ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 458/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2020, printre altele, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a menținut arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile italiene, pe o perioadă de 30 zile, de la 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că prin adresa din 15 iulie 2020, IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia autorităților italiene.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 105/F din 26 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Italia, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Spoleto, s-a dispus punerea în executare a celor trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data de 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x/2019 SIEP și s-a dispus, totodată, predarea acesteia către autoritățile judiciare din Italia.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare, iar în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 5 mai 2020, ora 12:10.

În baza art. 242 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin Decizia penală nr. 400 din data de 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 105/F din data de 26 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost desființată, în parte, sentința contestată și, rejudecând, a fost admisă, în parte, cererea autorităților judiciare din Italia, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Spoleto și s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto, la data de 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x/2019 SIEP, astfel:

- mandatul european de arestare ce a avut la bază Sentința penală nr. 209/2015 din data de 24 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019;

- mandatul european de arestare ce a avut la bază Sentința penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 1 octombrie 2012.

A fost respinsă cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data de 26 martie 2020, în dosarul de referință x/2019 SIEP, ce a avut la bază Sentința penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate care nu contraveneau.

Persoana solicitată a fost arestată la data de 30 iunie 2020, perioada de 30 de zile stabilită în mandatul de arestare provizorie împlinindu-se la data de 29 iulie 2020.

S-a reținut că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării.

Totodată, s-a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că predarea nu s-a putut realiza, fiind întâmpinate anumite probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia în contextul epidemiei de COVID-19.

Având în vedere motivele obiective prezentate anterior care au împiedicat predarea persoanei solicitate până la data prezentă, precum și împrejurarea că acest lucru nu este posibil nici până la data de 29 iulie 2020 (aspect ce reiese din adresa înaintată la dosarul cauzei), instanța a apreciat că este necesară menținerea arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv, în vederea finalizării procedurii de predare către autoritățile judiciare italiene.

Cu privire la cererea persoanei solicitate de a nu se mai dispune nicio măsură preventivă, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Astfel, s-a reținut că dispozițiile legale în materia executării mandatului european de arestare exclud posibilitatea instanței naționale de a dispune revocarea măsurii arestării provizorii în situația în care nu s-a realizat predarea persoanei solicitate în perioada inițială de 30 de zile.

Împotriva încheierii din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 iulie 2020, sub nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 4 august 2020.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reține că "dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Alin. (10) al aceluiași articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Astfel, cu referire la menținerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, astfel cum s-a solicitat de către contestator.

Având în vedere mandatele europene de arestare dispuse față de persoana solicitată A., precum și faptul că misiunea de predare a persoanei solicitate în Italia nu a putut fi realizată până în prezent în contextul crizei sanitare existente, în care o serie de restricții sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecției cu SARS-COV19, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor față de care s-au emis mandate europene de arestare, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a procedat conform dispozițiilor legale incidente în materie, anterior enunțate, menținând măsura arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile italiene.

Prin urmare, măsura în discuție se încadrează în dispozițiile legale anterior menționate, fiind în mod corect menținută de către prima instanță.

De asemenea, Înalta Curte reține că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive pronunțate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În consecință, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestator privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar și, constatând legală și temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 august 2020.

GGC - CL