ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 672/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 15 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 109 alin. (1) referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Franța și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța la data de 13 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vrancea, către autoritățile judiciare din Franța.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (7) și (8) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 14 octombrie 2020 și până la data de 12 noiembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie, în baza sentinței.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, în perioada 13 octombrie 2020, ora 18:18 - 14 octombrie 2020, ora 18:18 (în baza Ordonanței nr. 44 din 13 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați).

S-a solicitat autorității judiciare din Franța respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel Galați a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin Adresa x/2020 din 14 octombrie 2020 a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020 de autoritățile judiciare din Franța - Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x și nr. x, și arestarea acesteia în vederea predării.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare franceze, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracțiunilor de: proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; comerț cu ființe umane săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepsește cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; spălarea sub formă calificată a produselor unei infracțiuni: contribuția săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat la o operațiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.

În fapt, autoritățile judiciare din Franța au reținut că față de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acționat, prin punerea la dispoziție a unui apartament și a mai multor telefoane, precum și prin determinarea partenerei sale de viață la practicarea prostituției, în cadrul unei rețele de prostituție, coordonată de mai mulți proxeneți care au acționat, prin intermediul anunțurilor de pe internet, în perioada 1 octombrie 2017 - 30 septembrie 2019, pe teritoriul Franței, precum și al Marelui Ducat de Luxemburg.

S-a arătat că infracțiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, în vederea efectuării de cercetări penale pentru infracțiunile arătate mai sus, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

De asemenea, s-a arătat că unele dintre infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 (infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional, trafic de persoane) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, nefiind necesară verificarea condiției dublei incriminări, dar și de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv sunt fapte incriminate și în legislația penală română, respectiv în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

S-a apreciat că, raportat la actele dosarului, nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeași faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terț, infracțiunea nefiind acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 28 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea națională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autoritățile judiciare române ar fi decis o soluție de neurmărire penală, și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Totodată, s-a reținut că persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecință, constatând îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze și că nu există niciun motiv de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităților judiciare franceze, Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța în dosarul de referință nr. x și va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.10.2020 pe numele persoanei solicitate A.

În ceea ce privește cererea persoanei solicitate A. de a se amâna predarea pentru a-și rezolva anumite probleme familiale, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată. În acest sens, s-a arătat că potrivit art. 112 în referire la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Instanța de fond a apreciat că motivele personale și familiale invocate de persoana solicitată nu atrag nici incidența prevederilor legale de mai sus, deoarece, în concret, problemele existente în familia persoanei solicitate, nu pot echivala cu "împrejurări speciale" care ar produce "consecințe grave" și care ar putea fi remediate pe acea perioadă de 3 luni, pentru care s-ar putea dispune amânarea predării, ci sunt de durată.

Cu privire la arestarea provizorie a persoanei solicitate, Curtea a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, dar și ale art. 97 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, apreciindu-se că arestare provizorie este necesară pentru înlăturarea unei stări pericol pentru ordinea publică și pentru a se asigura predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze.

Împotriva Sentinței penale nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat, în termen legal, contestație persoana solicitată A..

Contestatorul a solicitat, pe de o parte, respingerea cererii autorităților judiciare franceze de executare a mandatului european de arestare, susținând că în perioada în care se susține că ar fi săvârșit infracțiunile nu se afla pe teritoriul Franței, ci în Marea Britanie unde lucra cu contract de muncă. De asemenea, au fost invocate o serie de probleme personale, familiale ale contestatorului, în raport de care s-a solicitat amânarea predării.

Pe de altă parte, contestatorul a solicitat înlocuirea arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, până la momentul predării către autoritățile judiciare din Franța.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții legale, se constată că la data de 13 octombrie 2020 a fost emis un mandat european de arestare de către Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-regională specializată din Nancy în dosarul de referință nr. x, în baza mandatului de arestare emis la data de 22 mai 2020, de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului Judiciar Nancy, în vederea cercetării persoanei solicitate A. pentru săvârșirea unui număr de cinci infracțiuni, respectiv:

- proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez;

- comerț cu ființe umane săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez;

- participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepsește cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez;

- spălarea sub formă calificată a produselor unei infracțiuni: contribuția săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat la o operațiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.

În fapt, autoritățile judiciare franceze au reținut că față de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acționat, prin punerea la dispoziție a unui apartament și a mai multor telefoane, precum și prin determinarea partenerei sale de viață la practicarea prostituției, în cadrul unei rețele de prostituție, coordonată de mai mulți proxeneți care au acționat, prin intermediul anunțurilor de pe internet "escort girls", în perioada 1 octombrie 2017 - 30 septembrie 2019, pe teritoriul Franței, precum și al Marelui Ducat de Luxemburg.

Înalta Curte reține că faptele pentru care se solicită predarea sunt sancționate de legea statului francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este de 10 ani închisoare, respectiv 20 de ani închisoare, astfel că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina persoanei solicitate fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, se constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz al executării mandatului, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Invocarea împrejurărilor legate de situația familială sau financiară a persoanei solicitate nu pot conduce la refuzul executării mandatului european de arestare și nici nu constituie împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv că predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.

Pe cale de consecință, se constată că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile franceze a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, Înalta Curte constată luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată este legală, fiind dispusă atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare franceze, cât și pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează; în cauză neexistând garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată măsura arestului la domiciliu, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea procedurii în fața instanței.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autoritățile din Franța, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 165/F din data de 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM