ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 722/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, republicată a doua oară, menținerea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A., luată prin sentința penală nr. 156/F din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 2 noiembrie 2020 și până la data de 1 decembrie 2020, inclusiv.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de persoana solicitată A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 156/F din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați s-a admis cererea autorităților judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 8 iunie 2020 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Tempio Pausania, în dosarul de referință nr. R.G. 23/2010-RGNR 1168/2008-SIEP 34/2018 și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

În temeiul art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată a doua oară, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 3 octombrie 2020 până la data de 1 noiembrie 2020, inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

S-a emis Mandatul de arestare provizorie nr. 52/E din 2 octombrie 2020.

Prin adresa nr. x din data de 14 octombrie 2020, Biroul Național SIRENE a comunicat instanței Curții de Apel Galați faptul că, din motive administrative, din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19, nu s-a reușit predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene, solicitându-se prelungirea termenului de predare până la data de 6 noiembrie 2020, dată la care se încearcă organizarea unui zbor special, pentru preluarea, de către autoritățile judiciare italiene, a mai multor persoane din România.

Analizând sesizarea astfel formulată, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată. Temeiurile care au determinat luarea față de persoana solicitată a măsurii arestării preventive, respectiv predarea, cât mai repede cu putință, a persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene, încă subzistă, iar punerea în libertate a acesteia, chiar și în modalitatea plasării în arest la domiciliu, ar îngreuna efectuarea procedurilor aferente.

Potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, republicată a doua oară, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită, în speță aceasta fiind 6 noiembrie 2020.

Conform art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112. În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Curtea a constatat că autoritățile judiciare italiene nu au reușit preluarea persoanei solicitate, fiind de notorietate dificultățile apărute în deplasarea persoanelor, dintr-un stat în altul, din cauza restricțiilor impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19, însă au depus diligențe în acest sens, din informațiile puse la dispoziție de autoritățile judiciare italiene, astfel cum au fost înaintare de Biroul Național SIRENE, rezultând că se încearcă organizarea unui zbor special, în data de 06 noiembrie 2020, pentru preluarea, de către autoritățile judiciare italiene, a mai multor persoane din România.

Totodată, Curtea a reiterat convingerea că lăsarea persoanei solicitate în libertate, chiar și în condițiile restrictive ale arestului la domiciliu, ar îngreuna nejustificat procedurile de predare/preluare către/de către autoritățile judiciare italiene, proceduri oricum întârziate din cauza restricțiilor impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19, motiv pentru care nu poate fi primită cererea formulată de persoana solicitată A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Așadar, Curtea a apreciat că se impune admiterea solicitării de prelungire a măsurii preventive, pentru a se proceda, cât mai repede cu putință, la predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene, astfel cum s-a dispus deja, cu titlu definitiv, prin Sentința penală nr. 156/F din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, dar și pentru a se elimina orice riscuri privind sustragerea persoanei solicitate de la procedura de predare, observând, totodată, că durata totală a arestului provizoriu al persoanei solicitate, în vederea predării, nu a depășit 180 de zile.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând în esență, admiterea contestației și înlocuirea măsurii preventive a arestului cu provizoriu cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 din C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) al aceluiași articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile și că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Rezultă, așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin Sentința penală nr. 156/F/02 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați s-a admis cererea autorităților judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 8 iunie 2020 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Tempio Pausania, în Dosarul de referință nr. R.G. x/2010-RGNR 1168/2008-SIEP 34/2018 și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

În temeiul art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată a doua oară, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 3 octombrie 2020 până la data de 1 noiembrie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

S-a emis Mandatul de arestare provizorie nr. 52/E din 2 octombrie 2020.

Prin Adresa nr. x din data de 14 octombrie 2020, Biroul Național SIRENE a comunicat instanței Curții de Apel Galați faptul că, din motive administrative, din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19, nu s-a reușit predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene, solicitându-se prelungirea termenului de predare până la data de 6 noiembrie 2020, dată la care se încearcă organizarea unui zbor special, pentru preluarea, de către autoritățile judiciare italiene, a mai multor persoane din România.

Raportat la aceste aspecte, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 și a prelungit măsura arestării față de persoana solicitată A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 2 noiembrie 2020, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluția pandemiei de COVID-19.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării față de persoana solicitată, respectiv 2 octombrie 2020, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Încheierii din data de 26 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Încheierii din data de 26 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM