ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 105/F din data de 26 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 15 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 109 alin. (1) în referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Italia, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Spoleto.

S-a dispus punerea în executare a celor trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto, la data de 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie, în baza sentinței.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 5 mai 2020, ora 12:10.

În temeiul art. 242 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin sesizarea nr. 2536/II/5/2020 din data de 8 mai 2020, a solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto, la data 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Galați, la data de 5 mai 2020, instanța fiind inițial sesizată, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate, în baza alertei introdusă în SIS.

Autoritățile judiciare din Italia au solicitat executarea mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia în vederea executării pedepsei rezultante de 5 ani, 5 luni și 28 zile închisoare. Mandatele europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia au avut la bază hotărâri penale de condamnare definitive și ordonanța de executare a pedepselor concurente.

Pe parcursul soluționării cauzei, persoana solicitată a contestat acuzațiile aduse de autoritățile judiciare din Italia, a precizat că nu are cunoștință de hotărârile penale pronunțate împotriva sa și că nu a comis niciuna din infracțiunile reținute în mandatele europene de arestare.

Pentru justa soluționare a cauzei, în vederea respectării dreptului la apărare al persoanei solicitate, instanța a dispus ca autoritățile judiciare din Italia să comunice hotărârile judecătorești care au stat la baza emiterii celor trei mandate europene de arestare. Autoritățile judiciare din Italia au înaintat ordonanța de contopire a pedepselor, hotărârile penale de condamnare și au indicat data rămânerii definitive a acestora.

Persoana solicitată A. a fost audiată la termenele de judecată din data de 26 mai 2020, respectiv din data de 19 iunie 2020, precizând, printre altele, că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Italia.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

§ Sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019 (prin Decizia nr. 1011 din data de 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel din Pelugia a fost declarat inadmisibil apelul declarat de A.; prin decizia pronunțată la data de 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Casație din Italia a fost declarat inadmisibil recursul declarat de A.);

§ ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto.

Prin Sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto s-a aplicat persoanei solicitate o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5, art. 62 bis din C. pen. italian.

Ca situație de fapt s-a reținut că, la data de 8 septembrie 2007, persoana solicitată în participație cu alte persoane, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, după ce a reușit să intre pe parcursul nopții, cu violență asupra bunurilor, în interiorul atelierului mecanic "B. s.n.c.", a cetățeanului C. din Spoleto, a sustras un computer marca x negru cu ecran plat, un navigator prin satelit marca x și o sumă de bani nespecificată compusă din monede din interiorul tonomatului de băuturi răcoritoare, toate aceste bunuri aparținând mai sus citatei societăți.

§ Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 1 octombrie 2012;

§ ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 02 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto.

Prin sentința penală mai sus arătată, s-a aplicat persoanei solicitate o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unui număr de șapte infracțiuni de furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5, art. 62 bis, art. 81 din C. pen. italian și a unei tentative la furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5 din C. pen. italian.

Ca situație de fapt s-a reținut că:

- în participație cu alte persoane, care nu au fost identificate, persoana solicitată a sustras 600 de garnituri de pat, 300 de servicii de masă și 60 de halate, cât și numeroase alte articole de îmbrăcăminte și aparate de uz casnic, televizoare, mobilier, baterii de robinete și alt tip de marfă din interiorul societății "D.", din interiorul hangarului societății "E." și al firmei "F.". Aceste infracțiuni au fost comise în circumstanțe agravante, întrucât au fost duse la îndeplinire prin spargerea gratiilor de la intrarea mai sus-numitelor societăți și pe timpul nopții. Infracțiunea a fost comisă în Fabro (TR) în data de 5 iunie 2007;

- în participație cu alte persoane, care nu au fost identificate, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, persoana solicitată a sustras 14 computere, un proiector, un ecran 24 țoii, cât și suma de 341,71 de euro din interiorul societății "G.". Infracțiunea a fost comisă în Imola (BO) în data de 8 iunie 2007;

- în participație între ei, dar și cu alte persoane care nu au fost identificate, persoana solicitată a sustras materiale informatice în valoare de 15000 de euro și echipament de construcție în valoare de 8500 de euro, două personal computer, cât și suma de bani deținută în aparatele de jocuri video și casa de marcat; bunurile au fost sustrase din interiorul societății "H.", din interiorul societății de vinuri "I.", cât și din interiorul bar-ului situat în gara localității. Infracțiunea a fost comisă în Imola (BO) în data de 10 iunie 2007;

- în participație cu alte persoane, care nu au fost identificate, persoana solicitată a sustras două personal computer și patru laptop-uri, 5 personal computer cu ecrane și echipament de construcții, centrale de încălzire și aparate pentru măsurarea poluării fumului, două personal computer cu ecrane și suma de 150 de euro cash, toate bunurile aflându-se în interiorul societăților "J.", "K." și "L.". Infracțiunile au fost comise în circumstanțe agravante, întrucât au fost duse la îndeplinire prin spargerea gratiilor societăților și pe timpul nopții. Infracțiunea a fost comisă în Perugia, în data de 12 iunie 2007;

- în participație cu cel puțin alte două persoane care nu au fost identificate, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, persoana solicitată a sustras suma de 2270,46 de euro din interiorul aparatului emitent de bilete de călătorie situat în interiorul sălii de așteptare, în interiorul gării și pe parcursul nopții. Infracțiunea a fost comisă în Latina, în data de 7 februarie 2007;

- în participație între ei și cu cel puțin alte două persoane care nu au fost identificate, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, au sustras 11 motocoase, 4 mașini de tuns iarba, 4 drujbe și numeroase ghivece cu flori din interiorul florăriei "M.". Infracțiunea a fost comisă în Aprilia (LT), în data de 10 septembrie 2007;

- în participație cu cel puțin alte două persoane care nu au fost identificate, după ce au spart yala de la intrarea în magazinul "N.", au încercat să intre și în interiorul acestuia pentru a sustrage marfa care se afla acolo, dar fără a reuși în intențiile lor, din cauze care nu depindeau de voința proprie, au fugit de la fața locului în urma declanșării sistemului de alarmă și în urma intervenției la fața locului a paznicului. Infracțiunea a fost comisă în Aprilia (LT), în data de 10 septembrie 2007;

- în participație cu cel puțin încă o altă persoană care nu a fost identificată, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, au sustras 210 echipamente digitale (camere de luat vederi și telefoane mobile) din interiorul magazinului de aparate electrocasnice și electronice "O." situat în interiorul mall-ului P.. Infracțiunea a fost comisă în Virgilio (MN), în data de 15 octombrie 2007.

§ sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008;

§ ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto.

Prin sentința penală mai sus arătată s-a dispus condamnarea persoanei solicitate la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni: rezistență la un funcționar public, prev. de art. 110, art. 337 din C. pen. italian și leziuni corporale, prev. de art. 582, art. 585 și art. 576 din C. pen. italian.

Ca situație de fapt s-a reținut că:

- în participație cu o altă persoană, persoana solicitată a opus rezistență jandarmilor care efectuau un control, a accelerat autoturismul în care se afla încercând să îi lovească pe jandarmi, a coborât din mașină a lovit cu pumnii și picioarele pe doi jandarmi și a fugit (Q. și R.); celor doi jandarmi le-a provocat leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 7 zile, respectiv 5 zile de îngrijiri medicale. Infracțiunile au comise în Roma, în data de 11 septembrie 2007.

S-a mai reținut că persoana solicitată a fost arestată două zile, de la 11 septembrie 2007 până la 12 septembrie 2007.

Hotărârile judecătorești comunicate de autoritățile judiciare din Italia au confirmat aspectele menționate în cele trei mandate europene de arestare.

Prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto, au fost contopite pedepsele indicate anterior (aplicate prin cele trei hotărâri penale), de 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 5 luni și 28 zile închisoare (din pedeapsa de 6 luni închisoare s-a scăzut durata de 2 zile de arestare preventivă) și s-a dispus ca persoana solicitată A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 5 luni și 28 zile închisoare.

Analizând situația de fapt menționată în cele trei mandate europene de arestare, instanța a constatat că faptele sunt dintre cele care dau loc la predare și totodată sunt reglementate și de legislația din România, având corespondent în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 în referire la art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen. și infracțiunea de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1), (4) în referire la art. 193 alin. (2) din C. pen.

Așa cum s-a reținut anterior, prezentă în instanță și asistată de un apărător ales, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

Persoana solicitată a precizat că sunt incidente motivele opționale de refuz reglementate de art. 99 alin. (2) lit. g), i) din Legea nr. 302/2004 și a arătat că din anul 2006 nu a mai părăsit România pentru a se deplasa în Italia, nu are cunoștință de acuzațiile aduse și se consideră nevinovată. A mai susținut persoana solicitată că a intervenit prescripția răspunderii penale, întrucât toate faptele au fost comise în anul 2007.

Totodată, persoana solicitată a considerat că trebuie să beneficieze de principiul in dubio pro reo și, până la rezolvarea și lămurirea situației juridice, se impune respingerea cererii de executare a mandatelor europene de arestare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Galați a constatat că aspectele invocate de persoana solicitată nu se circumscriu motivelor obligatorii sau opționale de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În drept, conform art. 99 din Legea nr. 302/2004:

(1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

În speță, cele trei mandate europene de arestare, vizează executarea pedepsei rezultante de 5 ani, 5 luni și 28 zile închisoare.

În concret, autoritățile judiciare din Italia solicită predarea persoanei solicitate pentru a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani, 5 luni și 28 zile închisoare.

Având în vedere data rămânerii definitive a celor trei hotărâri penale și data ordonanței de contopire a pedepselor, raportat la dispozițiile legale naționale (art. 161 din C. pen. român), instanța a reținut că nu se poate aprecia că s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei. Mai mult, în condițiile în care există trei hotărâri definitive de condamnare, s-a apreciat că este imposibil a se analiza împlinirea termenului prescripției răspunderii penale.

Invocarea principiului in dubio pro reo nu se poate circumscrie niciunuia din cazurile obligatorii sau opționale de refuz reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut că, în cauză, nu sunt incidente nici cazurile reglementate de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a avut cunoștință de procesul penal finalizat prin Sentința penală nr. 2407/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, întrucât a participat la dezbaterile din data de 12 septembrie 2007, la momentul confirmării arestării.

De asemenea, în cauza penală aflată la Tribunalul din Spoleto, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 209/2015 din data de 24 aprilie 2015, persoana solicitată a fost reprezentată de un avocat ales, așa cum se menționează în mandatul european de arestare.

Mai mult, în condițiile în care se va constata că persoana solicitată nu a fost înștiințată de data și locul desfășurării procedurilor și nici nu a primit personal hotărârea de condamnare, poate beneficia de garanțiile menționate în mandatele europene de arestare, respectiv formularea unei căi de atac, respectiv reexaminarea cazului său.

S-a reținut că autoritatea judiciară de executare a mandatului european de arestare, respectiv Curtea de Apel Galați, nu se poate substitui instanțelor din Italia, nu poate proceda la reexaminarea hotărârilor penale definitive, nu poate analiza incidența cazului in dubio pro reo, nu poate analiza apărările inculpatului referitoare la clamarea nevinovăției.

Persoana solicitată a precizat că nu a mai plecat din țară din anul 2006 (depunând la dosar copia unor file din pașaport - paginile 27 - 28 dosar), însă din aspectele menționate în mandatul european de arestare, în Sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto și în Ordonanța de executare a pedepselor concurente, rezultă că a fost arestată două zile în perioada 11 septembrie 2007 - 12 septembrie 2007.

Instanța a avut în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Respingerea cererii privind executarea unui mandat european de arestare se poate dispune doar în situația în care acesta nu îndeplinește exigențele de fond sau de formă ori când sunt incidente în mod indubitabil cazurile de refuz, expres și limitativ reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004

Pe cale de consecință, întrucât din actele dosarului nu a rezultat existența vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, instanța a considerat că este fondată cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, privind executarea celor trei mandate europene de arestare, emise pe numele persoanei solicitate A.

Verificând mandatele europene de arestare, Curtea de Apel Galați a constatat că acestea îndeplinesc condiția prevăzută de art. 84 din Legea nr. 302/2004, în sensul că au fost emise de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv de autoritatea judiciară din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalului Spoleto.

De asemenea, mandatele europene de arestare îndeplinesc condițiile de conținut și de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Conform prevederilor legale invocate mai sus:

(1) Mandatul european de arestare va conține următoarele informații:

a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente;

c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege;

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97;

e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită;

g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

(2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1.

S-a reținut că cele trei mandate europene de arestare, comunicate de autoritățile judiciare din Italia, îndeplinesc toate mențiunile invocate mai sus. Totodată, s-a constatat că infracțiunile presupus a fi săvârșite de persoana solicitată se regăsesc printre faptele expres reglementate de art. 97 din Legea nr. 302/2004.

În concret, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt dintre cele prevăzute în art. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene și în art. 97 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - fiind vorba despre fapte care dau loc la predare fără a fi supuse verificării condiției dublei încriminări.

De asemenea, raportat la dispozițiile art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a invocat eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Pentru toate cele invocate mai sus, s-a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile de conținut și de formă ale mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A. și nu există niciun motiv care să justifice refuzul predării.

Pe cale de consecință, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalului Spoleto și s-a dispus punerea în executare a celor trei mandate europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A..

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (10) și (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța s-a pronunțat asupra arestării provizorii, în vederea predării persoanei solicitate A..

Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, conform cărora "în toate cazurile măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului", s-a procedat la audierea persoanei solicitate, care a precizat că dorește să fie lăsată în stare de libertate, întrucât nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

Contrar apărărilor formulate de persoana solicitată, prevederile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 stabilesc că "În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea provizorie a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Necesitatea arestării provizorii a persoanei solicitate în momentul luării deciziei de punere în executare a mandatului european de arestare rezultă și din dispozițiile art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora "predarea se realizează de centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de deținere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare".

În același sens sunt și dispozițiile art. 23 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 22 iunie 2002, conform cărora "persoana solicitată va fi predată cât mai repede posibil la o dată convenită între autoritățile interesate".

Dispozițiile Legii nr. 302/2004 reglementează posibilitatea lăsării în libertate a persoanei solicitate prin luarea altei măsurii preventive, însă această dispoziție poate fi adoptată doar pe parcursul soluționării cererii privind executarea mandatului european de arestare, nu și după momentul pronunțării unei hotărâri definitive vizând predarea către autoritățile judiciare emitente.

Necesitatea luării măsurii arestării provizorii a fost analizată și prin prisma dispozițiilor dreptului intern. S-a considerat astfel că, în speță, sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 și art. 226 din C. proc. pen., în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt mai mari 5 ani închisoare. De asemenea, față de gravitatea faptelor presupus a fi comise de persoana solicitată, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicată acesteia, respectiv de 5 ani, 5 luni și 28 zile închisoare, față de necesitatea executării mandatului european de arestare, s-a apreciat că se impune luarea măsurii arestării provizorii.

Drept urmare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare italiene, pe o durată de 30 zile de la data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

Împotriva Sentinței penale nr. 105/F din data de 26 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație persoana solicitată A..

În motivarea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A. a arătat că, referitor la mandatul emis în baza sentinței prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea a rămas definitivă în anul 2008, fiind împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei în raport de dispozițiile art. 161 - art. 162 din C. pen.

În ceea ce privește sentința prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, contestatorul a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu a avut cunoștință de acel dosar și nu a avut apărător.

Referitor la sentința prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, contestatorul a arătat că aceasta are la bază anumite acte materiale presupus a fi săvârșite în intervalul februarie- octombrie 2007, însă el nu s-a aflat în acea perioadă în Italia. Fiind audiat în fața procurorului de caz, la momentul reținerii (04 mai 2020), a recunoscut că în perioada 2005 - 2006 a fost în Italia și a depus o copie a pașaportului.

A susținut că invocă acest motiv (referitor la perioada când a fost în Italia), în susținerea incidenței dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu a avut cunoștință de proces. Totodată, susține că a fost reținut în anul 2005, nu în anul 2007, așa cum în mod eronat s-a reținut. A precizat contestatorul că, la momentul audierii de către procuror, a solicitat efectuarea unui test poligraf pentru a dovedi că nu a fost în Italia în perioada de referință. Având în vedere că există anumite indicii din care rezultă că nu a fost în acea perioadă în Italia, contestatorul a apreciat că se impune a se da prevalență principiului in dubio pro reo.

Față de cele învederate, contestatorul a apreciat că, la acest moment, nu este oportună luarea măsurii arestării provizorii și transferul său în Italia.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sesizarea nr. 2536/II/5/2020 din data de 8 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto, la data 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.

§ Sentința penală nr. 209/2015 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019 (prin decizia nr. 1011 din data de 11 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel din Pelugia a fost declarat inadmisibil apelul declarat de A.; prin decizia pronunțată la data de 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Casație din Italia a fost declarat inadmisibil recursul declarat de A.);

§ Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto.

Prin Sentința penală nr. 209/2015 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto s-a aplicat persoanei solicitate o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5, art. 62 bis din C. pen. italian.

Ca situație de fapt s-a reținut că, la data de 08 septembrie 2007, persoana solicitată în participație cu alte persoane, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, după ce a reușit să intre pe parcursul nopții, cu violență asupra bunurilor, în interiorul atelierului mecanic "B. s.n.c.", a cetățeanului C. din Spoleto, a sustras un computer marca x negru cu ecran plat, un navigator prin satelit marca x și o sumă de bani nespecificată compusă din monede din interiorul tonomatului de băuturi răcoritoare, toate aceste bunuri aparținând mai sus citatei societăți.

§ Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 01 octombrie 2012;

§ Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto.

Prin sentința penală mai sus arătată, s-a aplicat persoanei solicitate o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unui număr de șapte infracțiuni de furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5, art. 62 bis, art. 81 din C. pen. italian și a unei tentative la furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5 din C. pen. italian.

Ca situație de fapt s-a reținut că:

- în participație cu alte persoane, care nu au fost identificate, persoana solicitată a sustras 600 de garnituri de pat, 300 de servicii de masă și 60 de halate, cât și numeroase alte articole de îmbrăcăminte și aparate de uz casnic, televizoare, mobilier, baterii de robinete și alt tip de marfă din interiorul societății "D.", din interiorul hangarului societății "E." și al firmei "F.". Aceste infracțiuni au fost comise în circumstanțe agravante, întrucât au fost duse la îndeplinire prin spargerea gratiilor de la intrarea mai sus-numitelor societăți și pe timpul nopții. Infracțiunea a fost comisă în Fabro (TR) în data de 5 iunie 2007;

- în participație cu alte persoane, care nu au fost identificate, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, persoana solicitată a sustras 14 computere, un proiector, un ecran 24 țoii, cât și suma de 341,71 de euro din interiorul societății "G.". Infracțiunea a fost comisă în Imola (BO) în data de 8 iunie 2007;

- în participație între ei, dar și cu alte persoane care nu au fost identificate, persoana solicitată a sustras materiale informatice în valoare de 15.000 de euro și echipament de construcție în valoare de 8500 de euro, două personal computer, cât și suma de bani deținută în aparatele de jocuri video și casa de marcat; bunurile au fost sustrase din interiorul societății "H.", din interiorul societății de vinuri "I.", cât și din interiorul bar-ului situat în gara localității. Infracțiunea a fost comisă în Imola (BO) în data de 10 iunie 2007;

- în participație cu alte persoane, care nu au fost identificate, persoana solicitată a sustras două personal computer și patru laptop-uri, 5 personal computer cu ecrane și echipament de construcții, centrale de încălzire și aparate pentru măsurarea poluării fumului, două personal computer cu ecrane și suma de 150 de euro cash, toate bunurile aflându-se în interiorul societăților "J.", "K." și "L.". Infracțiunile au fost comise în circumstanțe agravante, întrucât au fost duse la îndeplinire prin spargerea gratiilor societăților și pe timpul nopții. Infracțiunea a fost comisă în Perugia, în data de 12 iunie 2007;

- în participație cu cel puțin alte două persoane care nu au fost identificate, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, persoana solicitată a sustras suma de 2.270,46 de euro din interiorul aparatului emitent de bilete de călătorie situat în interiorul sălii de așteptare, în interiorul gării și pe parcursul nopții. Infracțiunea a fost comisă în Latina, în data de 7 februarie 2007;

- în participație între ei și cu cel puțin alte două persoane care nu au fost identificate, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, au sustras 11 motocoase, 4 mașini de tuns iarba, 4 drujbe și numeroase ghivece cu flori din interiorul florăriei "M.". Infracțiunea a fost comisă în Aprilia (LT), în data de 10 septembrie 2007;

- în participație cu cel puțin alte două persoane care nu au fost identificate, după ce au spart yala de la intrarea în magazinul "N.", au încercat să intre și în interiorul acestuia pentru a sustrage marfa care se afla acolo, dar fără a reuși în intențiile lor, din cauze care nu depindeau de voința proprie, au fugit de la fața locului în urma declanșării sistemului de alarmă și în urma intervenției la fața locului a paznicului. Infracțiunea a fost comisă în Aprilia (LT), în data de 10 septembrie 2007;

- în participație cu cel puțin încă o altă persoană care nu a fost identificată, în scopul de a obține un beneficiu ilicit, au sustras nr. 210 echipamente digitale (camere de luat vederi și telefoane mobile) din interiorul magazinului de aparate electrocasnice și electronice "O." situat în interiorul mall-ului P.. Infracțiunea a fost comisă în Virgilio (MN), în data de 15 octombrie 2007.

§ Sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008;

§ Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto.

Prin sentința penală mai sus arătată s-a dispus condamnarea persoanei solicitate la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni: rezistență la un funcționar public, prev. de art. 110, art. 337 din C. pen. italian și leziuni corporale, prev. de art. 582, art. 585 și art. 576 din C. pen. italian.

Ca situație de fapt s-a reținut că:

- în participație cu o altă persoană, persoana solicitată a opus rezistență jandarmilor care efectuau un control, a accelerat autoturismul în care se afla încercând să îi lovească pe jandarmi, a coborât din mașină a lovit cu pumnii și picioarele pe doi jandarmi și a fugit (Q. și R.); celor doi jandarmi le-a provocat leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 7 zile, respectiv 5 zile de îngrijiri medicale. Infracțiunile au comise în Roma, în data de 11 septembrie 2007.

S-a mai reținut că persoana solicitată a fost arestată două zile, de la 11 septembrie 2007 până la 12 septembrie 2007.

Înalta Curte reține că, din examinarea art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rezultă că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

În ceea ce privește mandatul european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26 martie 2020, în dosarul de referință x, ce a avut la bază Sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008 și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto, Înalta Curte constată că este întemeiată critica formulată de persoana solicitată, în sensul că este incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

În mod greșit a reținut instanța de fond că termenul de prescripție a executării pedepsei se calculează în raport de data ordonanței de contopire a pedepselor. Acest termen se calculează pentru fiecare hotărâre în parte, în raport de data rămânerii definitive a acesteia.

Instanța reține că prin sentința penală menționată anterior s-a dispus condamnarea persoanei solicitate la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni - rezistență la un funcționar public, prev. de art. 110, art. 337 din C. pen. italian și leziuni corporale, prev. de art. 582, art. 585 și art. 576 din C. pen. italian.

Această sentință a rămas definitivă la data de 20 noiembrie 2008.

Conform dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. din 1969 (în vigoare la data săvârșirii faptelor) "Termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani; b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea; (...)". Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (5) din C. pen. din 1969 "Termenele arătate în alin. (1) și (1)1 se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă (...)".

În ceea ce privește termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică și modul de calcul al termenelor, reglementarea este identică și în actualul C. pen. (art. 162 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din C. pen.).

Prin urmare, termenul de prescripție a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008, este de 5 ani și 6 luni și s-a împlinit la data de 20 mai 2014.

Este adevărat că motivul de refuz privind executarea mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, este unul opțional, nu obligatoriu, însă Înalta Curte are în vedere perioada extrem de lungă care s-a scurs de la momentul rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma până la data sesizării autorităților din România (11 ani), fiind împlinit chiar dublul termenului de prescripție a executării pedepsei închisorii.

Având în vedere rațiunea prescripției executării pedepsei (trecerea unui anumit interval, fără ca pedeapsa să fie executată, face ca eficiența pedepsei să fie diminuată până la dispariție, astfel încât executarea acesteia ar putea avea efecte contrare celor avute în vedere la aplicare ei), în vederea respectării caracterului echitabil al procesului penal, instanța constată că se impune respingerea cererii privind punerea în executare a mandatului european arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26 martie 2020, în dosarul de referință x, ce a avut la bază Sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008, în raport de prevederile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

În continuare, instanța constată că mandatele europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26 martie 2020, în dosarul de referință x, ce au avut la bază sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019 și Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 1 octombrie 2012, precum și Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 73/2019 din data de 2 decembrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Spoleto, au forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Referitor la infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate prin Sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto și prin Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto (o infracțiune de furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5, art. 62 bis din C. pen. italian și șapte infracțiuni de furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5, art. 62 bis, art. 81 din C. pen. italian și a unei tentative la furt în participație cu alte persoane în circumstanțe agravante, prev. de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 2, art. 61 nr. 5 din C. pen. italian), Înalta Curte constată că acestea sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind infracțiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări (art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004).

Dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data 26 martie 2020, în dosarul de referință x, ce au avut la bază sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019 și Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012 pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 1 octombrie 2012, întrucât nu a avut cunoștință de aceste dosare și nu a avut apărător, Înalta Curte constată că actele de la dosar contrazic aceste susțineri.

Astfel, în ceea ce privește dosarul în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 209/2025 din data de 24 aprilie 2015 a Tribunalului din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019, a fost desemnat un apărător din oficiu pentru contestatorul A., în persoana doamnei avocat S. din Baroul din Spoleto, care a fost prezent la termenul din 24 aprilie 2015. Totodată, în mandatul european de arestare se menționează că persoana solicitată a avut un apărător ales, pe domnul avocat T. din Baroul din Roma, care l-a apărat în faza de apel.

Referitor la celălalt dosar, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012 a Tribunalului din Orvieto, definitivă la data de 1 octombrie 2012, în mandatul european de arestare se menționează că persoana solicitată a fost prezentă personal la terminarea procesului încheiat cu emiterea deciziei. Totodată, este bifată mențiunea că persoana solicitată a fost informată de data și locul dezbaterii procesului, a numit un apărător sau pentru acesta a fost numit un avocat apărător de către stat, cu rambursarea cheltuielilor de judecată, cererea acestuia fiind acceptată.

În ceea ce privește motivele invocate de contestator, în sensul că sentința prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare se referă la anumite acte materiale presupus a fi săvârșite în februarie - octombrie 2007, însă el nu s-a aflat în acea perioadă în Italia, așa cum rezultă din copia pașaportului depusă la dosar, precum și faptul că a fost reținut în anul 2005, nu în 2007 cum se reține în actele dosarului, astfel încât este incident principiul in dubio pro reo, Înalta Curte reține că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Nici susținerea contestatorului persoană solicitată A., în sensul că la acest moment nu este oportună măsura arestării provizorii nu poate fi primită.

În a