ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2019

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-a dispus, în temeiul art. 14 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, admiterea cererii autorităților judiciare din Italia, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro și punerea în executare a celor două mandate europene de arestare emise la data de 31.07.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, număr de referință dosar 347 - 2013 SIEP pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare italiene.

În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 07.12.2019 și până la data de 05.01.2020 inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare, în baza sentinței pronunțate.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 ore (începând cu data de 22.11.2019, ora 13:36, până la data de 23.11.2019, ora 13:36) și arestată provizoriu (în baza alertei introdusă în Sistemul Informatic Schengen emisă de autoritățile judiciare italiene) pe o durată de 15 zile de la 22.11.2019 până la 06.12.2019, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin adresa din 22.11.2019, a solicitat punerea în executare a două mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, în dosarul având număr de referință 347 - 2013 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. și arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare italiene.

Instanța a reținut că mandatul de arestare european ce a avut la bază Ordinul de detenție ca urmare a cumulării n. 347-2013 Siep - Hotărârea nr. 9/2013 a Tribunalului de Primă instanță din Pesaro, pronunțată la data de 07.01.2013, definitivă și cu autoritate de lucru judecat la data de 23.05.2012 (punctul 2 din cumulare), a fost emis în vederea executării pedepsei rămase de executat de 6 ani 7 luni și 14 zile de închisoare (cum rezultă din cumulul nr. 347-2013 SIEP) pedeapsă însoțită de pedeapsa complementară a interdicției de a exercita o funcție publică timp de 10 ani - aplicate pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute și pedepsite de articolele 110, 582 paragrafele unu și doi, 583 n.1 585 C. pen., 10 ani și 6 luni.

În fapt, autoritățile judiciare din Italia au reținut, în esență, în sarcina persoanei solicitate A. următoarele:

"Infracțiunea prevăzută de art. 110, 581 paragrafele unu și doi, 583 n.1,585 C. pen. pentru că, împreună cu alte persoane neidentificate deocamdată, a agresat cu lovituri de picioare și cu pumnii pe B.. Mai mult, în timp ce acesta era la pământ și inconștient, el a continuat să-l lovească folosind o cască, provocându-i leziuni personale grave în raport cu tipul acestora și timpul de vindecare. El i-a provocat afecțiuni corporale, adică "un traumatism cranian facial cu fractură compusă a (indescifrabil) maxilarului stâng și (indescifrabil); contuzie bordată de o lacerație a arcadei supraorbitale stângă, zgârieturi pe față, contuzii generalizate pe corp și pe fesa dreaptă; fractură părții incizale a incisivului superior medial din stânga", cu un pronostic de mai mult de 40 de zile. Circumstanță agravantă: comiterea faptei cu un mijloc susceptibil să rănească. Fapta a fost comisă la C. la data de 15.07.2009."

Cu privire la mandatul de arestare european ce a avut la bază Ordinul de detenție ca urmare a cumulării n. 347-2013 Siep - Hotărârea Curții de Apel din Bologna, Camera a doua, nr. 145/2013 confirmând Hotărârea nr. 546/2011 pe care judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul din Rimini a pronunțat-o la data de 11.10.2011, definitivă la data de 05.04.2013 (punctul 1 din cumulare) s-a reținut că acesta a fost emis în vederea executării pedepsei rămase de executat de 6 ani 7 luni și 14 zile de închisoare (cum rezultă din cumulul nr. 347-2013 SIEP) pedeapsă însoțită de pedeapsa complementară: interdicția de a exercita o funcție publică timp de 10 ani - aplicate pentru săvârșirea a 6 infracțiuni: Infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolele 81, 614 paragrafele 1, 2 și 4 C. pen. cu 6 ani de închisoare; Infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolele 624bis, 625 paragraful 2 C. pen. cu 6 ani închisoare; infracțiunea prevăzută și pedepsită de 614 paragrafele 1, 2 și 4 C. pen. cu 6 ani de închisoare; Infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolele 81, 609bis, 609 ter paragrafele 1 și 2 C. pen. cu 12 ani de închisoare; Infracțiune prevăzută și pedepsită de articolele 81, 612 paragraful 2 în coroborare cu articolul 339, 61 numerele 2 și 5 C. pen. cu 1 an de închisoare; Infracțiunea prevăzută și pedepsită de articolele 628 paragraful 1 și 2 C. pen. cu 10 ani de închisoare.

În fapt, autoritățile judiciare din Italia au reținut în sarcina persoanei solicitate A. următoarele: cu privire la infracțiunea prevăzută de articolul 81 C. pen. și 614 paragrafele 1,2 și 4, s-a arătat că inculpatul a intrat și a rămas la D. împotriva voinței acesteia, comițând fapta cu violență împotriva obiectelor, adică a intrat forțând grilajul de protecție de la ușa de intrare; apoi, a amenințat partea lezată la ea acasă spunându-i:

"ticăloasă nenorocită, asta nu va rămânea așa! Nu meriți nimic - ești o târfă - o să-ți trimit câțiva albanezi care or să te pună cu botul pe labe". Fapta comisă prin mai multe acțiuni în cadrul aceleiași intenții criminale. Fapta comisă la Cattolica (Rimini) între 11 și 12 martie 2011.

Referitor la infracțiunea prevăzută de articolele 624 bis, 625 paragraful 2 C. pen. s-a arătat că el a luat un laptop E. model x 70 gri în servietă, furându-l de la D., după ce a intrat la ea forțând grilajul de protecție de la ușa de intrare. Faptă a fost comisă cu scopul de a obține profit. Faptă a fost comisă la Cattolica (Rimini) între 11 și 12 martie 2011.

Infracțiunea prevăzută de articolul 614 paragrafele 1,2 și 4 C. pen. a constat în aceea că a pătruns și a rămas la D. împotriva voinței acesteia, înarmat cu un cuțit și amenințând o a treia persoană (F.), pe care l-a obligat să se îndepărteze de locuință, amenințându-l că va folosi cuțitul.

Infracțiunea prevăzută de articolele 60bis et ter paragraful 2 C. pen. a constat în aceea că, după ce a intrat la femeie cum s-a descris mai sus, a închis ușa de intrare cu cheia, a lăsat televizorul aprins cu sonorul dat la maxim și a sustras telefonul mobil al lui D., împiedicând-o astfel să ceară ajutor; în continuare, amenințând-o tot cu cuțitul, a obligat-o să se dezbrace și să comită două acte sexuale cu penetrare, neprotejate și împotriva voinței ei. Fapta a fost comisă prin mai multe acțiuni, în cadrul aceleiași intenții criminale. Fapta a fost comisă la Cattolica (Rimini) la 20 martie 2011;

Cu privire la infracțiunea prevăzută de articolul 81 - 612 paragraful 2 (în coroborare cu articolele 339 C. pen. și 61 n.2 și 5 C. pen.) s-a arătat că în cursul violului susmenționat a amenințat-o de mai multe ori pe D. într-un mod grav și nedrept, spunându-i că o va omorî sau se va sinucide dacă ea nu va relua relația amoroasă cu el. Fapta a fost comisă prin mai multe acțiuni în cadrul aceleiași intenții criminale. Fapta a fost comisă la Cattolica (Rimini) la 20 martie 2011.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de articolul 628 paragraful n.1 și 25 C. pen. s-a arătat că pentru a se asigura că nu va fi pedepsit pentru capetele de acuzare vizate la c,d,e, după ce a luat telefonul mobil marca x negru cu codul IMEI x sustrăgându-l de la D., temându-se de intervenția forțelor de ordine, a închis-o cu cheia în casă, spunându-i:

"Vreau să văd cum vei face să te duci la carabinieri având în vedere că nu poți să ieși de aici". Fapta a fost comisă prin mai multe acțiuni în cadrul aceleiași intenții criminale. Fapta a fost comisă la Cattolica (Rimini) la 20 martie 2011."

Instanța de fond a mai arătat, în cuprinsul sentinței contestate, că prezenta cauză a fost soluționată în ședință publică, în prezența persoanei solicitate A.. Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate inițial prin prezența apărătorului desemnat din oficiu, avocat G. și apoi de un avocat ales, avocat H..

Verificând cele două mandate europene de arestare, Curtea a constatat că acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că au fost emise de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, Italia, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

S-a reținut că faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată definitiv de autoritățile judiciare din Italia au corespondent în legea penală română, respectiv în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă și infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. român, sancționată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Totodată, s-a constatat că una dintre infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate (viol) este prevăzută în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (pct. 28) respectiv este o faptă care dă loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune (lovire sau alte violențe) reținută în sarcina persoanei solicitate, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 97 alin. (2) din aceeași lege, fapta constituind infracțiune și potrivit legii române așa cum s-a arătat anterior.

Prezentă în instanță, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene și, audiat fiind conform dispozițiilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a învederat faptul că problemele de sănătate nu îi permit o călătorie cu avionul, iar executarea pedepsei pe teritoriul statului italian nu îi va permite să aibă legături apropiate cu familia sa.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatelor, datele personale ale persoanei solicitate, precum și motivele de ordin familial invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

S-a mai subliniat că motivul opțional de refuz nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situație specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare rațiunile ce țin, preponderent, de asigurarea bunei desfășurări a procedurii și recunoașterea și încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

Având în vedere actele existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că nu se impune solicitarea hotărârilor judecătorești de condamnare de la autoritățile judiciare italiene, astfel cum a solicitat apărarea, constatând că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatelor europene de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, de punere în executare a celor două mandate europene de arestare, este pe deplin justificată.

Prima instanță a mai arătat că din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Curtea a reținut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate rămase de executat (6 ani, 7 luni și 14 zile), Curtea a apreciat că punerea în executare a celor două mandate europene de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este pe deplin justificată.

În ceea ce privește, solicitarea apărării de a se dispune față de persoana solicitată o măsură preventivă mai puțin severă, respectiv măsura arestului la domiciliu, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate fi adoptată în cauză.

Astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora, odată cu executarea mandatului european de arestare se dispune și arestarea provizorie a persoanei solicitate.

Necesitatea arestării provizorii a persoanei solicitate în momentul luării deciziei de punere în executare a mandatului european de arestare rezultă și din dispozițiile art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora predarea se realizează de centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de deținere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

În același sens sunt și dispozițiile art. 23 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 22 iunie 2002 conform cărora persoana solicitată va fi predată cât mai repede posibil la o dată convenită între autoritățile interesate.

Astfel, față de aspectele invocate mai sus, văzând totodată și caracterul urgent al procedurii executării mandatelor europene de arestare, instanța de fond a considerat că măsura arestării persoanei solicitate este necesară pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a celor două mandate europene de arestare, ce au la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raportat la considerentele expuse, s-a apreciat că măsura preventivă a arestului la domiciliu, nu poate fi dispusă în cauză.

În fine, s-a constatat totodată că, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Împotriva sentinței penale nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat contestație persoana solicitată A., care a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea solicitării de predare formulată de statul italian, iar în subsidiar, a solicitat recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare, cu posibilitatea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În susținerea contestației, persoana solicitată, prin apărător ales, a arătat că se opune predării în Italia, manifestându-și opțiunea de a executa pe teritoriul României pedeapsa cu închisoarea. În acest sens, s-a arătat că persoana solicitată este cetățean român, nu vorbește foarte bine limba italiană, existând, astfel, riscul să fie discriminat și marginalizat. Totodată, s-a susținut că este căsătorit, are un copil minor, dintr-o relație anterioară, actuala soție are un copil cu grave probleme de sănătate, iar executarea pedepsei în România va permite persoanei solicitate să păstreze legăturile cu familia.

Au mai fost invocate problemele de sănătate ale contestatorului, respectiv că acesta suferă de claustrofobie, nu poate călători cu avionul, are rău de înălțime, astfel că o călătorie cu avionul în Italia i-ar pune sănătatea în pericol.

Totodată, persoana solicitată a susținut că nu a avut cunoștință despre ancheta penală derulată împotriva sa, care s-a finalizat cu cele două hotărâri de condamnare.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a fost cercetată și condamnată prin Hotărârea nr. 9/2013 din data de 07.01.2013 a Tribunalului de primă instanță din Pesaro, definitivă la data de 23.05.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 110, 582 paragrafele unu și doi, 583 n.1, 585 din C. pen. italian cu o pedeapsă de până la 10 ani și 6 luni închisoare.

În concret, persoanei solicitate i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani și 4 luni de închisoare, și pedeapsa complementară a interdicției de a exercita o funcție publică timp de 5 ani.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că la data de 15.07.2009, în localitatea C., împreună cu alte persoane (neidentificate) a agresat cu lovituri de picioare și cu pumnii pe victima B.. Mai mult, în timp ce victima se afla la pământ și inconștientă, inculpatul a continuat să-l lovească, provocându-i leziuni corporale grave în raport cu tipul acestora și timpul de vindecare. Astfel, victima a suferit un traumatism cranian facial cu fracturi, lacerație a arcadei supraorbitale stângă, zgârieturi pe față, contuzii generalizate pe corp și pe fesa dreaptă, fractură a incisivului superior medial din stânga. S-a reținut circumstanța agravantă a săvârșirii faptei prin folosirea unui mijloc susceptibil să rănească.

De asemenea, persoana solicitată A. a fost cercetată și condamnată prin Hotărârea nr. 145/2013 a Curții de Apel din Bologna, Camera a doua, care a confirmat Hotărârea nr. 546/2011 din data de 11.10.2011 pronunțată de judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul din Rimini, definitivă la data de 05.04.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite:

- de art. 81, 614 paragrafele 1, 2 și 4 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 6 ani închisoare;

- de art. 624 bis, 625 paragraful 2 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 6 ani închisoare;

- de art. 81, 609 bis, 609 ter paragrafele 1 și 2 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 12 ani închisoare;

- de art. 81, 612 paragraful 2 coroborat cu art. 339, 61 numerele 2 și 5 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 1 an închisoare;

- de art. 628 paragraful 1 numerele 1 și 2 din C. pen. italian cu o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În concret, persoanei solicitate i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani, 3 luni și 14 zile și pedeapsa complementară a interdicției de a ocupa o funcție publică timp de 10 ani.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că în ziua de 11 spre 12 martie 2011 a pătruns și rămas în imobilul din Cattolica (Rimini) în care se afla D., împotriva voinței acesteia, comițând fapta prin forțarea grilajului de protecție aflat la ușa de la intrare. Ulterior a amenințat victima proferând injurii și amenințări.

S-a mai reținut că, după ce a pătruns cu forța în domiciliul victimei D., acesta a sustras de la victimă un laptop E., model x70 gri în servietă. S-a arătat că fapta a fost comisă în scopul obținerii unui profit.

Inculpatul, înarmat cu un cuțit, după ce a pătruns și rămas în locuința victimei, împotriva voinței acesteia, l-a amenințat pe numitul F., pe care l-a obligat să părăsească locuința, amenințându-l că va folosi cuțitul.

În sarcina persoanei solicitate s-a mai reținut că în data de 20 martie 2011, după ce a pătruns în locuința victimei, a închis ușa de la intrare cu cheia, a lăsat televizorul pornit cu sonorul maxim, i-a sustras telefonul victimei D., punând-o în imposibilitate de a solicita ajutorul, după care a amenințat-o cu cuțitul, obligând-o să se dezbrace și să comită acte sexuale cu penetrare, neprotejate împotriva voinței acesteia.

De asemenea, victima a fost amenințată de mai multe ori că va fi omorâtă de către inculpat sau că acesta se va sinucide dacă ea nu va relua relația amoroasă cu el.

Ulterior, inculpatul pentru a se asigura că nu va fi pedepsit pentru faptele descrise anterior, i-a sustras telefonul victimei D. marca x negru cu codul IMEI x și, temându-se de intervenția forțelor de ordine, a închis-o pe victimă în casă.

S-a reținut că faptele au fost comise prin mai multe acțiuni în cadrul aceleiași rezoluții infracționale.

În cuprinsul celor două mandate de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia în data de 31 iulie 2019 s-a arătat că pedeapsa rămasă de executat de către persoana solicitată A. este de 6 ani 7 luni și 14 zile închisoare, după cum rezultă din cumulul nr. 347-2013 SIEP, însoțită de pedeapsa complementară a interdicției de a ocupa o funcție publică timp de 10 ani.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Așa cum a reținut și prima instanță, din cuprinsul prevederilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că cele două mandate europene de arestare emise la data de 31 iulie 2019 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, față de persoana solicitată A., au forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa și în cauză nu este incident niciun motiv obligatoriu de refuz al executării mandatelor europene de arestare.

În ceea ce privește susținerile contestatorului relativ la problemele sale de sănătate, acestea nu se circumscriu vreunui motiv de refuz din cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

De altfel, mențiunile înscrise în adeverința medicală eliberată la data de 2.12.2019 nu constituie un impediment legal în vederea punerii în executare a mandatelor europene de arestare.

Totodată, cu privire la argumentele apărării, în sensul că reinserția socială s-ar realiza mult mai bine în România unde persoana solicitată are familia, Înalta Curte reține că acesta reprezintă un motiv opțional de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Contestatorul a depus la dosar o serie de înscrisuri care atestă că este căsătorit din luna august 2019, că are un copil minor dintr-o relație anterioară, iar actuala soție are un copil, dintr-o căsătorie anterioară, care suferă de mai multe afecțiuni medicale.

Examinând actele aflate la dosar, în raport cu susținerile persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că motivul opțional de refuz nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situație specială care ar impune refuzul predării.

În acest sens, față de natura infracțiunilor menționate în cuprinsul mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate, durata pedepsei privative de liberate aplicate acesteia, punerea în executare a celor două mandate europene de arestare este justificată, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că persoana solicitată a suferit mai multe condamnări și pe teritoriul României, atât anterior, cât și ulterior hotărârilor de condamnare din străinătate, aflându-se în stare de arest preventiv, precum și în executarea pedepselor în perioada 3.08.2016-15.12.2016, respectiv în perioada 8.06.2017-18.07.2019.

Or, împrejurările invocate de contestatorul persoană solicitată, respectiv că are un copil minor născut la data de 5.09.2016 (conform certificatului de naștere aflat la dosarul instanței de fond), în timp ce se afla în detenție, fără a face și dovada existenței unei legături personale cu minorul, și faptul că s-a căsătorit la o scurtă perioadă de timp în urma liberării condiționate, respectiv la data de 14.08.2019 (conform certificatului de căsătorie aflat la dosarul instanței de fond) sunt invocate în mod formal de către acesta și nu constituie motive justificate obiectiv din care să rezulte că persoana solicitată are legături consistente cu țara de origine și ar impune, în consecință, refuzul de executare a mandatelor europene de arestare.

Nu în ultimul rând, cu privire la aspectul invocat de contestator, în sensul că nu a cunoscut despre ancheta derulată împotriva sa pe teritoriul Italiei, Înalta Curte reține că aceste critici nu au constituit un motiv distinct de contestație și au fost susținute de către apărare pentru prima oară în calea de atac, nefiind invocate la instanța de fond ca motiv opțional de refuz al executării mandatelor europene de arestare.

Pe de altă parte, criticile sunt nefondate, având în vedere că în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către a autoritățile judiciare italiene se indică faptul că, în ceea ce privește Hotărârea nr. 9/2013 a Tribunalului de primă instanță din Pesaro:

"persoana în cauză nu s-a prezentat personal la proces, însă a fost informată oficial și efectiv prin alte mijloace privitoare la data și locul stabilite pentru procesul care a dus la hotărâre, stabilindu-se astfel, fără echivoc, că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul prevăzut și a fost informată că se putea da o hotărâre în cazul neprezentării", iar cu privire la Hotărârea nr. 145/2013 a Curții de Apel din Bologna, Înalta Curte constată că persoana solicitată s-a prezentat personal la procesul care a dus la luarea hotărârii, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în mandatul european de arestare .

Pe cale de consecință, se constată că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile italiene a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 179/F din data de 05 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2019.