ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din data de 15 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.11.2021 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano (număr de referință x R.G.N.R. 7384/2021 R.G. G.I.P.) față de persoana solicitată A., în baza ordonanței de arestare preventivă emisă la 06.11.2021 de autoritățile judiciare italiene.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Italiană cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 15.03.2022 până la 13.04.2022 inclusiv.

S-a respins ca inadmisibilă solicitarea persoanei solicitate de luare a măsurii controlului judiciar și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării de la 03.03.2022 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 03.03.2022, sub nr. x/2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile.

S-a arătat că persoana solicitată este urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tăinuire prevăzute de art. 624, 625, 648, cu aplicarea art. 99 și 100 din C. pen. italian, iar la data de 19.11.2021 a fost emis pe numele acesteia un mandat european de către autoritățile judiciare din Republica Italia.

În cuprinsul sesizării, s-a menționat că s-a solicitat autorităților judiciare italiene transmiterea, în regim de urgență, a mandatului european de arestare în limba română, engleză sau franceză.

Față de A. a fost luată măsura reținerii de către procuror, prin ordonanța nr. 34/03.03.2022, începând cu 03.03.2022, ora 13:30, până la 04.03.2022, ora 13:30. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 102 alin. (4) și (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea din 03.03.2022 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 156/15.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 03.03.2022, până la 17.03.2022 inclusiv.

În vederea continuării procedurii, instanța a amânat cauza pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, acordând termen la 15.03.2022.

La data de 09.03.2022, a fost înaintat mandatul european de arestare din 19.11.2021 emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano (număr de referință x R.G.N.R. 7384/2021 R.G. G.I.P.), în baza ordonanței de arestare preventivă emisă la 06.11.2021 de autoritățile judiciare italiene.

La termenul din 15.03.2022, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, în raport de cele menționate în mandatul european de arestare, constatându-se că nu sunt obiecții în ceea ce privește identitatea. De asemenea, persoana solicitată, în prezența avocatului ales, a confirmat că i s-a comunicat în copie mandatul european de arestare, în limba română, a fost informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, aducându-i-se la cunoștință și celelalte drepturi prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Totodată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, inclusiv consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia - art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea, sens în care s-a procedat la audierea sa potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, declarația fiind atașată la dosarul cauzei. În esență, în opinia persoanei solicitate, faptele menționate în mandat nu sunt descrise suficient, contrar dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, faptele sale nu sunt dintre cele prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004, iar hotărârea care a stat la baza emiterii acestuia a fost dată în lipsă, fiind incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că la data de 19.11.2021, judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano, a emis în dosarul nr. x/2021 R.G.N.R. 7384/2021 R.G. G.I.P., un mandat european de arestare în vederea urmăririi și/sau al judecății, privindu-l pe cetățeanul cu dublă naționalitate, română și moldovenească, A., având la bază ordonanța de arestare preventivă emisă de autoritățile judiciare din Italia. Mandatul se referă la 5 infracțiuni.

Se reține în sarcina sa că, împreună cu B., C., D. și E.:

- în complicitate morală și materială cu aceștia, în scopul de a obține pentru sine și pentru alții un folos material, au primit vehiculul x de culoare albă, înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunțat la data de 19.02.2021, în orașul Lodi, de către F.;

- în complicitate morală și materială cu aceștia, în scopul de a obține pentru sine și pentru alții un folos material, au primit vehiculul x de culoare albă, cu plafonul roșu, înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunțat la data de 30.10.2020, în orașul Stazione Piacenza Principale, de către G.;

- în complicitate morală și materială cu aceștia, în scopul de a obține pentru sine și pentru alții un folos material, au primit vehiculul x, înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunțat la data de 04.03.2021 în orașul Cuggiono Principale de către H..

De asemenea, în complicitate cu C. și D., în scopul de a obține pentru sine sau pentru alții un folos material, a sustras vehiculul x înmatriculat cu nr. x care provenea dintr-un furt denunțat la data de 09.03.2021, în orașul Busto Garolfo, de către I.

În complicitate cu C. și D., în scopul de a obține un folos material, au cumpărat sau au primit autoturismul x, înmatriculat cu nr. x, care provenea dintr-un furt din locuință, comis la Solbiate con Cagno, în noaptea de 09/10.03.2021 și denunțat la 10.03.2021 de către J., respectiv piese auto care proveneau din interiorul autoturismului x aparținând numitului K., sustrase la L. în noaptea de 22/23.03.2021, furt denunțat la 23.03.2021 și din interiorul autoturismului marca x aparținând persoanei vătămate M., vehicul sustras la L., în noaptea de 22/23.03.2021, infracțiune denunțată la 23.03.2021.

Din mandatul european de arestare rezultă că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunile de tăinuire a bunurilor furate și complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzute de art. 648 C. pen. italian și art. 624, 625 alin. (5) și (7) C. pen. italian.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul României pentru alte fapte decât cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare (în sensul că nu are calitatea de suspect/inculpat în vreun dosar penal) și nici pentru faptele menționate în mandat.

Pentru faptele menționate pedeapsa maximă privativă de libertate este de 8 ani, respectiv 10 ani închisoare, astfel cum rezultă din mandatul european de arestare.

În fața instanței persoana solicitată nu a avut obiecții în ceea ce privește identitatea, dar a invocat că faptele nu sunt descrise suficient, că nu se verifică dubla incriminare, nefiind expres prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și, de asemenea, că nu a fost prezent la procesul în urma căruia a fost arestat.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Curtea a constatat că, din economia dispozițiilor legale cuprinse în Legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 10.11.2021, îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de autoritățile judiciare din Republica Franceză, dau loc la predare.

Contrar susținerilor persoanei solicitate, s-a arătat că, în cuprinsul mandatului european de arestare, faptele care au stat la baza emiterii acestuia sunt suficient de bine descrise, fiind descrise circumstanțele în care ar fi fost comise, inclusiv locul, momentul și gradul de implicare a numitului A. De altfel, apărarea s-a limitat doar să invoce acest aspect, fără a motiva în vreun fel de ce apreciază că nu ar fi îndeplinită această condiție ce ține de conținutul mandatului european și care, oricum, nu se circumscrie niciunui motiv obligatoriu sau facultativ de refuz dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. Cel mult, dacă și instanța ar fi apreciat că informațiile furnizate nu sunt suficiente, s-ar fi putut solicita lămuriri autorităților judiciare din statul solicitant.

În legătură cu apărarea persoanei solicitate în sensul că faptele imputate de autoritățile judiciare din Italia nu sunt menționate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că, deși observația apărării este corectă, potrivit alin. (2) a art. 97 pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau încadrarea juridică a acesteia.

Așadar, nu doar pentru faptele de la alin. (1) se poate admite predarea, ci și pentru alte fapte, cu condiția verificării dublei incriminări. Or, și potrivit legii române faptele imputate persoanei solicitate A. constituie infracțiuni - complicitate la tăinuire, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 270 alin. (1) din C. pen., respectiv complicitate la furt, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-a reținut că, în cauză, nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

S-a arătat că susținerile persoanei solicitate în sensul că ar fi incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, constând în aceea că nu a fost prezentă personal la judecata care a condus la emiterea ordonanței de arestare preventivă dispusă de autoritățile judiciare din Italia la data de 06.10.2021, nu pot fi primite. Dispozițiile legale invocate se referă la persoana condamnată, ceea ce nu este cazul în speță, în condițiile în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale și/sau judecății.

S-a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano la data de 19.11.2021.

Curtea a avut în vedere și dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cauză persoana solicitată A. având și cetățenia română, astfel că predarea, în baza unui mandat european de arestare, emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, se face, în această situație, sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, arestarea în vederea predării (măsură necesară pentru a garanta predarea persoanei solicitate și implicit punerea în executare efectivă a mandatului european de arestare, dar și obligatorie, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 103 alin. (13) fiind dispusă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.03.2022 până la 13.04.2022 inclusiv.

S-a reținut că nu se poate dispune o altă măsură, contrar solicitărilor persoanei solicitate, aspect care rezultă din prevederile art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Punerea în executare a mandatului european de arestare implică și arestarea persoanei solicitate, după întocmirea sentinței prevăzute la art. 109, judecătorul emite de îndată mandat de arestare. S-a arătat că este inadmisibilă așadar solicitarea de dispunere a măsurii controlului judiciar.

Împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat contestație persoană solicitată A. solicitând, prin apărător desemnat din oficiu, luarea măsurii controlului judiciar.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene, la data de 19.11.2021, față de numitul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tăinuire prevăzute de art. 624, art. 625, art. 648, cu aplicarea art. 99 și art. 100 din C. pen. Italian.

Înalta Curte constată că persoana solicitată A., a precizat în fața instanței de control judiciar că este de acord cu predarea către autoritățile italiene.

Astfel, se constată că, în mod judicios, prima instanță a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța ia măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării sale către autoritatea judiciară emitentă.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsură preventivă dispusă astfel se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 1012 RON pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.

Procesat de GGC - LM