ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 166/F din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea autorităților judiciare din Franța și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța la data de 13 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța.
În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (7) și (8) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 14 octombrie 2020 și până la data de 12 noiembrie 2020, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea 302/2004 a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie, în baza prezentei sentințe.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, în perioada 13 octombrie 2020, ora 19:05 - 14 octombrie 2020, ora 19:05 (în baza Ordonanței nr. 47 din 13 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați).
S-a solicitat autorității judiciare din Franța respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 13 octombrie 2020 autoritățile judiciare franceze, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter - Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază mandatul național de arestare emis la data de 22 mai 2020 de Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul Judiciar din Nancy - Franța în dosarul de referință x.
Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare franceze, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracțiunilor de: proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; comerț cu ființe umane săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepsește cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; spălarea sub formă calificată a produselor unei infracțiuni: contribuția săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat la o operațiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.
În fapt, autoritățile judiciare din Franța au reținut că față de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acționat, prin constrângerea partenerei de viață la practicarea prostituției și prin gestionarea activităților de prostituție ale numitei B., în cadrul unei rețele de prostituție, coordonată de mai mulți proxeneți care au acționat, prin intermediul anunțurilor de pe internet, în perioada 1 octombrie 2017-30 septembrie 2019, pe teritoriul Franței, precum și al Marelui Ducat de Luxemburg.
Infracțiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter - Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, în vederea efectuării de cercetări penale pentru infracțiunile arătate mai sus, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.
De asemenea, a mai constatat că unele dintre infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 (infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional, trafic de persoane) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, nefiind necesară verificarea condiției dublei incriminări, dar și de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv sunt fapte incriminate și în legislația penală română, respectiv în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Din actele dosarului nu a rezultat existența niciunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeași faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terț, infracțiunea nu este acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 38 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea națională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autoritățile judiciare române ar fi decis o soluție de neurmărire penală, și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.
De asemenea, Curtea a reținut că persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.
În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze și că nu există niciun motiv de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităților judiciare franceze, Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter - Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța în dosarul de referință nr. x și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A..
Cu privire la cererea persoanei solicitate A. de a se amâna predarea pentru a-și rezolva anumite probleme familiale, Curtea a constatat că motivele personale și familiale invocate de persoana solicitată nu atrag nici incidența art. 112 în referire la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, deoarece, în concret, problemele existente în familia persoanei solicitate, nu pot echivala cu "împrejurări speciale" care ar produce "consecințe grave" și care ar putea fi remediate pe acea perioadă de 3 luni, pentru care s-ar putea dispune amânarea predării, ci sunt de durată.
Cu privire la arestarea provizorie s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt de 5 ani închisoare sau mai mari și, având în vedere natura și urmările faptelor reținute în sarcina acesteia, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări pericol pentru ordinea publică și pentru a se asigura predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare belgiene.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoană solicitată A., solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii, în principal, cu măsura controlului judiciar și în subsidiar, cu măsura arestului la domiciliu.
Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, se constată că a fost emis mandat european de arestare de către Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter - Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, la data de 13 octombrie 2020, în baza mandatului de arestare emis la data de 22 mai 2020 de către Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul Judiciar din Nancy - Franța, în vederea efectuării urmăririi penale, în dosarul de referință x, sub aspectul comiterii infracțiunilor de proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; comerț cu ființe umane săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepsește cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; spălarea sub formă calificată a produselor unei infracțiuni: contribuția săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat la o operațiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.
În fapt, s-a reținut că față de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acționat, prin constrângerea partenerei de viață la practicarea prostituției și prin gestionarea activităților de prostituție ale numitei B., în cadrul unei rețele de prostituție, coordonată de mai mulți proxeneți care au acționat, prin intermediul anunțurilor de pe internet, în perioada 1 octombrie 2017-30 septembrie 2019, pe teritoriul Franței, precum și al Marelui Ducat de Luxemburg.
Infracțiunile au corespondent în legea penală română în infracțiunile de constituirea unui grup organizat infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., și proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen.
Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea sunt sancționate de legea statului francez cu pedepse privative de libertate a căror durată este de 10 ani închisoare, astfel că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, și nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate.
Solicitarea contestatorului de a se înlocui măsura arestării provizorii cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu este neîntemeiată.
În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant. Ca atare, nu este legal posibilă înlocuirea măsura arestării cu cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 166/F din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Contestatorul persoana solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 166/F din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 78 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2020.