ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021
Asupra contestației de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 192 din 8 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția I Penală, a hotărât următoarele:
A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 104 alin. (5) și 10 și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Irlanda la data de 01.11.2021, față de A..
A luat act de lipsa consimțământului persoanei solicitate la predarea către autoritățile judiciare din Irlanda.
De asemenea, a dispus predarea persoanei solicitate, A., către autoritățile judiciare din Irlanda, cu respectarea regulii specialității.
Totodată a dispus arestarea persoanei solicitate, A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 08.11.2021 și până la data de 07.12.2021 inclusiv.
A mai constatat că persoana solicitată a fost reținută începând de la data de 08.11.2021, ora 03:11, până la data de 08.11.2021 ora 13:40.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul partial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 506 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția I Penală a reținut următoarele:
La data de 08.11.2021 a fost înregistrată pe rolul Curții, sub nr. x/2021, sesizarea nr. 3562/II 5/2021 din data de 08.11.2021, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Irlanda la data de 01.11.2021, împotriva persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiuni de omor, prevăzută de art. 4 din Legea Justiției Penale din 1964.
Prin ordonanța nr. 103 din 08.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, din data de 08.11.2021, ora 03:11, până la data de 09.11.2021.
La dosarul cauzei, a fost atașat mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare Irlanda la data de 01.11.2021 împotriva persoanei solicitate A..
Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, procedând, totodată, la ascultarea sa, care a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Iralnda si înțelege să se prevaleze de regula specialității.
În esență, Curtea a reținut că potrivit mandatului european de arestare emis de către un judecător de la înalta Curte din Dublin, acest caz se referă la uciderea lui B., al cărui trunchi decapitat și parțial dezmembrat a fost descoperit sub un palmier mare pe teritoriul unei case părăsite cunoscute drept C., pe str. x, Cork, cu puțin timp înainte de ora 16:00 la data de 28 decembrie 2019. Cadavrul a fost descoperit de un vecin.
Pe 6 septembrie 2021, Directorul Serviciului Procuratură a trimis în judecată persoana solicitată conform rechizitoriului pentru o singură infracțiune de omor, constând în aceea că, la o dată necunoscută, între 27-28 decembrie 2019, la C., pe str. x, Cork, District nr. 19, l-a omorât pe B., încălcând dreptul cutumiar.
Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiuniilor, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația din Irlanda pentru acestea.
Totodată, infracțiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal dă loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
În plus, Curtea a apreciat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva sentinței penale nr. 192 din 8 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021 a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..
Contestația nu a fost motivată, însă, cu ocazia dezbaterilor, apărătorii aleși ai persoanei solicitate au invocat încălcarea dreptului la apărare de către instanța de fond, care nu i-ar fi oferit părții posibilitatea de a lua legătura cu apărătorii săi aleși, în condiții de confidențialitate, a exigențelor dreptului la un proces echitabil, întrucât nu ar fi avut suficient timp pentru a studia dosarul, astfel cum sunt reglementate de art. 6 parag. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dispozițiilor art. 22-23 din Legea nr. 302/2004, precum și a condițiilor prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Irlanda la data de 01.11.2021, împotriva persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiuni de omor, prevăzută de art. 4 din Legea Justiției Penale din 1964, pentru care a fost trimis în judecată în data de 6 septembrie 2021 de către Directorul Serviciului Procuratură.
Astfel, în conținutul mandatului european de arestare se reține o singură infracțiune de omor, constând în aceea că, la o dată necunoscută, între 27-28 decembrie 2019, la C., pe str. x, Cork, District nr. 19, persoana solicitată l-a omorât pe B., încălcând dreptul cutumiar.
Înalta Curte constată că fapta pentru care se solicită predarea și face obiectul mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Irlanda, este cuprinsă în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.
Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
În acest sens, instanța de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeași lege.
Referitor la susținerile apărării în sensul că ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil întrucât nu ar fi avut suficient timp pentru a consulta dosarul, ca judecătorul de la prima instanță nu i-ar fi oferit părții posibilitatea de a lua legătura cu apărătorii săi aleși, în condiții de confidențialitate, sau că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 22-23 din Legea nr. 302/2004, precum și condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că, în concret, niciuna dintre aceste susțineri nu este fondată.
Pe de o parte, așa cum rezultă din practicaua sentinței contestate, apărătorul ales al persoanei solicitate a solicitat doar acordarea unui termen în vederea studiului dosarului pentru pregătirea unei apărări efective, nefăcând vorbire despre imposibilitatea de a lua legătura cu partea în condiții de confidențialitate potrivit art. 89 alin. (2) C. proc. pen., aplicabil în prezenta cauză în raport cu dispozițiile ar. 7 din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost adusă vreo vătămare, în raport cu complexitatea în fapt și în drept a cauzei sau a volumului dosarului, care sunt reduse. În acest sens, se observă că obiectul cauzei constă în executarea unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Irlanda, în care este descrisă o singură faptă de omor, iar dosarul conține un număr de 57 de file (sesizarea parchetului potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și mandatul european de arestare tradus în limba română totalizează un număr de 5 pagini).
De altfel, nici prin raportare la principiul egalității armelor nu se poate susține că ar fi fost adusă atingere dreptului de a beneficia de înlesnirile necesare pregătirii apărării, întrucât atât apărarea, cât și procurorul au avut la dispoziție același timp pentru a formula concluzii.
În plus, Înalta Curte reamintește că respectarea uneia sau alteia dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil trebuie să fie apreciată în raport cu ansamblul procesului, motiv pentru care constată că dreptul la apărare al persoanei solicitate nu a suferit o limitare incompatibilă cu cerințele unui proces echitabil, nefiind încălcat așadar art. 6 paragraf 1 și 3 din Convenție.
Totodată, se observă că apărarea persoanei solicitate a făcut trimitere, în mod eronat, la dispoziții referitoare la extrădare (art. 22-23 din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care cauza dedusă judecății are ca obiect o contestație formulată împotriva unei încheieri privitoare la un mandat european de arestare reglementat de dispozițiile art. 97 și următoarele din același act normativ, iar nu o cerere de extrădare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 192 din 8 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 192 din 8 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.