ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 15 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 109 alin. (1) referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Franța și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța la data de 13 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vrancea, către autoritățile judiciare din Franța.

În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (7) și (8) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, de la data de 14 octombrie 2020 și până la data de 12 noiembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie, în baza prezentei sentințe.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, în perioada 13 octombrie 2020, ora 18:06 - 14 octombrie 2020, ora 18:06 (în baza Ordonanței nr. 43 din 13 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați).

S-a solicitat autorității judiciare din Franța respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la data de 13 octombrie 2020 autoritățile judiciare franceze, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază mandatul național de arestare emis la data de 22 mai 2020 de Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul Judiciar din Nancy - Franța în dosarul de referință x.

Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare franceze, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracțiunilor de: proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-8, 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; comerț cu ființe umane săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori întemeiată cu scopul pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; participarea la o asociere de infractori, întemeiată cu scopul pregătirii unui delict ce se pedepsește cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2), din C. pen. francez și sancționată de art. 450-1 alin. (2), 450-3, art. 450-5, din C. pen. francez; spălarea sub formă calificată a produselor unei infracțiuni: contribuția săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat la o operațiune de plasare, de ascundere sau de conversiune a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2, P.2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71, din C. pen. francez și sancționată de art. 324-2 alin. (1), art. 324-3, art. 324-7, art. 324-8, din C. pen. francez.

În fapt, autoritățile judiciare din Franța au reținut că față de persoana solicitată există suspiciunea rezonabilă că a acționat, prin constrângerea mai multor persoane de sex feminin la practicarea prostituției, în cadrul unei rețele de prostituție, coordonată de mai mulți proxeneți care au acționat, prin intermediul anunțurilor de pe internet, în perioada 1 octombrie 2017-30 septembrie 2019, pe teritoriul Franței, precum și al Marelui Ducat de Luxemburg.

Infracțiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

De asemenea, s-a constatat că unele dintre infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 (infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional, trafic de persoane) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, nefiind necesară verificarea condiției dublei incriminări, dar și de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv sunt fapte incriminate și în legislația penală română, respectiv în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Din actele dosarului a rezultat că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeași faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terț, infracțiunea nu este acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 43 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea națională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autoritățile judiciare române ar fi decis o soluție de neurmărire penală, și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestația de față, solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, până la predare către autoritățile judiciare din Franța.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A. cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Galați a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru punerea în executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată (JIRS) din Nancy - Franța, în vederea efectuării de cercetări penale pentru infracțiunile arătate mai sus, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

Totodată persoana solicitată a fost audiată de Curtea de Apel Galați la termenul de judecată din data de14 octombrie 2020, i-au fost aduse la cunoștință conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate că beneficiază de garanțiile procesual - penale conferite de C. proc. pen. român în măsura în care îi sunt favorabile, precum și drepturile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, referitoare la regula specialității, în sensul că, dacă este predată autorităților judiciare franceze, aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru alte fapte decât cele arătate în mandatul european de arestare.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că infracțiunile comise de persoana solicitată A. au corespondent în legea penală română în infracțiunea de constituirea unui grup organizat infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani; proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Susținerile persoanei solicitate, prin apărător, în sensul că în perioada la care se face referire în mandat, acesta nu s-ar fi aflat în Franța nu pot fi primite.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată - copii minori în întreținere, stare de sănătate precară - nu pot constituii motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Franța, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze este pe deplin justificată.

Așadar, se consideră, contrar concluziilor apărării, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu față de scopul legitim urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv buna desfășurare a procedurilor judiciare.

Înalta Curtea reține așadar că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2020.

GGC - CL