ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 746/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021) a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată a fost dispusă punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de judecătorul districtual din cadrul Tribunalului Districtual Nicosia, pe numele persoanei solicitate A..

A fost dispusă predarea persoanei solicitate către autoritățile din Cipru, cu respectarea regulii specialității.

A fost dispusă arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 01.09.2021 la 30.09.2021, inclusiv.

A fost constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării de la 18.08.2021 la 01.09.2021.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

La data de 18.08.2021 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, sub nr. x/2021 sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de către autoritățile judiciare din Cipru față de numita A..

Prin Ordonanța nr. 82/18.08.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 18.08.2021, ora 05:50 până la data de 19.08.2021, ora 05:50.

S-a reținut că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate.

Prin încheierea din data de 18.08.2021 dată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală s-a dispus arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, de la 18.08.2021 la 01.09.2021, inclusiv și s-a fixat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

La termenul din data de 01.09.2021, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate regula specialității și efectele acesteia, dar și posibilitatea de a consimți la predare, respectiv consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Declarația dată pe aceste aspecte de persoana solicitată a fost consemnată în scris și a fost atașată la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale într-o cauză privind următoarele infracțiuni: conspirație pentru comiterea unei infracțiuni, conspirație pentru comiterea unei infracțiuni, trafic de persoane adulte, trafic de persoane adulte pentru exploatare sexuală, procurare, trai din câștigurile din prostituție, participarea la o organizație criminală, spălarea banilor din activități ilegale, fapte prevăzute de Cap. 154, art. 371, Cap. 154, art. 372, Legea 60 (I) 2014, art. 6 a,b,d,e, Legea 60 (I) 2014, art. 9 a,b,d,e, Cap. 154, art. 157 (b), Cap. 154, art. 164 (1) (a), Cap. 154, art. 63 A, Legea 188 (I) 2007 art. 4 (I), (i), (ii), (iii), (5) (a).

În fapt, s-a reținut că din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoțit de traducerea în limba română, rezultă că la data de 13.01.2016, un membru al SSC a primit apel de la un procuror care a declarat că în timpul procedurilor judiciare în fața unei instanțe districtuale în Dosarul nr. x/2015 împotriva lui B. din România, Curtea a cerut acuzatei să prezinte motivele pentru care nu s-a prezentat în fața secției de poliție Lycavitos în fiecare luni și joi, așa cum ar fi trebuit să facă iar aceasta a spus că îi este frică pentru că sunt niște fete care o supraveghează. Procurorul a cerut instanței o pauză în care să discute cu acuzata iar în această pauză, prin intermediul unui traducător, acuzata a spus că îi este frică pentru că este urmărită de compatrioții săi, care au forțat-o să se prostitueze și că de fiecare dată când a intrat în secția de poliție au crezut că se duce la poliție pentru a le raporta sau pentru a le da informații despre ei. La data de 16.01.2016 a avut loc o întâlnire la Birourile SSC iar ea a fost intervievată deoarece părea a fi în mod direct o potențială victimă a traficului pentru exploatarea sexuală. În aceeași zi a fost pusă sub protecția Biroului social și într-o declarație a arătat că A. i-a aranjat sosirea în Cipru în iunie 2014. Ea i-a plătit biletul și aranjat ca cineva să o ia de la aeroport. La aeroport a fost întâmpinată de un cipriot C. care a dus-o la apartamentul lui din Nicosia unde le-a întâlnit pe soția cipriotului, D. din România și pe E., tot din România. Acestea i-au explicat că va începe să lucreze într-un bar iar E. i-a ascuns biletul și cartea de identitate.

La sosirea în Cipru și-a dat seama că era însărcinată și a locuit într-un apartament pus la dispoziție de familia care i-a adoptat copilul și la care a ajuns ulterior și A., care stătea cu ea.

După ce a născut, la 20 noiembrie 2014, după 2 luni, A. și E. au forțat-o, prin violențe și amenințări, să se prostitueze, ceea ce a făcut, iar veniturile obținute din prostituție erau strânse de A.. Când A. a părăsit Cipru, în aprilie 2015, și-a transmis autoritatea de control către F., tot din România, în timp ce D. era responsabilă de strângerea veniturilor din prostituție.

S-a arătat în cuprinsul mandatului european că toate persoanele menționate mai sus au fost arestate în baza mandatelor emise de instanță iar dosarul împotriva acestora a fost înaintat instanței, cu excepția lui A. care este dată în urmărire.

Curtea a mai constatat că faptele de participare la o organizație criminală, trafic de persoane și spălarea banilor pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancționate, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de până la 7 ani, 10 ani, respectiv până la 14 ani, fiind menționate printre faptele care dau loc la predare fără a fi astfel supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Curtea a mai reținut că pentru faptele la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv și nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte, aspect care rezultă din copia fișei de cazier depuse la dosar.

În ceea ce privește apărarea formulată de persoana solicitată în sensul că nu ar fi fost încunoștințată de autoritățile din Cipru cu privire la desfășurarea procedurii în care a fost emis față de ea mandatul european de arestare, împrejurare care ar conduce la un caz facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a apreciat că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată.

Situația menționată de apărare nu îndreptățește reținerea cazului facultativ de refuzare a predării, textul menționat vizând situația în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea punerii în executare a unei pedepse aplicate persoanei solicitate printr-o hotărâre dată în lipsă, dispozițiile legale menționate făcând referire la persoana condamnată care nu a fost prezentă personal la judecată și nu se aplică în situația unui mandat european emis pentru urmărire penală, cum este cazul de față.

Împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021) a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, ori a controlului judiciar.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel București a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru executarea mandatului european de arestare, fiind întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Deopotrivă, se constată că persoana solicitată A. este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conspirație la comiterea unei infracțiuni, conspirație la comiterea unui delict, trafic cu ființe umane, trafic cu ființe umane în scopul exploatării sexuale, procura, persoană care trăiește din prostituție sau din oferirea de servicii unor clienți, participarea la o organizație infracțională și spălarea banilor, prevăzute de Cap. 154, art. 371 2. Cap. 154, art. 372 3, Legea 60 (I) 2014, art. 6 (d) (3) 4, Legea 60 (I) 2014, art. 9 (a) (b) (d) (3) 5. Cap. 154, art. 157 (b) 6, Cap. 154, art. 164 (1) (a) 7, Cap. 154, art. 63 A 8, Legea 188 (I) 2007 art. 4 (I), (i), (ii), (iii), (5a).

Astfel, infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale și judecății desfășurate de către autoritățile judiciare din Cipru sunt sancționate cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, condiție care este însă îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, persoana solicitată în apărare a arătat că nu a fost asistată în fața autorităților judiciare cipriote, însă respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări.

Procedura în care se analizează dacă persoana solicitată a fost prezentă sau nu sau a fost încunoștințată despre procedura desfășurată este cea în care a fost emisă hotărârea de condamnare și nu procedura propriu - zisă de emitere a unui mandat european de arestare.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Cipru, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Cipru, iar nu a unei alte măsuri mai blânde cum este cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Cipru este pe deplin justificată.

Înalta Curte reține, așadar, că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021).

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021).

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 septembrie 2021.

GGC-GR