă o asemenea modalitate impune formularea unor cereri de tranzit, astfel că procedura ar fi fost îngreunată.

Prin urmare, în cauză a fost justificată suficient imposibilitatea efectuării predării în termenul prev. de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel că se va lua act conform art. 113 alin. (2) de noua dată convenită, predarea urmând să aibă loc în jurul datei de 25 februarie 2021 neputând fi reținute apărările persoanei solicitate.

Analizând în continuare legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, Curtea a reținut că, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, instanța pronunțându-se prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Deși aparent menținerea ar opera în temeiul dispozițiilor legale doar până la luarea unei hotărâri în legătură cu predarea persoanei solicitate, totuși conform tezei a II-a a art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 zile.

Conform art. 12 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenție, în conformitate cu dreptul statului membru de executare.

În cauză temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate A., în condițiile în care procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent (de la data luării măsurii arestării provizorii și până în prezent trecând doar 24 de zile), astfel că durata detenției nu are caracter excesiv. Evident, durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile, fiind respectate exigențele art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004.

Solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă nu pot fi primite prin raportare la exigențele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea apreciind că singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea - ipoteză incidentă în cauza de față - fiind arestarea, chiar și dispozițiile art. 113 rezultând că la momentul predării efective persoana solicitată se află în stare de detenție.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație, motivele promovării căii de atac fiind susținute de către apărătorul desemnat din oficiu.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 din aceeași lege.

În speță, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul european de arestare de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza - Republica Italia, în dosarul nr. x 643/19.

Ulterior, prin Sentința definitivă nr. 251/F/31 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 21 decembrie 2020, în Dosarul nr. x 643/19, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Monza - Republica Italia, precum și predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, constatându-se că persoana solicitată a consimțit la predare.

În acest sens, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de astăzi, 31 decembrie 2020 până la data de 29 ianuarie 2021, inclusiv.

Prin Încheierea penală contestată, din data de 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a menținut măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., avându-se în vedere că, prin adresa din data de 26 ianuarie 2021 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene s-a solicitat prelungirea termenului de predare a persoanei solicitate, deoarece autoritățile italiene au informat autoritățile române că nu este posibilă realizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit din cauza restricțiilor impuse în contextul pandemiei de Covid-19 și a dificultăților privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile România - Italia.

În acest context, se are în vedere că, potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție de pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

În aplicarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că, față de situația generată de epidemia COVID-19, autoritățile statului emitent împreună cu autoritățile române s-au aflat în imposibilitate din motive independente de voința acestora să realizeze predarea persoanei solicitate A., în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În contextul crizei sanitare existente, misiunea de predare a persoanei solicitate în Italia neputând fi realizată până în prezent, în condițiile în care o serie de restricții sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecției cu SARS-COV-2, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor față de care s-au emis mandate europene de arestare, Înalta Curte apreciază că prima instanță a procedat conform dispozițiilor legale incidente în materie, care permit ca predarea să poată avea loc la o nouă dată, luându-se act că s-a convenit ca predarea persoanei solicitate A. să aibă loc în termen de 30 zile de la noua solicitare a autorităților italiene (25 februarie 2021), sens în care a menținut măsura arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată.

În ceea ce privește durata totală a măsurii dispuse față de contestator, se constată că dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "... durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.". Raportând aceste dispoziții la situația concretă din prezenta cauză, se reține că nu a fost depășit termenul imperativ prevăzut de textul legal anterior menționat.

În acest context, solicitarea contestatorului A. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, nu poate fi primită de Înalta Curte, raportat la dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială. Astfel, dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM