ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 500/2022

Ședința publică din data de 23 august 2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din data de 05 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 1715/2020 R.G.N.R - dosar instanță nr. x/2021 R.G. G.I.P emis la data de 16.07.2021 de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Sondrio, Italia, cu privire la persoana solicitată A., cetățean român, și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data expirării măsurii reținerii, începând cu data de 06 august 2022 și până la data de 04 septembrie 2022 inclusiv.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității conferită de art. 117 din Legea 302/2004.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 05 august 2022, ora 14:45, până la data de 06 august 2022, ora 14:45.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea de apel a reținut că la data de 5.08.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a adresat instanței cu propunerea de punere în executare a mandatului european de arestare nr. 1715/2020 R.G.N.R - dosar instanță nr. x/2021 R.G. G.I.P emis la data de 16.07.2021 de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Sondrio, Italia, cu privire la persoana solicitată A., solicitându-se totodată, luarea măsurii arestării față de persoana solicitată pe o durată de 30 de zile, precum și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Italia.

Prima instanță, verificând legalitatea și temeinicia sesizării instanței cu această cerere, a reținut că solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Italia din conținutul mandatului european de arestare vizează predarea persoanei solicitate, în vederea cercetării sale pentru săvârșirea infracțiunii de viol agravat în formă continuată (asupra unei victime în vârstă de sub 14 ani și profitând de anumite circumstanțe de timp și de loc), prev. de art. 81, art. 609 bis, art. 609 - TER, art. 61 nr. 5 C. pen. Italian, faptă constând în aceea că în perioada iunie - septembrie 2020, în timpul vacanței de vară petrecute în Italia în localitatea Lovero (Provincia Sondrio), în timp ce era găzduită împreună cu mama ei acasă la sora ei mai mare, un vecin de casă, tot român, abuzând de relațiile de prietenie, sus/numitul a obligat-o în cinci ocazii, pe persoana vătămată B. (născută la data de x), să întrețină cu el raporturi sexuale, constrângând-o chiar și prin violențe.

S-a reținut că persoana solicitată a confirmat că datele sale de identitate corespund cu cele ale persoanei care face obiectul solicitării în mandatul european de arestare. După aducerea la cunoștință a drepturilor prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, precum și a efectelor regulii specialității, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, în vederea cercetării sale, pentru că nu se consideră vinovat și a menționat că uzează de beneficiul conferit de regula specialității.

Curtea de Apel Cluj a analizat solicitarea de executare a mandatului european de arestare prin prisma cerințelor impuse de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Astfel, s-a reținut că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare are echivalent în legislația română în prevederile infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen. român, faptă sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Totodată, s-a menționat că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene se execută pe baza principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, consacrat prin Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, transpusă în legislația română, precum și în cea italiană.

A mai reținut prima instanță că persoana nu a fost supusă unor proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare; conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare nu s-a prescris.

În consecință, constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus amintite și că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, prima instanță a admis sesizarea parchetului și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A., dispunându-se predarea acesteia către autoritățile judiciare din Italia cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

*****

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana solicitată A., prin avocat, a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18.08.2022, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 23.08.2022, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului și ale parchetului asupra contestației de față, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Italia (Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Sondrio, Italia, nr. 1715/2020 R.G.N.R - dosar instanță nr. x/2021 R.G. G.I.P), au emis la data 16.07.2021 pe numele persoanei solicitate A. un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de viol agravat în formă continuată (asupra unei victime în vârstă de sub 14 ani și profitând de anumite circumstanțe de timp și de loc), prev. de art. 81, art. 609 bis, art. 609 - TER, art. 61 nr. 5 C. pen. Italian.

În fapt, în esență, din conținutul mandatului european de arestare se reține că, în perioada iunie - septembrie 2020, în timpul vacanței de vară petrecute în Italia în localitatea Lovero, Provincia Sondrio, în timp ce era găzduită împreună cu mama ei acasă la sora ei mai mare, un vecin de casă, tot român, abuzând de relațiile de prietenie, persoana solicitată A. a obligat-o în cinci ocazii, pe persoana vătămată B. (născută la data de x), să întrețină cu el raporturi sexuale, constrângând-o chiar și prin violențe.

Raportat la infracțiunea presupus a fi săvârșită de persoana solicitată, Înalta Curte constată că aceasta nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate A. regăsindu-se printre faptele care dau loc la predare, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004, republicată, nemaifiind astfel necesară verificarea acestei condiții. Pe de altă parte, și dacă ar fi verificată potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, această condiție este îndeplinită, similar primei instanțe, reținându-se că fapta care face obiectul mandatului european de arestare are echivalent în legislația română în prevederile infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen. român, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea sa și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile procesuale pe care le are în cadrul acestei proceduri, posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, persoana solicitată a declarat că nu consimte să fie predată autorităților italiene, aspecte consemnate în cuprinsul procesului-verbal de la dosar, dosar fond și în cuprinsul declarației persoanei solicitate, dosar.

În acord cu prima instanță, din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar împrejurarea că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, nu poate constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

De asemenea, se constată îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru executarea mandatului european de arestare, fiind întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia la data de 16.07.2021 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Totodată, se mai reține că, mandatul european de arestare, fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea și predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal, prin sentința contestată s-a dispus arestarea persoanei solicitate în conformitate cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 05 august 2022 a Curții de Apel Cluj, ca nefondată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 05 august 2022 a Curții de apel Cluj, secția Penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 august 2022.