ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2021

HOTĂRÂRE
23.02.2021
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din data de 18.02.2021 a Curții de Apel București, secția I Penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 104 alin. (6) si 10 și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franta la data de 25.01.2021, față de A..

S-a luat act de lipsa consimtamantului persoanei solicitate A. la predarea catre autoritățile judiciare din Franta.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franta, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare din Franta, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 18.02.2021 și până la data de 19.03.2021 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 17.02.2021, ora 13:20 si până la data de 18.02.2021, ora 13:20.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul partial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 260 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat sesizarea nr. 506/11-5/2021 din data de 17.02.2021, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze la data de 25.01.2021 împotriva persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire în grup organizat de bunuri provenind dintr-un delict, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2 2, art. 137-71 din C. pen. francez, participarea la un grup infracțional în vederea pregătirii unei crime, prev. de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez, participarea la un grup infracțional în vederea pregătirii unei delict pedepsit cu 10 ani de închisoare, prevăzut de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez și furt în grup organizat, prevăzut de art. 31 1-9 alin. l, art. 31 1-l. art. 132-71 din C. pen. francez.

S-a constatat că prin ordonanța nr. 16 din 17.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, din data de 17.02.2021, ora 13:20, până la data de 18.02.2021, ora 13:20.

S-a luat act că la dosarul cauzei, a fost atașat mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze la data de 25.01.2021 împotriva persoanei solicitate A..

Curtea de apel i-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Curtea de apel a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare franceze si înțelege să se prevaleze de regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel, cu privirea la situația de fapt pentru care este cercetată persoana solicitată, a reținut în perioada ianuarie 2018 - august 2019, atât pe teritoriul Franței cât și al României, făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, aceasta a sustras din mijloace de transport aflate în mișcare produse cosmetice, tutun și aparatură multimedia, toate în valoare de 3.500.000 euro.

Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiuniilor, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația din Franta pentru acestea. Totodată, infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmarita penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. În plus, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea de apel a constatat că persoana solicitată a arătat ca nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Franța, precizând că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă, și anume arestul la domiciliu pentru a-și mai putea petrece timp cu familia, arătând că este de acord să fie extrădat în statul francez pentru lămurirea situației juridice.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 25.01.2021 fiind urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire în grup organizat de bunuri provenind dintr-un delict, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2 2, art. 137-71 din C. pen. francez, participarea la un grup infracțional în vederea pregătirii unei crime, prev. de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez, participarea la un grup infracțional în vederea pregătirii unei delict pedepsit cu 10 ani de închisoare, prev. de art. 450-1 alin. l, alin. (2) din C. pen. francez și furt în grup organizat, prev. de art. 31 1-9 alin. l, art. 31 1-l.art. 132-71 din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile sancționate de C. pen. afrancez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 18.02.2021 și până la data de 19.03.2021, inclusiv aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 18.02.2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 18.02.2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-05-06
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2021
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 80/F din 23 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art.
ÎCCJ 2021-06-02
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2021
Ședința publică din data de 02 iunie 2021 Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin 85/F din data de 23 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x
ÎCCJ 2021-02-23
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2021
Ședința publică din data de 23 februarie 2021 Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 26/F din data de 09 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a
ÎCCJ 2021-11-18
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2021
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021 Asupra contestației de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 192 din 8 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Buc
ÎCCJ 2021-08-26
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2021
Asupra cauzei penale de față; În baza actelor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 158/F din data de 20 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a admis sesizarea Par
Sursă