ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2021

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 18 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestării persoanei-solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.05.2021 și până la data de 16.06.2021, inclusiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală definitivă nr. 88/F/28.04.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, s-au hotărât următoarele:

"Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.04.2021 de către Tribunalul din Rovigo - Italia pe numele persoanei solicitate A.

Dispune predarea, cu respectarea regulii specialității, a persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene.

Ia act de consimțământul persoanei solicitate la predare.

Ia act de faptul că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

Dispune arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 28.04.2021 la 27.05.2021, inclusiv.

Constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu de la 20.04.2021 la zi.

Conform art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004 dispune emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă."

La data de 12.05.2021 a fost înaintată la dosar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare italiene, transmisă prin intermediul Biroului Național Sirene, de prelungire a termenului predării până la data de 10.06.2021, deoarece misiunea de preluare nu poate fi organizată mai devreme din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei COVID 19.

În acest context, Curtea a stabilit termen la data de 18.05.2021 în vederea discutării legalității și temeiniciei măsurii arestării dispuse în vederea predării persoanei solicitate, în temeiul art. 113 alin. (2) rap. la art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție de pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

În aplicarea acestor dispoziții legale, Curtea a constatat că, în contextul pandemiei provocate de virusul SARS-COV-2, autoritățile statului emitent împreună cu autoritățile române s-au aflat în imposibilitate să realizeze predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, Curtea a reținut că situația generată de pandemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei-solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-COV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, fiind restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forță majoră" deopotrivă mai sus menționată, astfel cum aceasta a fost interpretată și în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobișnuită și imprevizibilă, ale cărei consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudență constantă, stabilită și în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, Curtea a constatat că devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

"(9) Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai dusă ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

În acest context, în cazul în care autoritățile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispozițiilor legale precizate, Curtea trebuie să decidă asupra menținerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

În cauză, Curtea a reținut că motivele pentru care persoana solicitată nu a putut fi predată în termenul pentru care s-a dispus inițial arestarea sunt întemeiate, că durata detenției nu a depășit un termen rezonabil, precum și faptul că durata arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la cererea persoanei-solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, Curtea a constatat că raportat la dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei-solicitate se poate realiza doar în timp ce aceasta se află sub puterea măsurii arestării, astfel încât luarea unei măsuri preventive alternative nu este posibilă în acest moment, aspect care a fost statuat în mod constant în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a curților de apel.

Această împrejurare rezultă și din dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în faza de executare a hotărârii definitive de predare a persoanei solicitate către statul solicitant singura măsură preventivă ce se poate lua fiind arestarea, scopul fiind cel al asigurării predării efective a respectivei persoane. Numai în situația în care sunt depășite termenele maxime de predare, măsura arestării în vederea predării se revocă, iar persoana solicitată este pusă în libertate fără luarea unei alte măsuri preventive, dintre cele reglementate de C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, în termen legal, persoana-solicitată A., precizând faptul că are o familie și nu se va sustrage de la procedura de predare în baza mandatului european emis pe numele lui.

În susținerea contestației, apărătorul său desemnat din oficiu, a solicitat, în esență, luarea unei măsuri mai puțin grave, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, justificat de împrejurarea că procedura de predare se poate asigura cu acesta în stare de libertate, întrucât nu urmărește să se sustragă sau să îngreuneze în vreun fel procedura.

Examinând contestația prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 88/F/28 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, definitivă la data de 28 aprilie 2021, urmare a consimțământului la predare al persoanei-solicitate, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, pe cale de consecință, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 6 aprilie 2021 de către Tribunalul din Rovigo - Italia pe numele persoanei-solicitate A. De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei-solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la 28 aprilie 2021 la 27 mai 2021, inclusiv.

La data de 12 mai 2021 a fost înaintată la dosar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare italiene, transmisă prin intermediul Biroului Național Sirene, de prelungire a termenului predării până la data de 10.06.2021, deoarece misiunea de preluare nu poate fi organizată mai devreme din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei COVID 19.

În acest context, Curtea a stabilit termen la data de 18 mai 2021 în vederea discutării legalității și temeiniciei măsurii arestării dispuse în vederea predării persoanei solicitate, în temeiul art. 113 alin. (2) rap. la art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea din data de 18 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, de la 18 mai 2021, până la data de 16 iunie 2021, inclusiv.

Înalta Curte constată că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Într-adevăr, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de deținere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Însă, conform alin. (2) al aceluiași articol, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Iar, potrivit alin. (3), în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Prin urmare, se constată că punerea în libertate a persoanei-solicitate are loc numai în situația în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, prevăzute în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, menționat anterior.

Or, în cauză, contestatorul-persoană solicitată a fost arestat în vederea predării începând cu data de 20 aprilie 2021.

Art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată (care transpune art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare) nu limitează în mod expres numărul de noi date ale predării care pot fi convenite între autoritățile implicate, în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut este împiedicată de un caz de forță majoră.

O interpretare contrară ar putea determina punerea în libertate a persoanei căutate în situații în care prelungirea detenției acesteia din urmă nu își are originea într-o lipsă de diligență a autorităților de executare și în care durata totală a detenției respectivei persoane nu prezintă un caracter excesiv (Hotărârea din 16 iunie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 59).

În aceste condiții, este necesar să se considere că art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Vilkas, C-640/15, punctul 39).

Într-o jurisprudență constantă, stabilită în diferite domenii ale dreptului Uniunii s-a statuat că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (Hotărârea din 18 decembrie 2007, Societe Pipeline Mediterranee et Rhone - C314/06, EU:C:2007:817, pct. 23; Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-219/09, EU:2010:152, punctul 44; Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

În cauză, Înalta Curte constată că predarea contestatorului-persoană-solicitată în termenul de 10 zile de la dată convenită nu a fost posibilă din motive independente de voința autorităților statului solicitant, care au comunicat faptul că misiunea de preluare nu poate fi organizată mai devreme din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei COVID 19, solicitând, în acest sens, prelungirea termenului până la data de 10 iunie 2021. Totodată, se constată că, deși data certă a predării persoanei-solicitate nu a fost stabilită, autoritățile din Italia au comunicat că predarea ar fi posibilă până la data de 10 iunie 2021, dată luată în calcul de instanța de fond.

De asemenea, Înalta Curte reține că măsura arestării în vederea predării contestatorului-persoană-solicitată A. este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia (urmărită penal pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie calificată prevăzută de art. 110, 628 alin. (3), (61) alin. (1), (11)2 alin. (1) C. pen. italian, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 20 de ani) și că durata totală a arestării în vederea predării nu are caracter excesiv, fiind dispusă începând cu data de 20 aprilie 2021.

Prin urmare, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu se impune punerea în libertate a contestatorului-persoană-solicitată, pe de o parte, pentru că prelungirea duratei detenției acesteia nu își are originea într-o lipsă de diligență a autorității de executare, iar pe de altă parte, pentru că durata totală a arestării preventive în vederea predării nu prezintă un caracter excesiv, nici în raport cu data dispunerii măsurii preventive, nici în raport de termenul obiectiv maxim stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, este corectă și aprecierea potrivit căreia, cererea persoanei-solicitate A., de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, în raportat cu dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei-solicitate se poate realiza doar în timp ce aceasta se află sub puterea măsurii arestării, astfel încât luarea unei măsuri preventive alternative nu este posibilă în acest moment, aspect care a fost statuat în mod constant în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, rezultă că singura măsură preventivă ce se poate lua, este arestarea, în vederea executării hotărârii definitive de predare către statul solicitant și doar în situația în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

În final, Înalta Curte are în vedere și scopul Deciziei-cadru, de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii Europene, de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, restrângerea imediată a libertății persoanei solicitate, într-un centru de detenție, fiind proporțională cu scopul urmărit (predarea imediată în momentul în care acest lucru va fi posibil).

În consecință, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana-solicitată A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana-solicitată A., împotriva încheierii penale din data de 18 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-persoană-solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană-solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.

GGC - NN